:: Interviu cu FERICIREA

Titlu: Interviu cu FERICIREA
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: - Am sa imi incep interviul printr-o intrebare simpla: care este numele tau adevarat?

- Fericire!

- Ti se va parea stupid, probabil, dar imi poti spune cine sunt parintii tai?

- Nu, nu mi se pare stupid! Zambesc, pentru ca nu m-a mai intrebat nimeni acest lucru… Mama mea este Speranta. Este nemaipomenita. Ii place sa se laude cum ca ar fi vesnica. Si este optimista. Asta o stiu de mica. Nicicand nu am vazut pe cineva mai optimist. Chiar si cand da de greu, ridica fruntea si merge mai departe. "Trebuie sa reusesc. Maine va fi mult mai bine!" – obisnuieste ea sa spuna…

- O atitudine profunda, trebuie sa recunosc.

- Tatal meu este Curajul. El m-a invatat ca daca vreau sa obtin ceva, trebuie sa am curajul de a LUPTA. Ca trebuie sa CRED, ca nu trebuie niciodata sa renunt. De fapt el a dat dovada intotdeauna de o atat de mare perseverenta pe care i-am admirat-o enorm…

- Da… cu asa parinti, cred si eu ca ati pornit cu dreptul, va felicit!

- M-am nascut intr-o familie minunata. Tin atat de mult la surorile mele, SANATATE, DRAGOSTE, IUBIRE, SANSA si VIRTUTE, ii ador pe fratii mei, NOROC, SUFLET si ECHILIBRU…

- Intr-adevar, sunteti o familie ideala!

- Idealul, scumpa mea, nu-i apreciem fiecare dupa masuratoarea noastra… Important este sa ne stabilim un ideal de care sa fim constienti ca nu ne este imposibil. Multi oameni sunt tristi. Ei isi stabilesc idealuri imposibile si apoi plang. Telul, idealul in viata, trebuie atins treapta cu treapta, putin cate putin. Cei ce vor dori totul dintr-o data s-ar putea sa fie dezamagiti.

- Cunosti oameni fericiti?

- Unii sunt fericiti fara a fi macar constienti de asta. Desi AU foarte mult, au asteptari mult mai mari si sunt dezamagiti. Asa cum, cunosc oameni care se declara fericiti desi nu se au decat pe ei insisi. Ei sunt fericiti pentru ca traiesc, pentru ca pot visa si se bucura de viata. Ei nu uita ca "traim numai o data" si profita din plin.

- Am invatat foarte mult de la dumneavoastra astazi. Va mai pot vizita?

- Casa mea nu are usa. La mine poate intra oricine. Eu ii primesc pe toti si ii iubesc la fel de mult… Ador sa impart franturi din mine. Stii cat sunt de multumita cand imi aud numele strigat? Cand aud "ce fericit sunt!" pentru mine este ceva ce nu pot descrie… eu traiesc pentru oameni, prin oameni.

- Aveti un mesaj de transmis?

- Oameni, eu sunt FERICIREA! Va astept pe toti! Nu veti regreta, va asigur!
--
Visitor Ip: 95.76.228.242

:: Daca vreau...

Titlu: Daca vreau...
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Daca vreau sa fiu trista…

- deschid albume vechi cu fotografii… oamenii pe care i-am iubit si care m-au iubit si astazi nu mai sunt mi-au oferit multe clipe fericite… mi-l amintesc pe bunicul invatandu-ma ceasul si sa joc sah, luandu-ma la plimbare in Cismigiu "ceacanica" (asta insemnand "la pas"), mi-o amintesc pe bunica facand eforturi disperate sa aduca la viata doua nepoate (eu si verisoara mea) imbatate la 4 ani cu visinile din visinata, fotografii de familie din care lipsesc multi, poate prea multi, plecati prea repede, unii chiar prea repede.

Daca vreau sa-mi fac rau…

- caut agenda veche cu numere de telefon – oameni pe care nu i-am mai trecut in cea noua si nici in telefon – nu mai meritau…

Daca vreau sa fiu nostalgica…

- imi amintesc de primul pom de Craciun, de primul iepuras de Pasti, de bunica si de dulceata ei de trandafiri, de rasul "la aratarea unui deget" cu verisoara mea, la cat de mica era surioara mea cand am vazut-o intaia oara, la prima zi de scoala si la prima festivitate de premiere, la poezia "Catelusul schiop" de Elena Farago si la invatatoarea care nu stia cum sa ma opreasca din plans, la televizorul tatei de la serviciu (la care "vedea" toate nazbatiile pe care le faceam noi), de primul film pentru care am chiulit de la scoala

- imi amintesc de prima intalnire, de prima plimbare in ploaie, de primul sarut, de prima noapte de dragoste…

Daca vreau sa fiu fericita…

- imi aduc aminte ca parintii mei sunt in viata si sunt sanatosi

- imi privesc baiatul cum se joaca cu tati si rad amandoi in hohote

- ma uit la cei 150 de trandafiri albi si rosii pe ca mi i-a adus sotul vineri si care sunt din ce in ce mai frumosi

- imi spun ca suntem sanatosi si ca greutatile vor trece pana la urma
--
Visitor Ip: 95.76.228.242

:: Martisor pentru toate doamnele

Titlu: Martisor pentru toate doamnele
Autor:: ionelmuscalu.blogspot.com
Articol: 1,2,3... Go!
Tati, scrie pentru mine,
Ma auzi,
scrie pentru mine o gradina.
O gradina goala,
In care sa nu fim ascultati de altii,
In care putem sa crestem flori fara sa fim obligati sa le vindem,
Scrie sentimente, ca si cand usile ne-ar lovi in fata,
Si tu ai injura cu gura ta,
Uita-te, tati, inapoi, de ce te feresti?,
Chiar daca ploua si e genul fericirii.
Ca intr-o biografie recunoscatoare,
Indiferenta la singuratatea instalata intre noi,
Fiindca am jucat TABU,
Aici nu te tradeaza nimeni!,
Nimeni nu te incearca,
Imi place tati, geaca asta de piele,
Fiindca si eu inca iti port puloverul,
Pacea ta interioara si hotararea ta,
De fapt, stiu ca intr-un singur loc
Pot avea 3 ore de visari barbatesti,
Aici, unde ziua este libera de ceata,
Langa mama mea!
--
Visitor Ip: 89.36.5.73

Cu ocazia zilei de 1 Martie... un sincer "La mulți ani" tuturor fetelor!


Vă doresc multă sănătate și fericire alături de cei dragi, și o primăvară cât mai frumoasă!
Să fiți iubite!


Mărțișor - 1 Martie 2010









:: Este Martisorul Romanesc?

Titlu: Este Martisorul Romanesc?
Autor:: ionelmuscalu.blogspot.com
Articol: Am tot auzit ca Martisorul este romanesc. Uite o mostra de la vecinii bulgari, care nici nu poarta martisoare chinezesti!
Martenita, 1 Martie 2010,
Cestita Baba Marta!

Mai tarziu, revin si cu martisoare romanesti, pentru domnisoarele si doamnele noastre. Spun pana atunci: ce ma bucur ca vine primavara! ita-te pe ionelmuscalu.blogspot.com!
--
Visitor Ip: 89.36.5.73

CE ESTE UN "PA"?

500 de semne despre PA
Am aflat despre acest mod de exprimare scrisă, concisă şi atractivă care obligă cititorul la imaginaţie şi creativitate, de la domnul Călin Hera.
Considerând că fac economie de timp, atât pentru mine cât şi pentru cititorii mei am început să exersez PA-ul.
Mai sus am postat pentru cei interesaţi, linkul prin care se poate ajunge la mai multe informaţii.
Eu nu-mi permit să particip la concursurile aflate în „PA-uri şi mirări”, poate unii dintre autorii blogului 100RO, ar fi capabili şi încântaţi să participe.:)
NU sunt nici un fel de rudenie cu Hera Călin, e doar o coincidenţă de nume.
Această postare, este un PA, deşi am depăşit puţin numărătoarea.:)

DE SUFLET SI DE DURERE

Eterice-înțelegeri de moș străvechi de zile, dospite pe cuptorul viselor lui ce niciodată nu au fost rănite...…

Dacă vibrăm atât de puternic la fiecare foșnet in vânturile crestelor, dacă jalea nenăscută ne saltă pe valul fiecărui bucium ce nu s-a rătăcit pe drumuri… dacă durerea nemurită se cuibărește cu puii săi în noul zilei ce încă nu cântă… oare nu înseamnă ca marii și micii vremurilor nu s-au cuibărit cândva în căușul sufletelor noastre?? Pe câți nu a trebuit sa ii primim în așternutul cald - dar aspru al unui destin de mamă și de tată ai vremurilor ce aveau sa vie…
Ai plecat capul, omule, atunci când a trebuit sa-l pleci, chiar și numai sub durere, să ți se înnoade doar în barbă scrâșnetele și lacrimile acrite de puterea stăpânilor… L-ai ridicat cu ochi sălbatici atunci când te-ai aruncat în lupta cu pumnalul durerii mai dur decât otelul din teaca, și ai lăsat acolo un os și un suflet printre mormintele pământurilor grele de neputințele copiilor tai…
Ai fost moş si ai fost nebun, ai fost cârtiță și ai fost delfin…
Le-ai strâns pe toate române, nebune… Asa ți-a fost scris sub stele, să te arăți ponoarelor din oameni, călăuzindu-i cătinel spre visurile lor neîmplinite, ajutând să-şi ocolească până la capăt netrebniciile, simțind cum zeii cei nemuriți ai pământului iți întind ție mâna spre ajutor, atunci când bot flamand de câine trădător te-a muscat vârându-se în focul bucuriilor tale.
Aşa a trebuit, să dai si să nu iei, și încă nu ți-ai dus până la capăt suspinele, chiar dacă ele cântă in ritmuri străine prin piețele, și la colțurile ulițelor cândva strâmte…
Şi nu mai suspina de doruri neștiute, și nu-ți mai otrăvi cuvintele cu fiere…
Căci vei răspunde doar în fața visurilor tale neîmplinite, și te vor roade eternitățile doar și numai pentru a nu le mai oferi vreodată ceea ce le-ai dat acum...

Dar moșul a înțeles întotdeauna, doar eu, prâslea cel ne-voinic nu a putut sa culeagă vreodată merele de aur..

COCOŞUL NU ARE NICI O VINĂ?



Avarul, zgârcitul şi eu...cumpătată.
Mergând în piaţă ca tot omul, să cumpăr una-alta şi în mod special nişte ouă, am început să cumpănesc.
-Ouă la cinci mii-bucata, nu că sunt ştanţate cu 3 şi deci provin de la găinile stresate;
- ouă cu şapte mii-bucata, de casă, cu gălbenuş galben intens, nu am luat că mi se păreau scumpe; după o scurtă plimbare, dau cu ochii de un coş cu nişte ouă mari, foarte mari ca de gâscă, întreb cât cere pe ele şi-mi răspunde:
- 8mii oul, da-i cu doua gălbenuşuri, ma asigurat femeia.
Cum o cunoşteam pe vânzătoarea ouălor, am cumpărat cele mai scumpe ouă din piaţă, adică 20 de ouă, cu o sută şaizeci de mii(16 lei)...dar noi încă socotim în lei vechi, să nu ni se pară ieftin ce cumpărăm.:)
Ajunsă acasă, desigur am verificat ouăle spărgând vre-o două-trei...
Mirare, toate cu două gălbenuşuri le-am pregătit... gustoase...calitate nu glumă!
Din copilărie nu am mai văzut aşa ouă! Mama ar fi zis, în acest caz, că s-a hibălit găina şi trebuie tăiată...
De atunci m-am abonat la ouă cu două gălbenuşuri şi cum adună 20 de bucăţi... noi le păpăm.:)
Cocoşul nu are nici o vină? El n-a lăsat decât un semn.:)
Mă gândesc acum oare din acest ou pus la clocit, ar ieşii doi pui?
Voi ce părere aveţi?

DESPRE SEX ÎN GURA MARE

Scris de Doina Popescu pe 22/01/2010

Am avut ocazia să-l am comandant la Aeroclubul Bucureşti pe unul dintre cei mai mari paraşutişti ai tuturor timpurilor: Iancu Gheorghe, cel care a aterizat primul din lume la punct fix deţinând recordul şi pentru salturi de zi dar şi de noapte şi dominând pentru mulţi ani topurile mondiale şi competiţiile de profil. Când l-am întâlnit, avea 53 de ani şi încă era un bărbat interesant.

Ne făcea un instructaj şi printre chestii serioase, mai făcea şi câte-o glumă. Îl întrebăm despre mitingurile la care făcea acrobaţie pe avionul în zbor împreună cu Ion Trucmel- altă glorie a aviaţiei româneşti.

Ne dădea toate lămuririle dar avea un cusur periculos: cum venea vorba de un concurs, ne spunea cam ce medalii cucerea la fiecare, dar şi ce gagici tăvălise cu fiecare ocazie, dându-le şi numele complet şi funcţia actuală.

Mă mănâncă limba şi-i zic că bârfa zilei este că a avut mai multe amante decât Julio Iglesias.

Pentru cine nu ştie, în anii ‘80, despre frumosul spaniol umbla vorba că avusese în jur de 4000 de amante. Bănuiesc că i-a mai funcţionat contorul o vreme.

Iancu se gândeşte grav o vreme, apoi spune:

-Eu am sărit demult de 4000. Una din amantele mele de care-mi amintesc cu plăcere este X,  procuror general al capitalei.

Am înţepenit cu toţii.

Omul o făcuse de oaie!… Fata tovarăşei procuror general era colegă cu noi şi era în sală.

N-a îndrăznit nimeni să-l oprească şi ne-a spus omul până la capăt ce beton era gagica în discuţie. Unii din noi, cei pe care ne adusese barza, eram şocaţi că o mamă poate avea o relaţie.

Spre cinstea ei, la pauză puştoaica a tratat cu mult umor toată faza şi ne-a explicat cu maturitate că tatăl, tot aviator murise şi mama îşi vedea firesc de viaţă. Nu era nimic în neregulă că mama avea pe cineva şi chiar ne invită acasă să-i cunoaştem mama.

Doamna procuror, o tipă foarte valabilă, ne-a cucerit imediat cu muşchi ţigănesc şi salam de Sibiu pe felii de pâine prăjită unsă cu unt. Ciupercile cu maioneză ne-au dat pe spate şi când a pus Pepsi pe masă, gata, ne-a dat cu roţile-n sus! A venit şi un tip cu o roată de caşcaval şi doamna procuror ni l-a prezentat: prietenul ei.

Lulu a spus foarte serios că el caşcaval a văzut numai la televizor. Poate glumea. Sau poate nu!

Dar, eu am fost sinceră când am zis că văd prima dată în viaţă un prăjitor de pâine.

Câţi dintre voi au văzut prin anii ‘80 un prăjitor de pâine?

PROZĂ AFURISITĂ găsiţi şi pe http://miculscriitor.weblog.ro

:: !!!

Titlu: !!!
Autor:: Odorica Ion
Articol: Sint vizitator si nu pot sterge ce nu iese. Pacat !
<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/ZKI1EyqnjRs&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/ZKI1EyqnjRs&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Un alt Cadou

Titlu: Un alt Cadou
Autor:: http://ebobita.wblog.ro/
Articol: Prin anii `40, în lumea micii burghezii bucureştene, circula o poezie haioasă care făcea referire la materialele noi utilizate în industria confecţiilor.

Nu am găsit-o nicăieri scrisă, dar datorită mamei mele care are o memorie bună, chiar şi la venerabila vârstă pe care o poartă cu multă demnitate, dar cu multe încercări zilnice, o pot dărui pe această pagină de internet, în chip de mărţişor, tuturor.

Am primit de anul nou

Un splendid costum, cadou.

Celofibră, las să fie,

Dacă-mi şade mie bine.

Da` nu zisei bine oaie

Că se-ntunecă a ploaie

Si pe unde mă pica

Găurică se făcea.

Ce-are nene stofa mea?

Da-mi ziceam în sinea mea:

Poate-aşa-i fabricaţia,

Crapă la udătură

Şi-şi revine la căldură.

Şi-uite aşa, de anul nou,

Din splendidul meu cadou

Mai am patru nasturi pe stomac,

O mânecă şi un crac.

(Varianta transmisa oral, autorul fiindu-mi necunoscut)
--
Visitor Ip: 92.81.114.71

:: !!!

Titlu: !!!
Autor:: Odorica Ion
Articol: <object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/ZKI1EyqnjRs&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/ZKI1EyqnjRs&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

Blogurile si Cartea Recordurilor

Pare bizara asocierea, dar... credeti ca se poate face? De ce nu?
Un blog ca acesta (cu un numar mare de autori si cu posibilitatea de postare si din partea vizitatorilor) ar putea aduna, in timp, un numar imens de postari, demn de Cartea Recordurilor. Dupa cum un blog specializat in literatura (postand fie texte literare ca atare, fie recenzii la carti) ar aduna, de asemenea, un numar imens de postari, data fiind cantitatea imensa de informatie disponibila din start. Si... implicit... asemenea site-uri (cu sau fara structura de bloguri) ar putea avea, in timp, un trafic enorm, de asemenea demn de intrat in Cartea Recordurilor.
Am dat doar doua exemple. Dar numarul de asemenea exemple ar fi mai mare, mult mai mare, tinand cont ca se pot face si "variatiuni la tema".
Apropo... credeti ca 100Ro poate intra candva in Cartea Recordurilor?
Glumesc... Dar... cine poate sti?

Prietenii

Nu de mult ( nu mai mult de 2-3 luni, poate nici atat) mi-am facut cont pe Facebook. Dupa primele zile (cel mult 1-2 saptamani) in care am butonat ca bezmetica pe acolo, incercand sa ma familiarizez cu site-ul, am renuntat aproape din start sa ma "infund" in jocuri (pe care le uram din cauza clicurilor pe care le dadeam la inceput dintr-un soi de "generozitate" si la care renuuntasem curand, constatand ca mi se cam blocheaza "harbul" numit calculator cand se adunau prea multe in scurt timp). Asa ca... am legat prietenii si am intrat in grupuri, plus ca am devenit fan pe unde se putea, cu scopul, deloc retinut, de a-mi promova blogurile si alte diverse interese mai mult sau mai putin trecatoare.
Odata pornita "avalansa" legarii de prietenii, am raspuns cat de mult se putea cererilor si sugestiilor de prietenii, chiar cu riscul de a fi blocata in aceasta activitate pentru una sau mai multe zile, ca sa mi se mai domoleasca... zelul. De ceva timp insa, am sesizat ca... nu mai puteam raspunde sugestiilor de prietenie facute de "intermediari", ci doar cererilor directe. Cauza posibila? Probabil "acumularii" unui numar (deja!) destul de mare de prieteni. Cum tentatia este (inca!) destul de mare, am incercat sa fiu ceva mai selectiva si sa incerc sa elimin prietenii ceva mai vechi. Criterii? De pilda, nu prea am ce face cu amicii din strainatate, cu care imi este dificil uneori sa comunic in limbi straine, caci comunicarea in romaneste este... practic imposibila. Sau... iarasi... nu am ce face cu amicii "obsedati" de jocuri, cu care greu poti vorbi despre altceva.
Asa ca... am trecut si la functia "Stergere prieteni"... Urati-mi spor la treaba!

:: Cadou

Titlu: Cadou
Autor:: http://ebobita.wblog.ro
Articol: Astăzi, 28 februarie, întorcându-mă acasă de la serviciu, m-am abătut din drum puţin prin centrul capitalei, parcă încercând să găsesc un punct de sprijin pentru ce va să vină.

Destul de grăbită, m-am trezit în faţă-mi cu un băiat, nici măcar nu ştiu dacă era major, cu o cutie de carton cu multe ghivecele cu bulbi pe care încă nu i-am identificat a fi dintr-o specie cunoscută de mine.

M-a întâmpinat cu " Din partea direcţiei parcurilor din Bucureşti, de 1 martie!". Parcă totul era făcut din obligaţie, băiatul neschiţând nici un fel de bucurie pe faţă, aşteptând să se termine tot ce mai avea în cutie, ca să poată pleca acasă. M-am bucurat, desigur pentru darul primit, dar în acelaşi timp mă întreb dacă nu ar fi alte mijloace de a mulţumi persoanele de sex feminin şi nu numai.

Mă întreb cum este posibil ca din fondurile publice, că doar direcţia parcurilor este finanţată din bugetul local, se pot acorda daruri din partea însuşi directorului. Dacă ar fi din propriul său buzunar, sincer aş fi de acord cu gestul. Dar, aşa e uşor să îşi dea mâna....

Nici nu doresc un răspuns. Cu certitudine, mai avem mult până la capătul drumului.

Dar doresc să privesc cu optimism acest gest şi să mulţumim primăverii că vine, în sfârşit!

Pentru mâine, doamnelor şi domnilor, deopotrivă, vă urez un sincer la mulţi ani şi renaştere uşoară!
--
Visitor Ip: 92.81.114.71

Hai...

Hai sa facem un film. 

Un film cu oameni fericiti. Un film despre viata noastra. Oameni minunati. Oameni pe care simpla prezenta a soarelui ii face fericiti. Ce zici?

Hai sa conservam amintirile.

Intr-o cutie de bijuteri. Pentru vremuri grele. Sa nu uitam cine suntem. Sa nu uitam ca suntem fericiti. Impreuna. 

Hai sa facem ca fiecare zi sa fie o litera

Azi e V day. Maine W day. Si tot asa. Unic. 

Hai sa ne mutam intr-un castel de vise. 

Unde fiecare zi incepe si se termina cu culoarea parului Ei. 

Hai sa ne jucam. 

Sa fim copii de altadata. 

Hai sa impartim totul. 

Ce e al meu e si al tau. 

Hai sa fim noi .Unul. 

NĂVLEGUL DE AVOCAT A ÎNCURCAT CURVELE

fragment din romanul ARDEI IUŢI
autor DOINA POPESCU
http://doinapopescu.wordpress.com

ISBN 978-606-92308-2-4

După un trai imposibil cu Ion, Irina renunţă la prejudecata că neam de neamu' meu n-a călcat la Tribunal şi intentă acţiune de divorţ.
Merse la barou şi o secretară bătrână, vecina ei din copilărie, o îndreptă spre Mironeasca - o avocată la modă. O aşteptă pe holurile tribunalului vreo săptămână şi în sfârşit se văzură faţă în faţă. Taior elegant, decolteu obraznic de unguroaică, frumoasă-frumoasă madam avocat. Intră abrupt în subiect, ca o persoană foarte ocupată. Pe holul aglomerat şi cam în drum, îşi spune Irina telegrafic of-ul. S-au dus vremurile când avocaţii aveau cabinete cu firmă aurită la poartă! O vreme, avocata se uită nerăbdătoare peste umărul Anei, apoi deschise poşeta - un sac uriaş, plin de tot ce-ţi trece prin cap. Nervoasă că nu găseşte ce-o fi căutat, răsturnă pe neaşteptate conţinutul sacului pe o băncuţă de lemn scrijelită barbar cu Y LOVE YOU NELU. Găsi în sfârşit un pix şi pe un bilet de tramvai mototolit îşi scrise numărul de telefon.
- Ţine numărul meu de telefon! Sună-mă peste vreo săptămână, că acum nu pot să mă concentrez!- şi plecă grăbită, lăsând-o pe Irina cu povestea suspendată.
Irina rămase descumpănită o vreme, Mironeasca fiind ştiută de partizană a femeilor în procesele de divorţ, apoi văzu o fostă colegă de liceu şi se îndreptă spre ea.
- Bună, Cici! Ce faci pe aici?
- Mă omoară plictiseala cu Marin şi am venit să-mi recapăt libertatea. Pe scurt, am găsit un viţel cu portofelul mai gros şi cu echipamentul mai puţin ruginit!
- Adică tot divorţ?
- Tot!
- Te bate?
- Cine, Marin? Mai rău! Mă plictiseşte!
- Adică e o toană?
- Iubire! Cu unu' de 45 am văzut cum e! M-am săturat de băşinile lui şi de concedii ieftine prin sindicat! Vreau şi eu să-mi amintesc ce poate unul de 25! Ce-i aşa de greu de priceput?
- Bine, bine! Am priceput! Te mănâncă-n fund şi în loc să te duci la farmacie să-ţi dea ceva de mâncărimi, ai venit la Tribunal! Ai o avocată bună?
- Sigur, cauţi o avocată? Pe mine mă divorţează maestra Otilica. Cea mai operativă. Hai, să fie cu noroc! Ţi-o dau pe Otilica mea!-uite numărul de telefon. Sun-o acum, că o găseşti! Are birou cu dichis acasă. Ai grijă! Să-i zici doamna Otilia şi bagă de seamă: nu o întreba de numele de familie că se ofensează. Vezi să nu te umfle râsu' când discuţi cu madam Otilia Nespălatu! Amărâta a suferit toată copilăria şi s-a repezit fuguţa să se scape cu măritatu', că de fată o chema Pizdelea!
Avocata răspunse prompt la telefon şi explică foarte clar amplasamentul biroului. Încurajată de instrucţiunile concise ale Otilicăi, Irina parcurse drumul în câteva minute. Ajunsă la uşa biroului, na, că Otilica chiar avea firmă aurită!- fu invitată imediat în biroul avocatei.
Otilica, fără să fie urâţică, era de-a dreptul insignifiantă. Dar ce o uimi cel mai tare pe Irina, era biroul îmbulzit de diverse materiale croite, de-ai fi zis că a nimerit la un atelier de croitorie cu dever. Se simţi datoare să verifice.
- O căutam pe doamna avocat...
- Eu sunt, drăguţă.
- Aa...
- Te miră talentul meu pentru croitorie? E o pasiune din copilărie. Mi-am dorit să mă fac creatoare de modă! Idolul meu e Coco Chanel.
- Foarte interesant! Dar la câte materiale sunt aici, îmbrăcaţi tot cartierul!
- Eşti amuzantă! Îmi placi! Îţi dai seama că mai şi greşesc, doar sunt începătoare! Dacă am noroc, din tot ce este aici iese un palton. Cel mai greu e cu mânecile şi cu gulerul.
- Poate era bine să vă faceţi mâna pe ceva mai simplu: bluziţe de vară, fustiţe petrecute. E materialul mai ieftin şi se lucrează mai uşor! Dacă mai greşiţi, paguba-i mai mică!
- Bravo! Îmi place de tine! Chiar ai haz şi eşti şi dezgheţată! Îţi merge mintea, nu glumă! Eu sunt deşteaptă foc, dar nu mi-a venit în minte! Dar, spune-mi care-i problema ta!
- Soţul meu mă înşală şi nu e prima dată! De câte ori găseşte câte una prin târg, aproape că mă omoară.
- Da', tu nu mai calci niciodată strâmb?
- Am de crescut un copilaş! Nu-mi arde de aventuri!
- Ei, spune drept! Un iubit pe la serviciu, un vecin musculos, trebuie să-ţi scoţi pârleala cumva!
- Nu mă interesează decât să-mi câştig pâinea şi să-mi cresc copilul. Nici la tinereţe n-am fost prea zburdalnică!
- Ce meserie ai drăguţă?
- Sunt fotograf la o revistă!
- Zău? Ieşi din biroul meu, fire-ai a dracu' de paparatză! Ieşi, să nu mai calci pe aici! Cu o destrăbălată de reporteriţă a fugit şi amărâtu' de Vergilică, nu i-ar mai muri mulţi înainte nici lui, nici matracucei! Ieşi că dau cu apă clocotită după tine, spărgătoare de case ce eşti! Ieşi, zdreanţă!
Irina dădu buzna pe uşă şi ieşi tocmai la timp. Magnetul pe care-şi ţinea boldurile avocata-croitoreasă-părăsită de Vergilică se izbi violent de uşă. Irina nu prea-şi făcea cruci de felul ei dar, acum simţi nevoia.
Luă iar drumul baroului, să găsească totuşi o avocată.
În hol, bătrâna secretară stătea de vorbă cu o doamnă impozantă ce-şi ducea cu eleganţă cei 50 şi ceva de ani.
- Irina, dacă nu ţi-ai pus avocată, ţi-o recomand pe doamna Ligia Arginteanu.
Maestra permanentată recent şi violet la păr de la excesul de Violet de Genţiană o privi cu bunăvoinţă.
- Cu ce te ocupi, duduie Irina?
Ca tot păţitul, Irina se cam codea să spună. Făcu un pas prudent în spate, cercetă atentă ce cale de fugă are şi apoi zise timid:
- Fotoreporter la o revistă...
- Aha...Cât câştigi?
- Nu am un salariu fix. Primesc drepturi de autor,...sume modeste cât să mă descurc.
Doamna Arginteanu scoase o oglinjoară din poşetă şi se rujă violent. Se întoarse pe călcâie şi peste umăr vorbi gros, tabacic:
- Atunci caută-mă în săptămâna mare, că în timpul anului nu fac pomeni!
Anei nu-i venea să-şi creadă urechilor. Se aşeză pe un scaun şi ceru un pahar cu apă. Secretara o privi cu milă. Pe uşa baroului intră un tip bonom, trecut bine de 40 de ani. Irina se lovi peste frunte. Evident! Trebuia să caute un bărbat! Tipul avea o figură care inspira încredere. Secretara făcu prezentările:
- Irina, domnul Georgescu este cel mai cumsecade membru al baroului. Domnu' Georgescu, vă rog să o ajutaţi pe Irina că-i nepoata mea şi o rupe bărbat-su în bătaie!
Irina se simţi jenată de prezentarea secretarei dar, înţelese ca un gest de bunevoinţă minciuna cu nepoata.
- Fetiţo, hai să discutăm undeva în linişte, ca să înţeleg mai bine speţa!
Domnul Georgescu făcea parte din categoria oamenilor la care le iese bunătatea prin toţi porii, dar Irina fu stupefiată când o duse într-un bufet-expres să stea de vorbă.
- Ascultă, Irina! Pot să-ţi spun Irina? Făcu un gest către birtaş, ca unul de-al casei.
- Desigur!
- Cu mine eşti în siguranţă! Eu nu o să-ţi cer să te culci cu mine şi nici prea scump nu sunt! Nu iau pielea după om. Mă adaptez şi eu la sărăcia din ţara asta! Dar eu am o regulă: sunt un învingător! Pentru mine nu există procese mari sau mici! Doar procese câştigate! La judecată sunt permise orice tertipuri, orice mijloace. Dacă mai băgăm câte o minciună, să nu cumva să te aud că te ismeneşti. Ne-am înţeles? Chelnerul aduse două halbe de bere şi avocatul le răsturnă pe gât cu sete mare.
- Încă un rând, Marcel!
Irina, timorată de ambianţa îndoielnică a birtului şi năucită de vorbele avocatului, abia îşi găsi cuvintele.
- Domnule avocat! Nu este cazul să recurgem la tertipuri şi minciuni! Dreptatea e a mea! Umblă cu femei, lipseşte de acasă, urlă de cade varul de pe pereţi şi bani în casă nu mai dă de jumate de an. Şi fraţii lui ţin cu mine!
- La proces nu contează cine are dreptate, ci doar ce spune avocatul. Dar, stai fără grijă că eu văd meserie, o să câştigăm!
- Să vă povestesc...
- Nu-i nevoie. Scrie-mi tot pe o hârtie şi restul e treaba mea. Nu mai mult de trei pagini, că plictisim instanţa!
După mai multe termene amânate veni şi rândul înfăţişării. În ziua procesului se spărsese cerul. Irina intră zgribulită în sala de judecată şi se miră cum toţi taţii de copii de 10-12 ani, descopereau subit cu ocazia divorţului că de fapt progeniturile nu ar fi ale lor, motiv clar şi evident să nu plătească pensie alimentară. Judecătorul le explica cu calm la fiecare cum stă treaba cu tăgada de paternitate şi că termenul este tardiv. Pe cât de ticăloşi pe atât de jalnici, spuneau că atât cât a fost copilul mic nu şi-au dat seama, dar odată cu creşterea copilului deveneau evidente asemănările cu cel mai bun prieten, vărul, vecinul. Irina asculta dezgustată. Privea pe furiş pe domnul Georgescu, care în robă avea un aer marţial şi important. Îi inspira încredere şi se simţea mai liniştită. Tresări. Urma dosarul ei cu Ion. Cât de mult se iubiseră şi cât de lamentabil eşuase căsnicia lor. Se citară părţile, se citiră motivele chemării în judecată şi dl Georgescu începu expunerea de motive. Irina recunoscu destul de puţine din cele scrise de ea în hârtia înmânată avocatului, apoi auzi uluită că Ion frecventa două gemene balaoacheşe: Nuşa şi Corcoduşa. Se gândi cu uimire, că avocatul făcuse investigaţii pe cont propriu şi făcuse descoperiri de senzaţie. Fusese povestea cu Danellodar, recent Irina ştia şi de una, Jeni, o prădătoare care-şi punea amanţii să facă împrumuturi la C.A.R. şi care, după ce le mânca banii pleca la vânâtoare de alţi fraieri. Avocatul veni cu amănunte picante şi multe puncte-puncte, stârnind zâmbete în sală.
- Onorată instanţă, clienta mea a suportat multe de la pârât, dar relaţia lui la vedere cu gemenele nimfomane, Nuşa şi Corcoduşa nu mai poate fi tolerată!
Din sală, o femeie transpirată şi roşie la faţă la limita apoplexiei strigă:
- Onorată instanţă, astea două, Nuşa şi Corcoduşa-s haitele lu' bărbati-miu, trăzni-l-ar! Năvlegu' de avocat a încurcat curvele! Io-l urmăresc de un an pe Pulea Spătaru-al meu, şi Nuşa şi Corcoduşa sunt curvele noastre!
Solemnitatea şedinţei de judecată se prăbuşi în hohotele de râs stăvilite cu greu sub ciocanul judecătorului, care abia-abia stăpânindu-şi lacrimile interveni:
- Domnule avocat, într-adevăr, mărturii şi fotografii cu numitele Nuşa şi Corcoduşa sunt în dosarul 13255 Spătaru Tinca contra Spătaru Paul. Refuz să cred că în mod grosolan şi ilar aţi încurcat dosarele! Aveţi o explicaţie?
Fără să îşi piardă calmul, dl Georgescu vorbi important:
- Onorată instanţă, vă cer un nou termen, să consult condicuţa numitelor Nuşa şi Corcoduşa. Pot să jur că am văzut trecut numele pârâtului chiar deasupra numelui meu!
- Domnule avocat, nu săriţi calul că vă suspend din barou. Aveţi un nou termen pe 20 noiembrie!
Georgescu îi făcu Anei pişicher cu ochiul, ca şi când lucrurile erau sub control dar, Irina nu era prea sigură. Stabiliră o nouă întâlnire în hol la arhiva Tribunalului pentru 14 noiembrie.
Domnul Georgescu nu veni şi nici nu fu de găsit până în ziua procesului. Pe Irina o apucase disperarea. De unde să-l iei dom'le, dacă nu răspundea la telefon şi nici la birou nu era?! La proces se prezentă amărâtă şi fără avocat.
Se făcu apelul părţilor.
- Onorată instanţă, i-am dat ultimul ban acestui avocat şi aţi văzut ce circ a făcut, iar acum nu s-a prezentat! Nu mai am încredere în el! Vă rog să-mi acordaţi un nou termen să-mi găsesc alt avocat!
- 29 noiembrie! Şi nu mai fiţi supărată pe simpaticul domn Georgescu, că a răposat. Dumnezeu să-l ierte! Şi se pare că a murit chiar în slujba dumitale!
Irina ieşi buimacă din sala de judecată. Se îndreptă cu paşi grăbiţi spre barou. Secretara lucra un goblen complicat.
- Bună ziua, doamnă! Aţi aflat că a murit dl Georgescu?
- Da' ce soartă pe bietu om! Era el un glumeţ, dar asta a fost farsa vieţii lui! O privi cu atenţie pe Irina. Ce, ori nu ştii cum a murit? Stai să-ţi spun, să te cruceşti! Aşa comedie
n-am pomenit! Asta-i de dat la gazetă, să crape de râs tot târgul!
- Cum să crape de râs târgul? Nici nu s-a răcit bine creştinul!
- Tocmai asta-i, că s-a răcit!... Dacă-ţi spun că mori de râs!... S-au întors din puşcărie gealaţii lu' Nuşa şi Corcoduşa şi au dat buzna pe neaşteptate. Disperat, conu' Georgescu şi-a înşfăcat bulendrele, s-a agăţat de balustrada balconului făcând o legătură din cureaua de la pantaloni şi a stat amărâtul în frig ore bune, disperat să nu cadă, să se zdrobească de asfalt. De! Noiembrie, ce vrei? De frig şi spaimă i-a cedat inima. A făcut infarct!
- Dumnezeu să-l ierte. Nu-l vedeam vreun aventurier!
- Dar ştii care-i comedia? Apartamentul matracucelor este la parter. A stat în frig peste trei ore, când avea doar 30 de centimetri până la sol! Poţi să crezi? Amărâtul a murit cu zile. A fost atât de înspăimântat, că a stat cu ochii aţintiţi pe uşa balconului, de unde puteau năvăli musculoşii şi pur şi simplu a uitat unde este! Soarta, fato!

Primavara:)







*** Pozele sunt facute anul trecut:)


O astept de multa vreme.
Iarna lunga mi-a amortit sufletul si trairile
Hainele groase si bocnacii grei mi-au obosit trupul.
Parul ud si deseori rece mi-a inasprit tampletele.
A fost lunga, friguroasa, nervoasa, rea...
iarna de anul asta!
Dar...
Dar de maine...
Vine primavara:)
O astept de mult.
Mi- e dor de ea.
Parca acum, cand stiu ca vine
sigur maine
am un chef nebun sa fiu eu,
sa iubesc,
sa dansez,
sa visez,
sa vreau si mai ales
sa pot.
Maine ea vine.
Stiu ca o asteptati cu totii, stiu ca o vreti cu totii...

Primavara lunga, dulce, frumoasa si calda sa aveti:)

O CAFEA CU ZOE CEAUŞESCU

Autor Doina POPESCU http://doinapopescu.blogspot.com

În anii ‘80 şi ceva eram la mare şi m-am împrietenit cu nişte studente din Piteşti.

Stând într-o seară pe terasă la Naţional în Mamaia se apropie nişte tipi cu ochelari bengoşi şi o invită pe Delia, o frumuseţe cu ochi negri, mare karatistă la o cafea.

Delia, o tipă directă şi zâmbitoare a acceptat invitaţia fără nazuri. Cu două seri înainte o pierdusem pe Miruna care se cuplase cu un student arab şi o mai văzusem doar el fugitivo. Mie mi se părea cam periculoasă aventura dar eu eram liceeancă şi mai prăpăstioasă.

Toată lumea nu discuta decât de bafta respectivelor şi de cum dăduse norocul şi peste alte studente care se cuplaseră cu străini şi erau bine-mersi.

Eu eram îngrijorată fiindcă tipii mi s-au părut maturi şi nu păreau genul “o îngheţată, un suc şi o plimbare de mână pe faleză”.

Delia s-a întors într-o oră. A băut cel mai mişto frape, a tras o ţigară şi a gustat vodcă cu suc de portocale.

Ziua următoare pe plajă Delia era cu ochii-n patru aşteptându-şi gaşca. Tipii cu ochelari mişto n-au mai apărut şi se vedea clar dezamăgirea studentei. Seara la Naţional Delia era pe jar.  Pe la zece jumate îşi pierduse speranţa. Fetele o tachinau:

-Sper cu nu se lasă cu venele tăiate pe motiv că nu ţi-au venit străinii.  Să zici mersi, că pe urmă te lua Secu în vizor! Ştii că te poate condamna pentru relaţii cu străinii?

-Alina, ce prostii zici acolo? De ce să mă condamne pentru relaţii cu străinii?

-Da’ ce, ai spatele asigurat? De ce să nu te condamne? Eşti mai cu moţ? Asta-i legea, soro! Evident, cele două nu erau surori.

-Care străini, fato? Eşti dilie?- întrebă Delia aiurită.

-Care străini? Cetăţenii străini cu care ai băut frape-ul şi vodca. Ce-o faci pe indiferenta? Parcă nu pentru ei te perpeleşti acuma?

-Tu vorbeşti de tipii de-aseară?

-Nooo! De Papa de la Roma! Sigur că de ei vorbesc!

-De unde-ai scos-o cu străinii? Era Nicuşor Ceauşescu cu gaşca. Am uitat să vă zic: am cunoscut-o şi pe Zoe, o tipă valabilă.  Nicuşor a vorbit puţin, mai mult cu ea am discutat. Ăştia-s de-nfiat, precis. Îs prea de gaşcă să fie copii ălora, ascultaţi la mine.

În câteva minute, frumoşii vin iar. Alina, cu aere de soră mai mare pune piciorul în prag:

-La ora asta nu mai pleci nicăieri! Dacă le e de tine să vină mâine dimineaţă pe plajă.

Delia  zâmbi frumos şi pleacă cu ei. Alina îi aruncă printre dinţi: Curva Prinţişorului, asta eşti, duduiţă. Curva karatistă este prea elegant să-ţi zic!

Eu nu m-am dumirit: adică relaţia cu un străin era valabilă şi pentru asta intra în categoria tipelor de succes dar, cu Prinţişorul era curvă!

O fi răutate, o fi prostie, o fi invidie? Mă poate lămuri cineva, că mie mi s-a blocat procesorul!

Alte articole de proză afurisită la

http://doinapopescu.wordpress.com

Umbrela

Norii s-au suparat ca magarul pe sat.
Se tot stramba, se umfla, se agita,
Se ciocnesc, se iau la tranta,
Si toarna picatura dupa picatura,
Asa, numai ca sa ne faca in ciuda.
Orasul e plin de umbrele,
Semete, triste, voioase, curioase,
Culori mii si mii, vechi si fistichii.
- Domnisoara, va ploua. Nu doriti o umbrela?
- Nu, multumesc, prefer gluga.
- Poate raciti!
- Bine, as dori o umbrela serioasa.
- Cum adica?
- Cu spite puternice si colorate,
Cu panza monocromatica,
Sa fie si baston si prietena,
Dor si visare, munte si mare,
Soare si vant, suras si uitare,
Clipe si zambete, furtuni si agate…

- Gasim, draga domnisoara, o umbrela aparte!

:: Secret

Titlu: Secret
Autor:: Odorica Ion
Articol: Va sp, nu stiu de cine scrisa in perioada interbelica.
Acolo se spunea ca Krupskaia nu a fost mare revolutionara.
Totul erra o cacialma, o minarie, pentru prostit, prostii.
Era o nevasta urita si stearpa, cu maicasa dupa ea, suparata ca barbatul marele revolutionar, care a revolutionat lumea i-a adus in casa amanta cu 5 copii.
Dar Lenin, celebru si prin gindirea organizatorica a jafurilor banditesti, a facut-o celebra.
Numai in pielea ei sa nu fie nimeni.
La noi in Ploiesti in centru, este str.Krupskaia.
Nu fiti suparati, caci uitati Krupskaia nu a suferit degeaba. Daca se supara pe Lenin, pleca si ajungea boschetara? Mai era ea, celebra revolutionara? Dar sa nu spuneti la nimeni, caci ce v-am spus, este secret ! Pastrati secretul ! Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: 5 min.sa fii destept(pe urma poti sa fii la loc prost)

Titlu: 5 min.sa fii destept(pe urma poti sa fii la loc prost)
Autor:: Odorica Ion
Articol: Foto: Inessa Arman amanta lui Lenin. Ce nevasta, revolutionara Krupskaia ?
Stiti, vorba aceea pe care am auzit-o de cind eram mica, in viata este important chiar daca esti prost:"5 minute sa fii destept", si pe urma poti sa fii la loc, prost.
Si in viata si in politica, in dragoste, in totul, este foarte adevarata aceasta vorba scurta si inteleapta.
Cred ca toti, ca si mine ati simtit pe pielea dvs. aceste cuvinte. Numai eu, nu am fructificat niciodata cele 5 mibnute oferite de providenta si am venit dupa aceea cu justificari, ca nu am fost desteapta macar un minut.
Si in politica, vreau sa revin la triungiul conjugal comunist,(Lenin, nevasta Krupskaia si amanta Inessa Armand), cind Lenin era calcat in picioare, dupa spusele apropiatilor familiei lui, de catre soacra cu care locuia(in Elvetia) si totusi si-a adus in casa amanta cu doar 5 copii, caci atitia avea ca, daca erau mai multi ii aducea si pe aceea adica pe toti 1o, 11, cit o echipa de fotbal. Dar fie vorba intre noi, ce gusturi proaste avea la femei. Dar nici cu nevasta nu mi-e rusine. Dar tacea chitic, nu era revolutionara, cum a descriso pupincuristii comunisti, tacea milc. Si a dat dovada de nervi stapiniti. Dar acolo a fost vorba de bani. Banii din cotizatiile celor care sperau o viata mai buna rusi si germani.
Lenin nu a lucrat nici o zi.In paranteza fiind spus ce faceu ei acolo ca, doar s-a desecretizat faptul ca Lenin a murit de sifilis, la cap care i-a provocat comotia cerebrala?
Dar Lenin a stiut cind, pentru 5 minute sa intre in scena politica a lumii,(mai tirziu decit inceputul), si la sedinta Dumei cind bolsevicii erau in imposibilitate la vot contra mensevicilor, nu aveau nici o sansa. A avut rabdare, a profiitat de cele 5 minute, cind ceilalti au plecat, ca nu au mai avut rabdare si s-au considerat cistigatori si a iesit invingator la puncte, schimbind soarta lumii si a tarii noastre si a poporului nostru amarit care a mai suportat pe pielea lui si acest experiment al unui om care nu a muncit nici o zi.Dar eu am sa reiau articolele, cu toate ca stiu ca dvs, stiti mult mai multe ca mine, din culisele politicii mondiale.Va readuc in atentie jafurile bandei de tilhari, gindite de Lenin si puse in aplicare de banda lui, Stalin in anii 19o5-o7), de au ingrozit Rusia tarista. Erau cele mai mari jafuri cunoscute vreodata, caci din asta traia Lenin, pe picior mare in Elvetia, cu toata satra (Krupskaia,nevasta, celebra revolutionara, soacra, amanta Inessa cu 5 copii si o gramada de lingusitori). Si la noi acum, jefuitorii traiesc bine pe spinarea noastra.
Daca s-a schimbat ceva, anuntati-ma si pe mine,sint in urma.
Acum nu ma mai pot documenta din carti, caci le-am impartit incluisiv Bibliotecii N.Iorga din Ploiesti si scriu numai din ce-mi aduc aminte. Dar ceva din acestea ce vi le-am spus, cred ca le-ati citit in cartea Dr. Jivago.
In concluzie aceste personalitati ale lumii, integrii , sint oameni ca noi cu bune si cu rele, poate cu rele mai mult ca noi. Ei sint mai imorali ca noi, ca sint suiti pe piedestal, ca sint, ceea ce nu sint.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
Publicat de Odorica Ion
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Jaf rusesc

Titlu: Jaf rusesc
Autor:: Odorica Ion
Articol: Vanatoru Vanatoru este offline

Data inregistrarii: Apr 2009
Mesaje: 56
„Stalin si poporul rus libertate ne-au adus!"

Jaful RUSESC

Nu doar o data, istoricii nostri si istorici occidentali, mai putin cei sovietici, au considerat
ca efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 au constituit pentru Wehrmacht o
infrangere mai severa decat cea de la Stalingrad. Perfect adevarat, din punctul acesta de
vedere nu este nimic de obiectat. Numai ca, in conformitate cu statisticile Marelui Stat
Major, acelasi eveniment a provocat si Armatei Romane pierderi in oameni si material
militar considerabil mai mari decat cele pe care le indurase in batalia din Cotul Donului,
parte integranta din ansamblul operatiunilor de la Stalingrad. Dispunem de o asemenea
statistica si, cu cifrele la vedere, putem proceda la comparatiile de rigoare. De la 1
noiembrie la 31 decembrie 1942, perioada celor mai dure confruntari cu sovieticii de pe
frontul din Cotul Donului, Armata romana a inregistrat 353 ofiteri, 203 subofiteri si 6680
soldati morti in lupta, 994 ofiteri, 582 subofiteri si 30175 soldati raniti in lupta si 1829
ofiteri, 1567 subofiteri si 66959 soldati disparuti, in marea lor majoritate cazuti in
prizonierat sovietic. Mult mai ridicate au fost pierderile Armatei romane din perioada 1
iunie - 31 august 1944, cu precizarea ca intre 1 iunie si 19 august, data declansarii
ofensivei sovietice, frontul din Moldova si Basarabia de Sud a fost stationar si nu s-au
purtat lupte cat de cat semnificative. Efectiv, de data aceasta a fost vorba de pierderi
insumand 509 ofiteri, 472 subofiteri si 10262 soldati morti, 1255 ofiteri, 993 subofiteri si
33317 soldati raniti si 2628 ofiteri, 2817 subofiteri si 171243 soldati disparuti, in mare
majoritate capturati de sovietici dupa ce regele proclamase la radio un armistitiu
inexistent. Dupa cum vedem, la toate categoriile cifrele pierderilor din 12 zile din august
1944 sunt net superioare celor din noiembrie-decembrie 1942, daca nu chiar duble.
Oricum diferentele nu pot fi considerate un mizilic, ele fiind lipsite de importanta numai
pentru politicienii iresponsabili, care isi inchipuie ca asa se face istorie: batjocorind, prin
aruncarea lor in neant, zeci si zeci de mii de ofiteri, subofiteri si soldati ai unei natiuni.
Astazi, ceea ce ni se pare lamentabil de-a dreptul este faptul ca initiativa aniversarii
acestei catastrofe militare de mari proportii a fost avansata de soldatul neinstruit Ion
Iliescu, un personaj cu livretul militar alb, eliberat pro-forma, un avantaj de care
beneficiau mai toti activistii de marca ai regimului comunist.
Ramane sa stim si ce s-a intamplat in aceasta tara nenorocita din momentul in care
comunistii au inceput sa urle ca nebunii pe strazi: „Stalin si poporul rus libertate ne-au
adus!", si asta in timp ce sovieticii jefuiau Romania din temelii. La aceste jafuri
apocaliptice istoriografia comunista s-a referit cu o extrema parcimonie, destul de tarziu,
prin anii '70 si '80. A avut totusi bunul simt sa nu le justifice. In schimb, la numai o
jumatate de veac de la petrecerea faptelor, in 1949, s-a insinuat cu nedemnitate in
postura de avocat al rusilor diplomatul italian Renato Bova Scoppa, fost ministru al
Romei la Bucuresti din 1941 pana in 1946. In memoriile sale, intitulate Colloqui con due
dittatori, acesta s-a grabit sa explice distrugerile si jafurile comise in Romania de rusi prin
distrugerile si jafurile pe care le-ar fi savarsit Armata Romana in teritoriile ocupate din
Rusia. Penibila explicatie, fabricata de un om incapabil sa tina seama de realitati!
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Vom supravietui anului 2012!

Titlu: Vom supravietui anului 2012!
Autor:: La Rose Jaune
Articol: Seara de sambata... seara de muvi.
Dupa indelungi dispute in grup, unul ca vrea comedie cu Jackie Chan, altu' ca vrea Paranormal Activity, iar altu' ca vrea nu's ce meci, cadem de acord totii sa vedem "2012", ca si asa poate suntem ultimii ignoranti care nu au facut-o pana acu'... Mobilizare generala: seminte, cola, placinta de mere, cozonac. Fiecare cu ochii mijiti la filmu' tradus de "veverita" si descarcat de pe torrent. Zic cu ochii mijiti, pentru ca niciunul nu a reusit sa faca oleaca mai mare subtitrarea... nu conteaza, ne mai spuneam unu' altuia ce a citit, dar la un moment dat am renuntat si la asta, ca oricum nu avea importanta. My god... ce incarca hardiscu' cu 2 giga...
Pot sa spun cu mana pe inima ca de mult nu am mai ras atata... Dincolo de cliseele binecunoscute pe care nici nu ma obosesc sa le enumar, caci clar au facut-o altii inaintea mea, filmu' asta m-a saturat pentru o lunga perioada de filme cu apocalipse. Daca in rolul principal ar fi fost Bruce Willis, ar fi fost mai veridic. Subconstientul meu era de mult obisnuit cu ideea ca omu' e singurul care ar putea vreodata salva lumea... Dar sa n-o mai lungesc cu batutu' apei in piua. Ce am vazut?! Pai: pe doi care, in timp ce se chitaiau intr-un market si cumparau pungi cu cereale, asista la despicarea pamantului si, implicit, a gresiei si din momentul ala incepu sa se crape California, America si tot globul; pe unu', scriitor, care conducea masinile printre cratere abisale in asfalt si pe sub poduri care se prabuseau la cativa centimetri; pe altu', medic, care conducea avioane - din ce in ce mai mari - mai bine decat pilotii din Golf, printre meteoriti, turnuri in flacari, desi nu avea decat cateva ore de zbor; pe presedintele Americii, omorat, de-abia cand se ridicase din praful urgiei, de un vapor care taman peste el cazu; elicoptere care carau girafe si elefanti - ca de, trebuiau salvate si urcate pe arca spiritului lui Obama (ca el murise, cum va spusei), desi, ca un mic comentariu rautacios trebuiau sa salveze si ei papica, adica porcu', vaca, oaia... ; pe catelul Cesar care s-a salvat singur alergand pe conductele navei dupa ce rusoaica l-a fluierat; pe Dalai Lama care se ruga, dar nu pentru el, ca a murit inecat, ci pentru ailalti; pe protagonistii nostri care zburara cu un Bentley dintr-un Antonov taman pe varfurile cele vizibile de pe luna; pe soldatii incoruptibili ai armatei chineze care isi faceau datoria si cereau permisu' de trecere si in prag colaps universal; pe o bunicuta tibetana care tocmai taiase o gaina cu toporu' si trecand ea asa, din intamplare cu masina pe varfurile Himalayei, i-a gasit facand autostopu' taman pe eroii nostri... si numai de-astea. Aa, era sa uit: pe indieni nu i-a salvat nimeni, asa ca... Si inca altceva: singurul actor care a facut un rol aici, Woody Harrelson, a aparut putin-putin - semn clar de criza financiara, atat si-or fi permis sa-l tina in film - si a primit apocalipsa drept in frunte sub forma unui meteorit.
Cel putin cu un lucru am ramas: apocalipsa nu va veni. Nu in 2012. Si decat sa vina si sa fie asa comic, mai bine murim de inima rea in Romania...
--
Visitor Ip: 86.127.4.113

:: Jurnal interzis

Titlu: Jurnal interzis
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Aţi ţinut vreodată un jurnal? Şi nu mă refer aici la genul jurnalelor ţinute pe perioada unui tratament sau unul de alimentaţie cu ocazia vreunei cure de slăbire. Mă gândesc la jurnal ca fiind acele însemnări cotidiene despre evenimentele și faptele întâmplate, la unul personal, intim.
Dacă sunteţi bărbaţi, tare mirată aş fi să aud un răspuns pozitiv. Ei… nu daţi cu pietre! Recunosc! La acest capitol am idei preconcepute! Dar… nu se ştie niciodată ce surprize îmi poate oferi viaţa (sau bărbaţii!). Glumesc, desigur! Există în viaţă, (în orice, de fapt!), şi excepţii, nu? Am cunoscut un singur bărbat care avea un jurnal. Şi acela de fapt nu era un jurnal în adevăratul sens al cuvântului – era mai mult o "evidenţă" a femeilor care trecuseră prin viaţa (patul) lui (cel puţin aşa mi-a spus, nu l-am văzut niciodată!)

Mihail Sebastian afirma, pe bună dreptate, zic eu:

"Trebuie oarecare energie, anumită încăpăţînare pentru a ţine un jurnal – cel puţin la început, până te deprinzi, până găseşti tonul just. În definitiv, este ceva artificios în însuşi faptul de a ţine un jurnal intim. Nicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipseşte scuza de a fi un mijloc de comunicare, îi lipseşte necesitatea imediată."

Am ţinut un jurnal în adolescenţă. Pot să spun chiar că "mă dedicam" lui cu responsabilitate. Îmi "puneam pe tapet", cu toată sinceritatea de care puteam da dovadă, toate simţămintele, toate impresiile, toate dorinţele şi toate nemulţumirile. Practic, mă confesam mie. Până într-o zi. Poate că aceea a fost ziua în care m-am maturizat. Ziua în care am găsit pe cineva "lecturându-l" cu sârg. Acea persoană nu avea senzaţia pe care aş avea-o eu în faţa unui jurnal, senzaţia că mă aflu în faţa unui lucru nepermis, că aş comite o indiscreţie, o grosolănie. Unora le face plăcere a citi jurnale, aşa cum există o dispoziţie de a privi pe gaura cheii sau de a asculta la uşă. Să existe oare o plăcere în a cunoaşte însemnările personale ale altuia fără a avea senzaţia că produce o hoţie stânjenitoare? Nici măcar nu şi-a cerut scuze – i se părea ceva normal în a intra cu bocancii în intimitatea mea.

Apoi am renunţat. Am realizat că, atâta timp cât este imposibil să găseşti un loc sigur pentru a-l feri de ochii celor curioşi, atâta timp cât trăim în preajma oamenilor, curiozitatea lor mă va face mereu să mă simt în nesiguranţă, atâta timp cât nu mai pot scrie tot ce simt, nu mai are rost. Într-un nou jurnal aş fi fost cu siguranţă falsă. L-aş fi scris ţinând cont că ar putea fi citit. Iar un jurnal citit nu mai este jurnal. Aşa cum, secretul este secret doar atâta timp cât îl ştii doar tu…
--
Visitor Ip: 95.76.228.242

:: Comentariu

Titlu: Comentariu
Autor:: Odorica Ion
Articol: Am primit pe blogul meu Felina acest comentariu, din care nu am inteles mare lucru.
Daca nu ati primit si dvs. m-am gindit ca, poate intereseaza pe tinerii caere urmaresc acest blog.
Eu in 7 ani de limba rusa, nu stiu decit sa numar pina la unu(adin).
Buna ziua ,

Vroiam sa va anunt despre un nou site , unic in Romania , prin ceea ce ofera vizitatorilor:

-Tradu orice cuvant sau text in orice limba !(romana , engleza , franceza , germana , italiana , etc)
-Asculta textul scris in Romana sau Engleza si trimite mesaje vocale la prieteni !

Daca considerati util acest site , raman recunoscator daca l-ati accepta ca si comentariu sau
daca exista posibilitatea adaugarii in blogroll .


http://www.onlinetranslator.ro/ sau codul :

Online Translator


Va multumesc ,

Tudor
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Buchet

Titlu: Buchet
Autor:: starchimachim
Articol: Tablou.
--
Visitor Ip: 93.112.114.73

:: Un ministru legionar, nabadaios, dar strasnic !!!

Titlu: Un ministru legionar, nabadaios, dar strasnic !!!
Autor:: Odorica Ion
Articol: "Haina nu face pe om, dar spune multe !!!"
Am gresit cind am spus ca, era strasnic sa fii nevasta de ministru in timpul legionaruilor si al razboiului. Problema era ca domnul ministru, nu suporta femeile nici pe timp de pace, nici pe timp de razboi. Vizitele noaptea in camera nevestei, erau atent programnate(stiti de ce), si de scurta durata. In afara de asta, cum am mai scris in atitea si atitea articole d-l ministru era un zgircit fara pereche. Cerea in scris si cu semnatura socoteala pentru orice cheltuiala cit de mica si sa fie justificata. Cu toate ca avea 2 lefuri si de ofiter superior(nu ii mai stiu gradul) si de ministru, caci avea 2 facultati facute la Sorbona in Franta, era si avocat si econmist si ofiter cu Academia Militara facuta in strainatate. Dar traiul linga el era confortabil caci, familia avea femeie in casa mincare cit trebuie, nici un biscuite mai mult. V-am povestit ca l-am cunoscut cind a iesit din puscariile comuniste, un batrinel mic in baston, ras in cap si cu basca. Era contabil intr-un oras de provincie, caci nu mai avea voie sa mai practice meseria de avocat, economist sau ofiter(nici atit). Dar avea amanta tinara de 2o si ceva de ani.Se mai imblinzise, poate fusese stresat si din cauza responsabilitatilor razboiului. V-am mai povestit si o sa caut articolele. Din ditamai Ministru leguionar a ajuns un batrinel mic, in baston, un contabil de provincie. Va mai aduceti aminte de persoana, care a avut o functie mare in timpul legionarilor si dupa venirea comunistilor a fost profesor de matem., la o scoala generala de tara. Dinsul fiind un redutabilm avocat. Dar acesta este mersul istoriei. Nu vreau sa ramineti cu impresia ca era totul strasnic, sa fii nevasta de ministru leg.si in razb. El era dat dracului, nu-mi aduc aminte de familia lui nimic (mi-a mai scapat si mie cite ceva), dar la nervi stiu ca, arunca cu cratitile de tavan. Acesta era hobiul lui. sic ! sic ! sic Aveti grija cu copii ca, ei de mici 2-3 ani stiut tot dar nu pot interpreta atunci, ci mai tirziu. Si eu vorbindu-se in casa de mica de razboi, mi s-a dezvoltat interesul pentru acest subiect, mai ales ca am apucat generatia si intre vecini si la serviciu care au facut razboiul. Pe mine nu ma speriau povestirile, imi bagau adrenalinali instalatie si muream de necaz ca, nu am trait si eu acele vremuri, caci ma plictiseam, ceva de groaza. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Blogenciclopedia (22) - Epiploonul

Titlu: Blogenciclopedia (22) - Epiploonul
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Epiploonul este ligamentul peritoneal care uneşte viscerele (viscerele reprezintă totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului – "măruntaie").

În epiploon se depozitează caloriile în jurul intestinelor. Aceasta crează uneori starea de "stomac umflat". În stare normală este transparent, iar la persoanele cu probleme capătă o culoare galbenă. Este deosebit de periculos, deoarece eliberează o substanţă toxică vomitivă.

Ce se întâmplă în organismul nostru?
După ce luăm micul dejun, de exemplu, mâncarea trece prin intestinul subţire, prin vene, la ficat. Îi dă acestuia nutrienţii (pe care noi îi alegem!), sau, după caz, distruge ficatul. În multe cazuri, duce la transformarea ficatului într-o substanţă adipoasă, albă, ceea ce… nu este deloc bine pentru noi! Pentru că atunci ficatul produce substanţe chimice toxice. Epiploonul se măreşte şi se întinde, îngroşându-ne talia.

Când epiploonul este invadat de grăsime, ne modifică hormonii, energia de care dispunem, glicemia, tensiunea arterială. Ajunge să aibă "propria viaţă" în interiorul nostru. Şi nu este doar grăsime (care să poată fi scoasă, spre exemplu, prin liposucţie!).

Dimensiunea taliei, cel mai bun indicator al mărimii epiploonului, este pentru noi un element esenţial. Dimensiunea taliei, măsurată la nivelul ombilicului, trebuie să fie jumătate din înălţimea noastră, sau chiar mai mică. (La o persoană cu dimensiuni foarte mari ale taliei, greutatea epiploonului poate depăşi 4 kilograme!)

Ce ar trebui să facem pentru a ajunge la o valoare normală a acestui indicator?

*trebuie să eliminăm din alimentaţie până la zero zahărul şi produsele care conţin zahăr
*cînd suntem stresaţi şi agitaţi, substanţele eliberate, steroizii, ajung direct în grăsimea de pe abdomen şi o stimulează să crească, deci, una dintre metodele cele mai eficiente este cea a eliminării stresului (cât aş vrea să ştiu cum să fac acest lucru!!!)
*o alimentaţie echilibrată şi cât mai sănătoasă

Sursa: http://www.doctoroz.com
--
Visitor Ip: 95.76.228.242

:: Sa pui totul la indoiala(Karl Marx 1818-1883)

Titlu: Sa pui totul la indoiala(Karl Marx 1818-1883)
Autor:: Odorica Ion
Articol: Sa pui totul la indoiala(Karl Marx).Mi se pare atitudinea cea mai potrivita. Sa nu te avinti cu capul inainte si sa ingurgitezi toate prostiile altora, sa cauti ca prin filtrul mintii tale sa discerni, ce este bine de ce este rau. Sa vazi daca nu este cumva ceea ce ti se serveste ca sigur si autentic, daca nu este o problema de conjunctura, de politica sau de suprafata.
Toata politica este de conjunctura, pentru a servi anumite situatii sau oameni, in momentul respectiv. Ceea ce ti se spune azi ca este alb, miine poate sa fie negru
ca taciunele.viata lui Karl Marx(1818-1883), care a facut copil cu amanta, menajera si la trecut pe numele altui stilp al comunismului,Friderich Engels(182o-1895) amindoi fiind coautori la Manifestul Partidului Comunist in 1848.
Karl avea deja 5 copii, cu nevasta, asa ca i-a dat unul si lui Friderich sa aiba si el, ca asa e in comunism, toti la fel si ce iti prisoseste dai la altul.Asa da revolutionar, asa barbat mai zic si eu.Dvs.barbatii cred ca tot asa ati face, daca v-ar prisosi un copil, prin batatura.
Acest mare parinte al Capitalului si al Teoriei valorilor, l-am numit pe Karl Marx,nu s-a sfiit sa mearga la un cunoscut care ii promisese o mare suma de bani si gasindu-l mort, a cerut famiei in numele mortului sa-si tina promisiunea.
Mare om, mare caracrter.
Am mai scris despre Lenin si multi altii, cu care nu vreau sa va mai plictisesc.
Am vrut ca in aceste vremuri,de rastriste pentru tara noastra jefuita de toti, sa vedeti ca nici cei care se spune, ca au fost curati si au luptat pentru popor nu au fost mai breji. Fiecare a fost corupt, hot si imoral la nivel mai mare sau mai mic. Si Lenin a fost hot si imoral. Si Karl Marx a fost imoral. Ei au stat in puf pe banii munciti de altii si luati prin hotie fizica si morala si au pritocit in mintea lor,cum ar fi o societate drepta, dar ei stind strimb. Special am pus acest articol, nu ca sa va dezamageasca, ci pentru a da curaj sa incercam, sa demontam miturile si sa sapam zi de zi la temelia coruptiei. Acesti talhari de drumul mare, lasati in pace vedeti pina unde merg. Si Lenin cu tot sifilisul lui, ii este mumia imbalsamata si acum dupa 85 de ani, cu atita cheltuiala. Asta se face numai pentru, a tine crezul politicii comuniste in picioare, sa mai prosteasca sute de milioane de oameni. Caci toate defectele lor, care sint ale oamenilor in general si ale lor mai mari, se stiau de atunci,se stiau si in continuare si acum, dar ca si la noi cei 2 analfabeti, sint tinuti pe nedrept ca far calauzitor, numai pentru cei din jur si pentru a fi gata la o adica. Mumia comunista gata si proaspat imbalsamata, sa mai ridice la lupta oameni nevinovati. Sa se mai distruga popoare. Pentru ce ? Nu este nimic adevarat, totul se pritoceste in camere obscure, fara legatura cu realitatea de zi cu zi. Acest lucru se vede si acum la noi cu ochiul liber. Dar ai nostrii fiind alesi de o mina de creduli, nu mai tin nimic ascuns, dau toata mirsavia pe fata.Ce le pasa, ce pot face cei napastuiti? Prin articolul luat mot a mot cu Lenin, vreau numai sa va atrag atentia, ca asa sint toti. Noi trebuie sa fim uniti si sa nu-i lasam sa faca in totalitate ce vor. Ei vor totul, noi nu avem puterea decit de a lua si noi o bucatica din tot tortul pe care si l-au insusit pe nedrept, prostind o mina de alegatori. Sa fim vigilenti cit putem, ca nu avem scapare. Am sa continui prin articolele mele sa va atrag atentia.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

Rugaciunea

„Iata dar cum trebuie sa va rugati: “Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vina împaratia Ta; faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamînt. Pîinea noastra cea de toate zilele (Sau: pentru mîine.) da-ne-o noua astazi; si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri (Greceste: Lasa-ne datoriile noastre, cum si noi am lasat pe ale datornicilor nostri.); si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este împaratia si puterea si slava în veci. Amin!” Matei 6: 9-13

Astazi vreau sa îti amintesc un lucru: atunci cînd îl primesti pe Domnul Isus ca Domn si Mîntuitor al vietii tale, dobîndesti si o legatura sfînta cu Tatal tau cel ceresc.

Acest lucru îti da siguranta ca atunci cînd te rogi, Domnul nu se uita la tine ca la un strain sau ca la orice alta persoana care nu l-a primit în viata sa. Ci El te asculta ca pe un adevarat copil al Sau. Ce realitate minunata pentru un crestin; nu-i asa?

Si pentru a te ajuta în rugaciunea ta zilnica, îti voi lasa patru idei, preluate din cuvîntul englezesc PRAY (care tradus înseamna a se ruga). Sper ca acestea sa fie un ghid pentru modul în care te prezinti înaintea Domnului zi de zi.

P este pentru PRAISE = lauda. Asa doreste Domnul sa ne începem rugaciunea: „Iata dar cum trebuie sa va rugati: “Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau”. Lauda-L pe Domnul în rugaciunea ta, spunîndu-i: „Tie ma închin Doamne. Este vorba despre împaratia Ta, despre gloria Ta, marirea Ta si a numelui Tau.”

R este pentru REPENT = pocaieste-te. Da, vina pacatelor tale a fost platita la cruce, prin moartea Domnului Isus Hristos. Dar pentru ca noi pacatuim zi de zi, trebuie sa ne pocaim, sa ne caim pentru pacatele noastre, zilnic.

A este pentru ASK = cere. Acest lucru îl faci atunci cînd vii înaintea Domnului si îi ceri putere pentru ziua care urmeaza sa o ai si cînd te rogi pentru alte persoane.

Y este pentru YIELD = a veni cu reverenta. Asa a încheiat Domnul Isus rugaciunea: „Caci a Ta este împaratia si puterea si slava în veci.” Trebuie sa vii cu reverenta înaintea Domnului, sa te smeresti, realizînd faptul ca tu nu esti centrul universului. Supune-te lui Dumnezeu pentru ca astfel voia Sa se faca pe pamînt în viata ta.

Asadar, azi te încurajez sa te ROGI (PRAY)

CÎND ÎL ACCEPTI PE DOMNUL ISUS CA DOMN SI MÎNTUITOR AL VIETII TALE, DOBÎNDESTI SI O LEGATURA SFÎNTA CU TATL TAU CERESC.
de pe misiune.ro

:: Anotimpuri

Titlu: Anotimpuri
Autor:: ionelmuscalu.blogspot.com
Articol: Gata! Paharele cu anotimpuri le-am băut.
La marginea şoselei abandonate
zac două balastiere în care am
mestecat steguleţele toamnei.

Acuma vinul ăsta nici nu ştiu
de care este.
Poate că la vară vom coresponda
de la mare cu toată lumea.

La noi sunt valuri şi stelele răsar,
mierla fluieră-n cerul gurii
lângă don Francisco d'Assisi.

Atâţia sturzi la marginea privirii,
ca să poată lumina ochilor să
zboare mai departe,
dincolo de orizontul ucis
de orbul găinilor.

Poate că vom primi poeme
despre oglinda şlefuită între plopi,
ca să dea cu soţ,
poate că pe sistolă şi diastolă
vom pune masa de prânz
din care să mâncăm
luna caşcaval de aseară.

Secunda urla în gura mare
la uşa cocioabei mele:

noaptea e grea cu un mahalagiu!
--
Visitor Ip: 89.36.5.73

Cazul Mailat şi fenomenul Tom&Jerry

Autor Doina Popescu  

  Am să pun astăzi sub lupă Tom şi Jerry, desenul animat născut în State, care a înconjurat planeta şi care a fascinat atâtea generaţii! Popularitatea lor a concurat puternic fără îndoială atâtea glorii cinematografice. Fanii lor au între câteva luni şi o sută de ani şi sunt distribuiţi dens şi proporţional pe toate continentele!

         Probabil că în curând, savanţii englezi ne vor comunica dacă Michael Jackson a ajuns la stele mai mult sau mai puţin celebru decât Tom şi Jerry.

         Ce înseamnă pentru generaţiile de astăzi Brigitte Bardot? O babă înconjurată de pisici şi de câini vagabonzi!

         Cine a fost Rock Hudson? Frumosul Planetei, iubit deopotrivă şi de mame şi de fetiţe şi de bunici. Cum a rămas în istoria cinematografică? Ca un băiat bine care a făcut SIDA. Ce inseamnă pentru adolescenţii de astăzi? Un tip cu freza demodată.Vedeţi imaginea la dimensiunea completă

         Să vorbim de frumosul Alain Delon? Sigur, pentru mine este un reper cât Turnul Eifel. Un mare artist, un frumos cu o voce splendidă. Teribil în film, copleşitor cântând Natalie, îl voi iubi mereu. Dar pentru copii mei?  Alain Delon? Doar un alt tip cu freza demodată!

         Şi atunci cine sunt Tom şi Jerry?

        Cum cine? Eroii formidabili cu care am crescut şi eu şi copii mei şi care ne ţin şi astăzi ca şi atunci cu sufletul la gură. Nemaipomeniţii, inegalabilii…

         Dar, simpatia tuturor se revarsă copleşitor şi unanim peste simpaticul Jerry. O haiducie latentă din sufletul nostru sau sensibilitatea noastră pentru cel mai mic şi mai oropsit ori sadismul lui faţă de Tom îl dau de departe ca cel mai popular şi mai iubit. Cu cât i-o coace mai tare lui Tom, cu atât este mai iubit şi mai aplaudat.

         Tom? Veşnicul pierdant, detestat de toată lumea dar, la fel de notoriu, ţinut sub reflectoare de ciocanele în cap pe care le încasează de la drăcosul Jerry.

         Eu, am dispute cu fetele mele pe freza actorilor şi rămân la Cary Grant , Garry Cooper, sir Roger Moore, Alain Delon şi Rock Hudson stârnindu-le uimiri şi replici de genul: Ce gusturi poţi să ai şi tu mamă?! Numai prăfuiţi şi roşi de molii!

        Ei bine, nici aici nu mă potrivesc cu restul lumii! Din partea mea, toată simpatia se îndreaptă hotărât spre Tom. Pentru mine el este paznicul de drept al casei în timp ce micul cotropitor este intrusul, nepoftitul, micul ticălos care ascunde un mare malefic. Punctul meu de vedere raţional şi constant este este îmbrăţişat de toată lumea dacă Jerry are nesăbuinţa să coboare din televizor şi să intre în casele oamenilor. Atunci, toată lumea dă fuga la prăvălie să cumpere capcane, otrăvuri sofisticate şi balada s-a terminat. Goana după şoricel devine epopee iar Tom îşi reintră în drepturi ca salvator şi paznic al casei.

         Ani de zile am fost arătaţi cu degetul de tot felul de comisari europeni pentru că romii, mă rog, Mădălin Voicu zice că nu există romi şi corect ar fi ţigani, în sfârşit, aceşti cetăţeni n-ar avea destule drepturi în România.

         Ei bine, băieţii ăştia cu palate cu multe turnuleţe şi cu ghiulul cât nuca şi care se deplasează să-şi ia ajutorul social cu Mercedes ultimul tip, supăraţi că politicienii  furaseră grosul şi nu prea mai aveau ce ciordi în ţărişoara asta strâmtă au plecat cu liota de puradei în Europa largă. Şi după toate nenorocile pe care le-au exportat cu ei, pentru că trebuia să iasă unul ca păduchele în frunte, s-a remarcat detaşat Mailat!

         Cum ce legătură este între Tom şi Jerry şi Mailat?

         Păi, după ce le-a intrat şoricelul în frigider, domnii europenii, fanii romilor (sau ţiganilor?- domnu’ Mădălin Voicu, cum a rămas?) nu s-au mulţumit să-şi ia o banală capcană de la mall. Au trecut la legi antirasiale şi echipe de tip Klu-Klux-Klan să patruleze pe străzi.

         Morala: o fi simpatic Jerry dar, să stea dracului pe micul ecran că de Tom poate scapă dar, de foştii fani superficiali, nu!

         Şi pentru voi, romii de la Roma, doar o frază: Căutaţi bine aurul prăduit de Traian din Dacia, priviţi-l cu emoţie ca pe un artefact istoric de mare valoare dar, să nu vă trecă prin cap să-l furaţi ca să-l aduceţi acasă, că poate ajungeţi iar în temniţele Romei după două mii de ani!

Proză afurisită mai găsiţi pe http://doinapopescu.wordpress.com/category/sex-cu-unguroaice/

TicTacToe Superstars

Iata un joc de X si 0 in care chiar poti sa castigi sau sa pierzi, in stil mare.



:: Tata pentru o zi

Titlu: Tata pentru o zi
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Unele mame ar trebui să fie "taţi" pentru o zi. Spun asta pentru că am întâlnit foarte multe mame care sunt convinse că rolul tatălui în viaţa copilului se reduce doar la anumite responsabilităţi, eventual la a deveni o "sperietoare" pentru cei mici. Deşi ei nu sunt cei care "poartă" copilul şi nu nasc (şi nu din vina lor, ci a naturii!), ele nu înţeleg că acel copil este în aceeaşi măsură şi al "lor".

Nimeni nu s-a născut părinte! Nici chiar mama. Sentimentul maternităţii (şi al paternităţii) care "zace" în noi iese la iveală şi se dezvoltă odată cu apariţia copilului în viaţa părinţilor. Impresionaţi de mica "vietate", unii taţii devin uneori „stângaci" şi le lasă pe soţii să se ocupe mai mult de cel mic. Bărbaţii nu ştiu de la început cum să ţină copilul în braţe sau cum să se poarte cu el (dar nici ele, mamele, nu ştiu aceste lucruri, totul vine însă de la sine, e firea vieţii!), dar totul se poate învăţa, cu o condiţie - să i se permită. Câte cazuri nu cunoaşteţi în care tatăl este cel care îi face baie micuţului, mai ales datorită faptului că are mai multă forţă în mâini pentru a-l putea ţine în frâu pe voinicel? Alţi taţi însă, mai grijulii, percep copilul ca fiind foarte fragil şi le e teamă să nu-i facă micuţului vreun rău. Asta nu înseamnă însă că nu le pasă!


Psihologii spun că:

„Asemenea maternităţii, paternitatea întregeşte viaţa unui bărbat, îl "împinge" către o dimensiune mai amplă, complexă a propriei vieţi, îi stârneşte o interogativitate profundă, la care, poate, altfel n-ar fi avut acces. Este un motiv serios, pentru care nici unui bărbat n-ar trebui să i se refuze paternitatea".


Egoismul excesiv al mamelor, cred eu, nu face altceva decât să îl priveze atât pe copil de un tată implicat, cât şi pe tată de la a fi TATĂ.
--
Visitor Ip: 95.76.225.2

:: Armata romana

Titlu: Armata romana
Autor:: Odorica Ion
Articol: Daca nici de data asta nu apare cintecul nu mai pun niciodata cintece.
<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/fBKvOTjzgBg&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/fBKvOTjzgBg&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

LA MULTI ANI!:)


Michael Bolton s-a născut într-o zi de 26 februarie 1953 în Connecticut – iar numele său adevărat este Michael Bolotin . El este cunoscut mai ales pentru baladele sale şi vocea lui distinctiă. El are la active 7 albume de top 10 – doua piese number one şi premii American Music Awards şi Grammy. Michael Bolton a avut cel mai mare succes din carieră abia la 30 şi ceva de ani cu toate că a început să cânte de la 15 ani. La sfârşitul anilor 70’ el a cântat într-o formatie de hard – rock – “Blackjak” – în care mai cânta şi chitaristul formatiei Kiss - Bruce Kulick. Trupa chiar a fost într-un turneu cu Ozzy Osbourn. Cu toate că în 1983 incepe să producă pentru alţi artişti, în mod ironic Bolton debutează cu un cover după Otis Redding - "(Sittin' On) The Dock Of The Bay”. Printre artiştii pentru care a produs cântece se numară: Barbra Streisand, KISS, Kenny Rogers sau Kenny G. Ca artist solo el a cântat impreuna cu Plácido Domingo, Luciano Pavarotti, Ray Charles şi BB King. De-a lungul carierei, Bolton a lansat 19 materiale discografice, a vândut peste 53 de milioane de unităţi în întreaga lume şi a câştigat două premii Grammy. Printre hiturile sale se numără “How Am I Suppose to Live Without You”, “When a Man Loves a Woman”, “Said I Loved You... But I Lied” sau “Can I Touch You There”. Pe 21 mai 2005 Michael Bolton a concertat şi în România - Bucureşti la Sala Palatului.

Asta e melodia care-mi place cel mai mult!:)