Reabilitarea


“Reabilitarea” legionarismului in fata unei istorii falsificate de comunisti

autor: FrontPress 17.11.2012
Ştim cu toţii prea bine că sistemul comunist ateu a falsificat istoria românilor, ridicând în slăvi numai ceea ce corespundea noilor ideologii şi dând la o parte ceea ce nu plăcea acestei orânduiri diabolice. Şi eu , unul , fac parte dintr-o generatie care a apucat acele vremuri şi care a studiat la şcoală o istorie falsă, ciuntită şi sfârtecată dupa bunul plac al comuniştilor. O istorie în care adevăratele valori erau puse într-un con de umbra şi cum era de asteptat, liderii comunişti erau ridicaţi la rangul unor martiri ca Decebal, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, erau pusi alaturi de aceştia cu cea mai necurată îndrăzneală şi obraznicie.
Am învăţat la istorie că legionarii erau nişte ucigaşi şi extremişti, paroxismul pentru xenofobie şi ură. Şi cu durere va spun, copil fiind, mult timp am crezut aceste lucruri. Însa bunul şi iubitorul de oameni, Dumnezeu, a facut ca, dupa 1989, adevărul să iasă la iveală ca “lumina de amiaza”, aşa cum spune Psaltirea şi care, în dreptatea lui nu a suferit ca iubiţii săi, martirii din temniţele comuniste, în marea lor majoritate legionari, să rămână în uitare şi murdăriţi cu astfel de hule şi blasfemii. Adevărul a răsărit în chip minunat, odată cu descoperirea sfintelor lor moaşte, pe Râpa Robilor de la Aiud, unde s-au descoperit numeroase gropi commune, pline de martiri legionari. Apoi, în Aiud există o biserica monument închinată acestor martiri, având un osuar cu sfintele lor moaste şi, pe pereti, plăci de marmura încrustate cu numele tuturor celor ce au patimit în infricoşata temniţă de reeducare de la Aiud.
Un argument împotriva acestor neadevaruri, conform carora legionarii au fost trădători de neam şi de ţară, ar fi acela că, mari duhovnici ca Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc sau Sofian Boghiu, au fost închisi pentru motivul că făceau parte din Frăţiile de cruce, frăţii în care era recrutat tineretul legionar. Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor comuniste, apoi Ioan Ianolide, Pr. Ilie Lăcătuşu şi mulţi alţii, oameni cu viaţă sfântă, mucenici ai lui Hristos au fost legionari şi au pătimit pentru acest motiv. Ca să nu mai vorbim că, în zilele noastre, în PARTIDUL TOTUL PENTRU ŢARĂ (expresia politică a Mişcării Legionare) sunt numeroşi preoţi legionari sau cu afinităţi spre această mişcare de reînoire a neamului, de reînviere a conştiinţei naţionale, de curat patriotism şi jertfă pentru credinţă si pentru neam, de înaltă ţinută morală şi civică. Mişcarea a promovat “omul de omenie”, care ar trebui să fie fiecare dintre noi. Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul , spunea ca , in miscare” intra un om , iar la sfirsit iese un erou”. Tot Capitanul, afirma ca Miscarea Legionara nu este un partid politic ci o scoală spirituala de formare sănătoasă a tineretului în spiritul muncii cinstite, al dragostei pentru aproapele, al credintei drepte în Dumnezeu şi al jertfei pentru neam. Deviza actuală a miscarii este aceasta : ’’NIMIC PENTRU NOI, TOTUL PENTRU ŢARĂ”.
De asemenea, marturisitorul în viaţă, Nicolae Purcărea, de la Brasov, un mare legionar şi patriot, spunea că legionarismul “ţine calea Bisericii, numai că Biserica este mult mai sus, iar noi mai jos, dar tot pe aceeaşi cale, tot pe acelaşi drum”.
Cum putem oare, să catalogăm nişte oameni, ca fiind duşmani ai ţării când ei sunt cei care au muncit doar pentru ţară, deloc pentru ei, neagonisind nimic şi văzînd doar interesele neamului şi nu cele proprii. Cum putem să-i hulim în acest fel şi să-i calomniem, când ei sunt singurii care au luptat pentru acest neam, în acele vremuri tulburi, de război, de corupţie politică şi de demagogie. Să vă reamintim că, Mişcarea Legionară organiza tabere de muncă, cea mai celebră fiind cea de la Sinaia, tabere în care construiau pentru ţară drumuri, poduri, şosele şi multe altele. Reparau drumurile deja existente, construiau cantine pentru săraci.
Totul începea cu rugăciune, iar la intruniri, tinerii erau învăţaţi să se spovedeasca şi să se împărtăşească. Duminica, toată lumea era prezentă în mijlocul Bisericii, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Tinerii erau educaţi sănătos în spiritul cinstei, onoarei, demnităţii şi virtuţilor creştine. Totul se desfăşura conform Evangheliei lui Hristos şi nimic în afara Bisericii.
Un alt argument ar fi acela că, marii intelectuali din perioada interbelica şi de dupa aceea, Petre Ţuţea, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Daniil Sandu Tudor, Nicolae Steinhardt, Nae Ionescu şi toţi intelectualii RUGULUI APRINS au fost legionari. Cu alte cuvinte, elita intelectuală a vremii făcea parte din Mişcarea Legionară. Toţi oamenii de marcă erau legionari, oameni recunoscuti astazi prin înaltele merite intelectuale puse în slujba neamului românesc. Aşadar cum aceştia puteau să cocheteze cu legionarismul, daca era duşman al intereselor ţării şi Bisericii?
În mişcare au existat şi uscături, şi elemente care au pus miscarea sub semnul întrebării şi al îndoielii. Au existat şi trădatori de neam , care au pus legionarismul la zid, însa aceştia nu au fost adevaraţii legionari ai lui Codreanu, ci numai cu numele.
Cum să fie legionarismul o miscare antisemită, când ea promoveaza ca element definitoriu, dragostea pentru aproapele, pentru neam şi pentru credinţă. Şi aproapele înseamnă orice fiinţă umană, indiferent de etnie, mă refer aici la evrei. Căpitanul spunea că neamurile sunt egale în faţa lui Dumnezeu şi , în tinereţe C.Z. Codreanu a salvat un evreu de la moarte. Însă mişcarea a luptat împotriva abuzurilor evreilor asupra economiei României din acea perioadă, impotriva lipsei unora dintre evrei a vreunui sentiment de dragoste faţă de acest neam din care făceau şi ei parte la acel moment, împotriva secătuirii acestei ţări de resurse de către unii magnati evrei, împotriva abuzurilor politice făcute de masonerie şi de unii evrei infiltrate în politica şi totodata împotriva intereselor obscure exclusive materialiste şi de stăpînire. Românii erau daţi la o parte în propria lor ţară, în toate domeniile, începând cu şcolile superioare, frecventate în majoritate de copii de evrei şi terminând cu sfera politică şi economică, dominate tot de aceştia. Codreanu nu a luptat împotriva unui popor, a unei naţii, ci impotriva unor elemente negative, care şi-au văzut numai propriile interese şi au prezentat un real pericol pentru ţară şi pentru viitorul acesteia, aceştia devenind prin propriile fapte demne de dispreţ o adevarată problemă, “problema evreiască”. Noi românii i-am primit pe fraţii evrei cu dragoste în ţara noastră, iar unii dintre ei ce au facut? Au încercat să o stăpânească şi să o secătuiască de puteri. Le-am dat drepturi egale, cu românii, ca orice cetăţean al Romaniei şi ei ce au făcut? Au pus mâna pe economie şi au subordonat-o propriilor interese, românii devenind sclavi în ţara lor. Să nu se supere minoritatea evreiască din Romania, dar acestea sunt nişte adevăruri care dor. Să cerceteze bine istoria şi să-l roage pe bunul Dumnezeu să le descopere aceste lucruri şi El le va descoperi adevărul.
În cartea sa “Cărticica şefului de cuib”, autorul în persoana Căpitanului afirma că mişcarea categoric nu este şovina, nu are nimic cu nimeni de bună credinţă ci are impotriva trădătorilor de neam şi de ţară, a vânzătorilor de ţara, care sunt adevăraţii duşmani ai ţării, credinţei şi implicit ai lui Dumnezeu. Tot el spune: “Legionarul trebuie sa fie un om de fapta. Prin fapta lui, prin munca lui, el va cladi din temelii Romania cea noua.” Sau: “Viata legionara este frumoasă. Dar nu e frumoasa prin bogăţie, prin viaţă de petreceri şi lux, ci e frumoasa prin mulţimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leaga pe toţi legionarii din ţară într-o sfânta frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin atitudinea în faţa suferintei sau : “Legionarul să vorbeasca puţin. Oratoria lui sa fie oratoria faptei ”si nu in ultimul rind: ”Ajuta-ti fratele cazut în nenorocire. Nu-l lăsa”.
Pe seama legionarilor se pun o serie de fapte abominabile şi crime pe care aceştia le-ar fi înfăptuit. O astfel de crimă este cea a lui N. Iorga. Marele mărturisitor Nicolae Purcarea, spune că nu este adevarat că un legionar l-a omorât pe Iorga, fiindcă , dacă ar fi facut-o, s-ar fi predat autorităţilor imediat dupa crima. Mai mult, autorul crimei a trecut foarte uşor graniţele statului român, într-o perioadă când legionarii erau vânaţi de autorităţi şi asasinaţi, fapt ce demonstrează că nu legionarii au comis această crimă. Nu este în conduita legionarului să facă asemenea fapte. Într-adevar sunt doua asasinate pe care legionarii le-au comis, acelea ale lui I.G.Duca şi a lui Armand Calinescu, însa acestea nu au fost comise din ordinul Capitanului, el insusi adeverind acest lucru.
Asta nu înseamnă că trebuie să asimilăm Mişcarea Legionară cu crima. S-au facut şi greşeli, pe care eu ca slujitor al Bisericii le dezaprob fără să judec pe cei care le-au comis, dar să nu uităm imensul bine făcut ţării de mişcare. Să judecăm că Dumnezeu, care ia în calcul nu numai greşelile, ci şi binele şi faptele bune, ca un Dumnezeu al iertării şi al pocăinţei. Nu asta caracterizează Mişcarea Legionară, nu crima şi xenofobia, ci dreptatea şi jertfa curată pentru ţară şi pentru neam. Sunt multe înscenări şi acte necontrolate ale unor fanatici, într-o împrejurare sociala tulbure, care nu au nimic de a face cu adevaratul spirit legionar şi cu adevăraţii legionari.
Apoi, legionarii sunt acuzaţi de anti-semitism. În acest scop o sa citez citeva rânduri din cartea unui sfânt al închisorilor, Ioan Ianolide, care relateaza discutia dintre Valeriu Gafencu, un alt mare sfânt şi legionar şi pastorul neoprotestant Richard Wurmbrand, care era evreu:
RW: “….- Atunci de ce sunteţi antisemiţi?
Gafencu: Nu suntem antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc sângele nevinovat pe care l-au vărsat şi pe care continuă să-l urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim mântuit, dar trebuie să spunem adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul l-a spus atunci. Numai aşa ii aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem mare râvna pentru pocăinţa lor.
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
RW: – Văd că iţi iubeşti neamul..!
Gafencu:-Ne iubim neamul, dar şi pe toţi oamenii din lume. Dorim din suflet încreştinarea întregului popor evreu, însă asta depinde de el, nu de noi. Aveţi toată dragostea noastră în Hristos…….”
Să nu uităm, aşadar, nicicând pătimirea miilor de mărturisitori legionari din cumplitele temniţe de la Aiud, Gherla, Miercurea Ciuc, Canal, Jilava, Pitesti, rezistenţa Făgărăşană, etc…… Să nu uităm pătimirea lor pentru ortodoxie, pentru neam şi pentru România, ca noi cei de azi să trăim liberi, în ţara noastră. Să nu uităm nicicând îndemnul la dragoste al Căpitanului, pentru toţi oamenii, dar şi hotărârea lui de a face o ţara cu oameni drepţi, cinstiţi şi iubitori, fără urmă de egoism, o ţară plină de oameni duhovniceşte sanatosi, care să dea urmaşilor lor o zestre genetica plină de Duhul Sfânt, plină de har şi de Dumnezeu. Cei care nu cred aceste lucruri să le cerceteze cu Duhul lui Dumnezeu. Să ceară de la Dumnezeu ca sa descopere adevărul şi Dumnezeu le va arăta cu siguranţă. Nu scrie în Scriptură : “Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla?” Să ne convingem de aceste adevaruri, cercetând faptele cu înţelepciune şi cu rugăciune, ca să nu păcătuim. Să arătăm lumii întregi că nu suntem şovini, ci dimpotrivă iubim pe toţi şi peste toate, pe Dumnezeu. Suntem patrioţi, de omenie, bucuroşi a primi pe străini, ospitalieri, trăind în pace şi bună înţelegere cu toţi oamenii şi cu celelalte popoare. În schimb, suntem conştienţi de rolul nostru providenţial, de a fi exemplu de trăire şi simţire duhovnicească pentru celelalte popoare, chemarea noastră înaltă spre patria cerească şi nu spre cele stricăcioase şi nimicnice. Să ne ocupam , prin faptă şi cuvânt, locul în istoria mântuirii neamurilor, să dovedim lumii ceea ce cu adevărat suntem şi ceea ce conteaza cu adevarăt, să fim continuatori ai jertfei înaintaşilor noştri. Căci acest pământ a fost binecuvântat de Dumnezeu şi sfinţit cu sângele moşilor şi strămoşilor nostri. Aceasta este adevărata chemare a noastră, a adevăraţilor legionari (nu a celor care au fost şi sunt legionari numai cu numele, oameni ai slavei deşarte şi ai deşertăciunii lumeşti), chemare la care suntem chemaţi de bunul şi mult iubitorul de oameni Dumnezeu. Aceasta este chemarea noastră spre înviere, spre mântuire. Aceştia sunt de fapt adevăraţii legionari, care împlinesc prin faptă cele amintite mai sus, acesta este adevăratul spirit legionar, spre care trebuie sa tindem, spirit care se confundă cu aspiraţia înalta către Dumnezeu şi legile dumnezeirii. Cu referire la aceste afirmaţii, Codreanu spunea: ”N-aş vrea să se interpreteze vreodata gresit spunându-se ‘Eu nu sunt legionar de aceştia în uniformă, eu sunt legionar în spirit’. Aceasta nu se poate.”
Pe final, cu toată sinceritatea şi dragostea, vă spun că nu am încercat decât să fiu obiectiv, drept în cele afirmate şi m-am străduit să reabilitez, aşa cum am putut, Mişcarea Legionară în faţa istoriei. Sunt conştient că duşmanul cel mai de temut este o mentalitate deja creată şi o imagine falsa deja trasata în mintea românului contemporan. Fac apel pe această cale, oamenilor de bine si românilor adevăraţi, să analizeze cu mare înţelepciune şi băgare de seamă fenomenul legionar, şi nu să plece urechea spre tot felul de zvonuri şi afirmaţii ieftine, ci să purceada la a cerceta şi a scrie adevărata istorie, pe care noi toţi , avem datoria de a o darui urmaşilor noştri, aşa cum a fost, nealterată, neschimbată ci să mărturisim pururea numai adevarul. Şi bunul Dumnezeu ne va ajuta să facem lumină în intunericul din jurul nostru. AMIN.
CU DRAGOSTE PENTRU TOŢI OAMENII, Pr. Andrei – Buciumul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu