“Di Canio de Banat”! Un suporter a trecut din peluza in teren
Florin Luchin a primit trei ani de interdicţie pe stadioane după două scandaluri
A parcurs mii de kilometri
pentru echipa sa, a aprins sute de torţe şi fumigene, a luat amenzi, a
primit de două ori interdicţie, a luat şi bătaie de la jandarmi. Ca el
sunt mulţi suporteri în România, însă el e singurul care a trecut de
partea cealaltă a gardului şi acum joacă în tricoul echipei pe care o
iubeşte.
El e “Di Canio de Banat”, cum îi spun
unii. Sau, mai simplu, “Floca” – aşa cum îl ştie toată Peluza Sud.
Florin Luchin are 25 de ani şi joacă în liga a cincea, la ASU
Politehnica Timişoara. Nu e om de bază, dar de fiecare data când Toni
Foale îl trimite în teren, pentru ultimele 10-15 minute ale unui meci,
aleargă în tuşa dreaptă de parcă ar juca în finala Champions League.
În vară, când ultraşii timişoreni au
decis să nu urmeze “proiectul Recaş” şi să adopte echipa Universităţii
Politehnica din campionatul judeţean, Floca a făcut tot posibilul ca să
fie inclus în lot. “S-a organizat un trial, dar nu am fost selecţionat.
Totuşi, m-am dus la nea Toni Foale şi l-am rugat să îmi dea
posibilitatea să vin la antrenamente şi poate îl voi convinge după aia.
După o săptămână, m-a legitimat şi am apucat să şi intru pe final în
câteva meciuri. Când am intrat prima oară pe teren, în deplasarea de la
Leucuşeşti, nu mai puteam de emoţii. Îmi ziceau colegii: «Mai respiră,
mă!», mie îmi tremurau picioarele”, povesteşte cel mai inimos dintre
jucătorii alb-violeţi.
“Fugeam de acasă pentru deplasările lui Poli”
A crescut la o aruncătură de băţ de
stadionul lui Poli şi a prins microbul de mic: “Sunt jumătate sârb şi
jumătate oltean. Tata a fost portar la juniori la Universitatea Craiova,
îl cheamă Valentin Ilie. Tot Ilie a fost şi numele meu de familie până
la 13 ani, când s-au despărţit părinţii mei. De atunci, mama mi-a
schimbat numele, să port numele ei de fată. Când eram în clasa I,
mergeam la meciuri cu băieţii mai mari din zona Soarelui, unde am
copilărit. Apoi, când Poli a picat în “C”, eu aveam 12-13 ani şi eram
unul dintre copiii care strigau «Hai, Poli», când peluza era aproape
goală. De la 15 ani am început să fug de acasă, să merg în deplasări”.
“Floca” a început fotbalul la “piticii”
Politehnicii Timişoara. La nivel de seniori, a schimbat câteva echipe la
nivel de liga a cincea sau a şasea, însă adevăratele “transferuri” din
viaţa lui le-a făcut la nivel de peluză. “Din 2004 până în 2007 am fost
în Batalion Giroc, apoi în MCMXXI până în 2010. Atunci, am trecut la
Drojdierii şi de aici nu mai plec. Ţine mult de cât te maturizezi în
timp, aşa poţi să ajungi să schimbi oamenii cu care îţi petreci timpul
şi, prin urmare, să schimbi şi brigada”, explică “Di Canio de Banat”.
Nu-i poartă pică vărului dinamovist
“Floca” se mândreşte că o rudă de-a lui,
Srdjan Luchin, joacă la naţională. De faptul că joacă la Dinamo nu e
tocmai mândru. “Sunt văr de gradul trei cu Srdjan, dar nu prea ţinem
legătura, nici acum, nici când juca la Poli. Într-un fel, îl înţeleg că a
ales să plece la Dinamo, pentru că nu avea de ales. E fotbalist de
naţională, la vârsta lui nu putea să rămână în Liga a II-a. Nu pot să
spun că le port pică jucătorilor care au plecat în ultimii ani. Cu
Torje, de exemplu, e altă poveste. El ne-a spus o chestie şi a doua zi a
făcut altceva, semnând cu Dinamo”, susţine Florin Luchin.
Prima interdicţie: la un meci cu Bistriţa
A fost cu Poli pe toate stadioanele
Ligii I şi recunoaşte că nu s-a dat la o parte atunci când a fost vorba
de scandal. A fost interzis pe stadioane în două rânduri, în total trei
ani. Prima interdicţie a primit-o după un eveniment de la Cluj, unde
alb-violeţii jucau în Cupa României, în sferturi, cu Gloria Bistriţa.
“Mergeam spre gară şi un grup de fani ai CFR-ului au aruncat cu sticle
după noi, dintr-un bar aflat la etaj. Le-am spus să iasă afară, s-au
încins spiritele şi a venit poliţia. M-au prins pe mine şi mi-au dat
interdicţie. Aşa aplică ei legea, după capul lor”, povesteşte “Floca”.
A doua interdicţie: “Am intrat pe teren la arbitru!”
Poli se bătea la titlu acum două sezoane
şi se împiedica de Astra Ploieşti, pe teren propriu (2-2). “Arbitrul a
făcut meciul praf. Nu m-am putut abţine şi am intrat pe teren imediat
după fluierul final. M-am dus la arbitru şi i-am zis câteva, de la
obraz. Apoi am reuşit să fug, am sărit gardul înapoi, dar m-au prins în
tribună” – asta e povestea celei de-a doua interdicţii primate de
actualul jucător al lui ASU Politehnica.
3 ani a fost interzis pe stadioane Florin Luchin: o dată a primit doi ani şi altă dată, un an
A renunţat la muncă pentru Poli
“Floca” a muncit în străinătate,
cumulat, timp de un an şi jumătate: “La 20 de ani am plecat la muncă, în
Cipru. Eram cosmetician auto. Pregăteam maşinile pentru show room.
Apoi, în Portugalia am lucrat la montaje corturi şi standuri pentru
festivaluri. În vară, trebuia să plec din nou la muncă acolo, dar am
ales să stau aici şi să îmi îndeplinesc visul de a juca la Poli”.
Are trei tatuaje “ultra”
O altă pasiune a lui Florin Luchin o
reprezintă tatuajele. Are nu mai puţin de şapte tatuaje, iar trei dintre
ele au legătură cu fotbalul. Pe umărul său drept scrie “Poli” şi
“MCMXXI” (anul de înfiinţare a clubului), iar pe antebraţul drept şi-a
tatuat stema veche a clubului, cea inscripţionată şi pe tricourile lui
ASU Poli. În fine, pe spatele lui “Floca” scrie “ACAB” (all cops are
bastards).
“Port numărul 18, pentru că e ziua de
naştere a mamei mele. În ultimii ani, cei mai iubiţi jucători de la Poli
au purtat numărul 18: Gigel Bucur şi Alex Popovici.” “Sunt conştient că
nu o să mai prind lotul în Liga a IV-a, dar e suficient că am ajuns să
joc pentru Poli măcar la acest nivel” – Florin Luchin, jucător ASU
Politehnica Timişoara. De Radu Faur – ProSport
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu