“Reabilitarea” legionarismului in fata unei istorii falsificate de comunisti
Ştim
cu toţii prea bine că sistemul comunist ateu a falsificat istoria
românilor, ridicând în slăvi numai ceea ce corespundea noilor ideologii
şi dând la o parte ceea ce nu plăcea acestei orânduiri diabolice. Şi eu ,
unul , fac parte dintr-o generatie care a apucat acele vremuri şi care a
studiat la şcoală o istorie falsă, ciuntită şi sfârtecată dupa bunul
plac al comuniştilor. O istorie în care adevăratele valori erau puse
într-un con de umbra şi cum era de asteptat, liderii comunişti erau
ridicaţi la rangul unor martiri ca Decebal, Ştefan cel Mare sau Mihai
Viteazul, erau pusi alaturi de aceştia cu cea mai necurată îndrăzneală
şi obraznicie.
Am învăţat la istorie că legionarii erau
nişte ucigaşi şi extremişti, paroxismul pentru xenofobie şi ură. Şi cu
durere va spun, copil fiind, mult timp am crezut aceste lucruri. Însa
bunul şi iubitorul de oameni, Dumnezeu, a facut ca, dupa 1989, adevărul
să iasă la iveală ca “lumina de amiaza”, aşa cum spune Psaltirea şi
care, în dreptatea lui nu a suferit ca iubiţii săi, martirii din
temniţele comuniste, în marea lor majoritate legionari, să rămână în
uitare şi murdăriţi cu astfel de hule şi blasfemii. Adevărul a răsărit
în chip minunat, odată cu descoperirea sfintelor lor moaşte, pe Râpa
Robilor de la Aiud, unde s-au descoperit numeroase gropi commune, pline
de martiri legionari. Apoi, în Aiud există o biserica monument închinată
acestor martiri, având un osuar cu sfintele lor moaste şi, pe pereti,
plăci de marmura încrustate cu numele tuturor celor ce au patimit în
infricoşata temniţă de reeducare de la Aiud.
Un argument împotriva acestor
neadevaruri, conform carora legionarii au fost trădători de neam şi de
ţară, ar fi acela că, mari duhovnici ca Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc
sau Sofian Boghiu, au fost închisi pentru motivul că făceau parte din
Frăţiile de cruce, frăţii în care era recrutat tineretul legionar.
Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor comuniste, apoi Ioan Ianolide, Pr.
Ilie Lăcătuşu şi mulţi alţii, oameni cu viaţă sfântă, mucenici ai lui
Hristos au fost legionari şi au pătimit pentru acest motiv. Ca să nu mai
vorbim că, în zilele noastre, în PARTIDUL TOTUL PENTRU ŢARĂ (expresia
politică a Mişcării Legionare) sunt numeroşi preoţi legionari sau cu
afinităţi spre această mişcare de reînoire a neamului, de reînviere a
conştiinţei naţionale, de curat patriotism şi jertfă pentru credinţă si
pentru neam, de înaltă ţinută morală şi civică. Mişcarea a promovat
“omul de omenie”, care ar trebui să fie fiecare dintre noi. Corneliu
Zelea Codreanu, Căpitanul , spunea ca , in miscare” intra un om , iar la
sfirsit iese un erou”. Tot Capitanul, afirma ca Miscarea Legionara nu
este un partid politic ci o scoală spirituala de formare sănătoasă a
tineretului în spiritul muncii cinstite, al dragostei pentru aproapele,
al credintei drepte în Dumnezeu şi al jertfei pentru neam. Deviza
actuală a miscarii este aceasta : ’’NIMIC PENTRU NOI, TOTUL PENTRU
ŢARĂ”.
De asemenea, marturisitorul în viaţă,
Nicolae Purcărea, de la Brasov, un mare legionar şi patriot, spunea că
legionarismul “ţine calea Bisericii, numai că Biserica este mult mai
sus, iar noi mai jos, dar tot pe aceeaşi cale, tot pe acelaşi drum”.
Cum putem oare, să catalogăm nişte
oameni, ca fiind duşmani ai ţării când ei sunt cei care au muncit doar
pentru ţară, deloc pentru ei, neagonisind nimic şi văzînd doar
interesele neamului şi nu cele proprii. Cum putem să-i hulim în acest
fel şi să-i calomniem, când ei sunt singurii care au luptat pentru acest
neam, în acele vremuri tulburi, de război, de corupţie politică şi de
demagogie. Să vă reamintim că, Mişcarea Legionară organiza tabere de
muncă, cea mai celebră fiind cea de la Sinaia, tabere în care construiau
pentru ţară drumuri, poduri, şosele şi multe altele. Reparau drumurile
deja existente, construiau cantine pentru săraci.
Totul începea cu rugăciune, iar la
intruniri, tinerii erau învăţaţi să se spovedeasca şi să se
împărtăşească. Duminica, toată lumea era prezentă în mijlocul Bisericii,
la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Tinerii erau educaţi sănătos în
spiritul cinstei, onoarei, demnităţii şi virtuţilor creştine. Totul se
desfăşura conform Evangheliei lui Hristos şi nimic în afara Bisericii.
Un alt argument ar fi acela că, marii
intelectuali din perioada interbelica şi de dupa aceea, Petre Ţuţea,
Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Daniil Sandu Tudor,
Nicolae Steinhardt, Nae Ionescu şi toţi intelectualii RUGULUI APRINS au
fost legionari. Cu alte cuvinte, elita intelectuală a vremii făcea parte
din Mişcarea Legionară. Toţi oamenii de marcă erau legionari, oameni
recunoscuti astazi prin înaltele merite intelectuale puse în slujba
neamului românesc. Aşadar cum aceştia puteau să cocheteze cu
legionarismul, daca era duşman al intereselor ţării şi Bisericii?
În mişcare au existat şi uscături, şi
elemente care au pus miscarea sub semnul întrebării şi al îndoielii. Au
existat şi trădatori de neam , care au pus legionarismul la zid, însa
aceştia nu au fost adevaraţii legionari ai lui Codreanu, ci numai cu
numele.
Cum să fie legionarismul o miscare
antisemită, când ea promoveaza ca element definitoriu, dragostea pentru
aproapele, pentru neam şi pentru credinţă. Şi aproapele înseamnă orice
fiinţă umană, indiferent de etnie, mă refer aici la evrei. Căpitanul
spunea că neamurile sunt egale în faţa lui Dumnezeu şi , în tinereţe
C.Z. Codreanu a salvat un evreu de la moarte. Însă mişcarea a luptat
împotriva abuzurilor evreilor asupra economiei României din acea
perioadă, impotriva lipsei unora dintre evrei a vreunui sentiment de
dragoste faţă de acest neam din care făceau şi ei parte la acel moment,
împotriva secătuirii acestei ţări de resurse de către unii magnati
evrei, împotriva abuzurilor politice făcute de masonerie şi de unii
evrei infiltrate în politica şi totodata împotriva intereselor obscure
exclusive materialiste şi de stăpînire. Românii erau daţi la o parte în
propria lor ţară, în toate domeniile, începând cu şcolile superioare,
frecventate în majoritate de copii de evrei şi terminând cu sfera
politică şi economică, dominate tot de aceştia. Codreanu nu a luptat
împotriva unui popor, a unei naţii, ci impotriva unor elemente negative,
care şi-au văzut numai propriile interese şi au prezentat un real
pericol pentru ţară şi pentru viitorul acesteia, aceştia devenind prin
propriile fapte demne de dispreţ o adevarată problemă, “problema
evreiască”. Noi românii i-am primit pe fraţii evrei cu dragoste în ţara
noastră, iar unii dintre ei ce au facut? Au încercat să o stăpânească şi
să o secătuiască de puteri. Le-am dat drepturi egale, cu românii, ca
orice cetăţean al Romaniei şi ei ce au făcut? Au pus mâna pe economie şi
au subordonat-o propriilor interese, românii devenind sclavi în ţara
lor. Să nu se supere minoritatea evreiască din Romania, dar acestea sunt
nişte adevăruri care dor. Să cerceteze bine istoria şi să-l roage pe
bunul Dumnezeu să le descopere aceste lucruri şi El le va descoperi
adevărul.
În cartea sa “Cărticica şefului de cuib”,
autorul în persoana Căpitanului afirma că mişcarea categoric nu este
şovina, nu are nimic cu nimeni de bună credinţă ci are impotriva
trădătorilor de neam şi de ţară, a vânzătorilor de ţara, care sunt
adevăraţii duşmani ai ţării, credinţei şi implicit ai lui Dumnezeu. Tot
el spune: “Legionarul trebuie sa fie un om de fapta. Prin fapta lui,
prin munca lui, el va cladi din temelii Romania cea noua.” Sau: “Viata
legionara este frumoasă. Dar nu e frumoasa prin bogăţie, prin viaţă de
petreceri şi lux, ci e frumoasa prin mulţimea primejdiilor pe care le
oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leaga pe toţi
legionarii din ţară într-o sfânta frăţie de luptă; înălţător de frumoasă
prin atitudinea în faţa suferintei sau : “Legionarul să vorbeasca
puţin. Oratoria lui sa fie oratoria faptei ”si nu in ultimul rind:
”Ajuta-ti fratele cazut în nenorocire. Nu-l lăsa”.
Pe seama legionarilor se pun o serie de
fapte abominabile şi crime pe care aceştia le-ar fi înfăptuit. O astfel
de crimă este cea a lui N. Iorga. Marele mărturisitor Nicolae Purcarea,
spune că nu este adevarat că un legionar l-a omorât pe Iorga, fiindcă ,
dacă ar fi facut-o, s-ar fi predat autorităţilor imediat dupa crima. Mai
mult, autorul crimei a trecut foarte uşor graniţele statului român,
într-o perioadă când legionarii erau vânaţi de autorităţi şi asasinaţi,
fapt ce demonstrează că nu legionarii au comis această crimă. Nu este în
conduita legionarului să facă asemenea fapte. Într-adevar sunt doua
asasinate pe care legionarii le-au comis, acelea ale lui I.G.Duca şi a
lui Armand Calinescu, însa acestea nu au fost comise din ordinul
Capitanului, el insusi adeverind acest lucru.
Asta nu înseamnă că trebuie să asimilăm
Mişcarea Legionară cu crima. S-au facut şi greşeli, pe care eu ca
slujitor al Bisericii le dezaprob fără să judec pe cei care le-au comis,
dar să nu uităm imensul bine făcut ţării de mişcare. Să judecăm că
Dumnezeu, care ia în calcul nu numai greşelile, ci şi binele şi faptele
bune, ca un Dumnezeu al iertării şi al pocăinţei. Nu asta caracterizează
Mişcarea Legionară, nu crima şi xenofobia, ci dreptatea şi jertfa
curată pentru ţară şi pentru neam. Sunt multe înscenări şi acte
necontrolate ale unor fanatici, într-o împrejurare sociala tulbure, care
nu au nimic de a face cu adevaratul spirit legionar şi cu adevăraţii
legionari.
Apoi, legionarii sunt acuzaţi de
anti-semitism. În acest scop o sa citez citeva rânduri din cartea unui
sfânt al închisorilor, Ioan Ianolide, care relateaza discutia dintre
Valeriu Gafencu, un alt mare sfânt şi legionar şi pastorul neoprotestant
Richard Wurmbrand, care era evreu:
RW: “….- Atunci de ce sunteţi antisemiţi?
Gafencu: Nu suntem
antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui.
Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc sângele nevinovat pe care l-au vărsat
şi pe care continuă să-l urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim
mântuit, dar trebuie să spunem adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul
l-a spus atunci. Numai aşa ii aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem
mare râvna pentru pocăinţa lor.
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
RW: – Văd că iţi iubeşti neamul..!
Gafencu:-Ne iubim
neamul, dar şi pe toţi oamenii din lume. Dorim din suflet încreştinarea
întregului popor evreu, însă asta depinde de el, nu de noi. Aveţi toată
dragostea noastră în Hristos…….”
Să
nu uităm, aşadar, nicicând pătimirea miilor de mărturisitori legionari
din cumplitele temniţe de la Aiud, Gherla, Miercurea Ciuc, Canal,
Jilava, Pitesti, rezistenţa Făgărăşană, etc…… Să nu uităm pătimirea lor
pentru ortodoxie, pentru neam şi pentru România, ca noi cei de azi să
trăim liberi, în ţara noastră. Să nu uităm nicicând îndemnul la dragoste
al Căpitanului, pentru toţi oamenii, dar şi hotărârea lui de a face o
ţara cu oameni drepţi, cinstiţi şi iubitori, fără urmă de egoism, o ţară
plină de oameni duhovniceşte sanatosi, care să dea urmaşilor lor o
zestre genetica plină de Duhul Sfânt, plină de har şi de Dumnezeu. Cei
care nu cred aceste lucruri să le cerceteze cu Duhul lui Dumnezeu. Să
ceară de la Dumnezeu ca sa descopere adevărul şi Dumnezeu le va arăta cu
siguranţă. Nu scrie în Scriptură : “Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se
va deschide, caută şi vei afla?” Să ne convingem de aceste adevaruri,
cercetând faptele cu înţelepciune şi cu rugăciune, ca să nu păcătuim. Să
arătăm lumii întregi că nu suntem şovini, ci dimpotrivă iubim pe toţi
şi peste toate, pe Dumnezeu. Suntem patrioţi, de omenie, bucuroşi a
primi pe străini, ospitalieri, trăind în pace şi bună înţelegere cu toţi
oamenii şi cu celelalte popoare. În schimb, suntem conştienţi de rolul
nostru providenţial, de a fi exemplu de trăire şi simţire duhovnicească
pentru celelalte popoare, chemarea noastră înaltă spre patria cerească
şi nu spre cele stricăcioase şi nimicnice. Să ne ocupam , prin faptă şi
cuvânt, locul în istoria mântuirii neamurilor, să dovedim lumii ceea ce
cu adevărat suntem şi ceea ce conteaza cu adevarăt, să fim continuatori
ai jertfei înaintaşilor noştri. Căci acest pământ a fost binecuvântat de
Dumnezeu şi sfinţit cu sângele moşilor şi strămoşilor nostri. Aceasta
este adevărata chemare a noastră, a adevăraţilor legionari (nu a celor
care au fost şi sunt legionari numai cu numele, oameni ai slavei deşarte
şi ai deşertăciunii lumeşti), chemare la care suntem chemaţi de bunul
şi mult iubitorul de oameni Dumnezeu. Aceasta este chemarea noastră spre
înviere, spre mântuire. Aceştia sunt de fapt adevăraţii legionari, care
împlinesc prin faptă cele amintite mai sus, acesta este adevăratul
spirit legionar, spre care trebuie sa tindem, spirit care se confundă cu
aspiraţia înalta către Dumnezeu şi legile dumnezeirii. Cu referire la
aceste afirmaţii, Codreanu spunea: ”N-aş vrea să se interpreteze
vreodata gresit spunându-se ‘Eu nu sunt legionar de aceştia în uniformă,
eu sunt legionar în spirit’. Aceasta nu se poate.”
Pe final, cu toată sinceritatea şi
dragostea, vă spun că nu am încercat decât să fiu obiectiv, drept în
cele afirmate şi m-am străduit să reabilitez, aşa cum am putut, Mişcarea
Legionară în faţa istoriei. Sunt conştient că duşmanul cel mai de temut
este o mentalitate deja creată şi o imagine falsa deja trasata în
mintea românului contemporan. Fac apel pe această cale, oamenilor de
bine si românilor adevăraţi, să analizeze cu mare înţelepciune şi băgare
de seamă fenomenul legionar, şi nu să plece urechea spre tot felul de
zvonuri şi afirmaţii ieftine, ci să purceada la a cerceta şi a scrie
adevărata istorie, pe care noi toţi , avem datoria de a o darui
urmaşilor noştri, aşa cum a fost, nealterată, neschimbată ci să
mărturisim pururea numai adevarul. Şi bunul Dumnezeu ne va ajuta să
facem lumină în intunericul din jurul nostru. AMIN.
CU DRAGOSTE PENTRU TOŢI OAMENII, Pr. Andrei – Buciumul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu