LEMURIA - O REALITATE ZGUDUITOARE - 7

TABLITELE DE SMARALD ALE LUI TOTH 
Cele 12, dupa altii 15 tablite de smarald lasate de zeul Thoth, alias Hermes Trismegistus, alias Mercur, mostenire posteri(ori)tatii au disparut, intocmai ca cele ale lui James Churchward. Exista o intreaga literatura ezoterica legate de tablitele de smarald verde si povestea Atlantidei. Indiferent cate tablite au fost am gasit pe noua site-uri ezoterice romanesti, urmatoarea descriere identica a lor: 
"Sunt 12 tablite din smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact structura atomica si celulara fiind fixa ea nu permite nici o schimbare. Din aceasta cauza tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta. Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce citeste, eliberand vibratia mentala asociata in mintea cititorului. Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tija din acelasi material.  Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi, intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori." 
  Ultimul om care a vazut 15 tablite in loc de 12 despre a caror existenta se vorbeste astazi ca despre Mos Craciun a fost un anume mason Dr.Maurice Doreal a carui identitate reala nu se cunoaste public, care a avut ca sarcina in anul 1925 din partea Marii Loje Albe, in legatura cu Sacerdotiul Piramidelor sa gaseasca tablitele de pe unde se ratacisera si sa le predea Sacerdotiului. Dr. Maurice Doreal s-a conformat intocmai ordinelor si instructiunilor primite. Nu se mai stie cine a fost primul ezoterist care le-a vazut, chiar asa inexitente cum sunt ele astazi, le-a analizat si a stiut exact din ce sunt facute si a scris textul de mai sus dar in orice caz, oricine ar fi facut-o trebuie sa fi fost o somitate in materie de alchimie, de a fost luat cu copy-paste de toata lumea ezoterofila, pentru ca din punct de vedere strict chimic, descrierea lor este o aberatie stiintifica. Parerea mea! Citind cu discernamant si fara sa am pretentia ca ma pricep la chime, am tras concluzia fireasca ca sunt din smarald verde, chiar daca alte culori de smarald nu exista, ca de fapt nici smarald original n-ar prea fi.... pentru ca provin dintr-o substanta necunoscuta, transmutata alchimic, dar de fapt vorbim de smarald, care totusi nu mai are proprietatile chimice ale smaraldului, pentru ca in afara de atomi are si celule, deci este un smarald viu, care contrazice legile fizicii privind ionizarea, ceea ce inseamna ca, culoarea verde este intrinseca si nu provine de la ionii de crom si vanadiu pe care ii are incorporati si care ii dau culoarea verde. Nu m-am hotarat daca culoarea verde provine de la clorofila sau de la niscai extraterestrii verzi. Dar desigur ca nu este necesar ca totul sa aiba o explicatie logica, pentru ca daca folosim doar trei cuvinte cheie si anume: metafizica, transmutanta si alchimie, totul devine posibil in universul uman vazut si nevazut si atunci orice rahat se transforma in bici si pocneste. Expertul in tablite ezoterice, Dr.Maurice Doreal alchimist si poliglot, a recunoscut imediat limba atlanta caci le-a facut si o traducere a 13 dintre ele. Continutul plin de secrete si de invataminte atlante si ezoterice  a celor 12 tablite, foarte interesant de altfel, il puteti citi "cu ochii deschisi" sau descarca de pe "buricul pamantului" . Sfatul meu este sa cititi mai intai cu ochii inchisi si dupa aceea sa recititi cu ochii deschisi ca sa puteti face diferenta. Inteligenta vi se va multiplica de 100 de ori. Satisfactia este garantata iar daca cumva se multiplica doar de 99 de ori si nu veti fi multumiti, banii inapoi nu vi se vor da, pentru simplul motiv ca ati primit fara plata! 
Chiar daca Dr. Doreal a tradus si interpretat si publicat in 1930 doar 13 din cele 15 tablite, exista totusi unele pareri de ezoteristi avizati pe unele site-uri care se opresc cu dezvaluirea continutului doar la primele 10, autorii sustinand ca ultimele doua tablite ( din 12 iar nu din 15) privind divinizarea lui De Trei Ori Mare, recte Thoth si Secretul Secretelor, nu trebuie cunoscute, caci sunt adevaruri atat de mari, de grave, de secrete si de periculoase pentru omenirea intreaga, incat ar sminti intr-o clipa pe orice neinitiat care s-ar apropia de ele. Cineva totusi le-a tradus si pe acelea. Cine? Mister... !!! Cat de atlante ar fi ele, cunostintele de pe tablite apartin civilizatiei primordiale care a generat civilizatia atlanta asa ca, daca urmariti insiruirea de articole de pe 100Ro despre Continentul Mu, zis si Lemuria, veti ajunge inevitabil la aceeasi concluzie absolut fireasca, aceea ca zeul egiptean Thoth desi era atlant, cunoasterea pe care a detinut-o si pe care a daruit-o oamenilor ascunzand-o bine de ei in Sala Amenti de sub Marea Piramida era lemuriana. 
va urma Marea Dezvaluire


Sursa foto: antet, iluminare, Thoth

:: Nu omoriti ciinii vagabonzi !

Titlu: Nu omoriti ciinii vagabonzi !
Autor:: Odorica Ion
Articol: Nu omoriti ciinii vagabonzi, in caz de foamete avem noroc ca avem ciini de talie mare.
Totusi grecii in situatia in care sint, sint bucurosi de cei de talie mica !
In Grecia salariul mediu este de 2.5oo de euro si pensia minima de 4oo de auro,cca.12 mil.lei la noi. Asta am citit pe blogul lor, al celor revoltati in demonstratiile de acolo. Si cind m-am gindit la noi romanii, nici in vis nu am gindit la asa lefuri si pensii mari. Si ei, nu vor sa le fie reduse.
Fiti optimisti, miine v-a fi si mai rau.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Portofino (Italia)

Titlu: Portofino (Italia)
Autor:: Odorica Ion
Articol: Portofino este un mic oraş (520 de locuitori) şi o faimoasă staţiune în nord-vestul Italiei, pe ţărmul Mediteranei, la poalele Apeninilor Ligurici. Portofino devine o destinaţie preferată pentru mediile aristocratice şi intelectuale din Germania şi Marea Britanie încă de la finele secolului XIX. La nord de oraş, pe vîrful unei coline ce domină golful Portofino, se află mănăstirea medievală San Girolamo (sec.XIII) cu una din cele mai romantice grădini din Europa. Peisajul de excepţie, vegetaţia luxuriantă şi arhitectura rafinată fac din Portofino una din cele mai elegante şi fascinante locuri din bazinul Mediteranei. O reprezentare miniaturala fidelă a staţiunii Portofino a fost construită la Tokyo DisneySea în Japonia.
Eu sint capul rautatilor, dar plimbati-va, bateti fierul cit e cald. Nu pierdeti trenul, ca mine. Cintecul despre Potofino l-am auzit si la noi la radio tradus in romaneste si am luat un caiet cu versuri ale cintecului, de la niste veri mai mari ca mine. Acest cintec ma facea sa visez, la Portofino( sa-l caut cu infrigurare pe harta). Acum este liber, poti sa mergi oriunde in lume si este accesibila acum oricui, aceasta statiune, pentru bogati si faimosi.(uitati-va pe google) Daca veti merge, eu va voi urmari cu ochii mintii. Acolo si-au trait povestile de dragoste, Elisabeth Taylor, Richard Burton, Pamela Anderson, Humphrey Bogart, Eva Longoria, Jeckie Kennedy, Aristotel Onasis si ati fi vecin(pentru scurt timp), cu Silvio Berlusconi.Cintareata egipteana Dalida, care a interpretat cintecul " M-am indragostit la Portofino", in l959, a trait si a murit la Paris, (l933-l987), nu a suportat inaintarea in virsta si la 54 de ani, a intrerupt-o brusc. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa


Dalida Love In Portofino pe YouTube ( va doresc ca in vara aceasta sa va indragostiti la Portofino)
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

VACANŢĂ CU VACI

Autor Doina Popescu
În copilărie îmi era drag să merg la bunica mea din partea mamei, într-un sătuc pe malul Siretului dar, într-o psihologie greu de înţeles, când îmi doream ceva important sau cât de neînsemnat şi care nu costa nici bani nici efort, papaşa mă refuza sistematic.


Aşa se face că, împotriva voinţei mele mă ducea la bunicii din partea tatălui, la Stăncuţa, pe malul Dunării. În mod enervant, Dunării îi ziceau Gârlă.

Bătrânii, baba Dobriţa şi moş Constantin erau nişte sadici care se întreceau în ticăloşii cu care să-mi mănânce sufletul.

Şi ca să fie circul complet, mai venea şi câte-o otravă de mătuşă care-l mulgea pe papaşa de bani zicând parşiv: mă sacrific ca să am grijă de copil !

Ca să ies la joacă, aveam de trecut printr-o grădiniţă dar, ca şi când aş fi vătămat parfumul florilor, nu aveam voie, fiind obligată să o iau prin curtea orătăniilor.

Psihopaţii stăteau ascunşi după perdeaua croşetată cu igliţa şi se distrau cum mă luptam cu curcanii şi gâscanii.

Din drum îmi făceam întotdeauna rost de un băţ pe care mi-l puneam de cu seară lângă pat dar aveau grijă să mi-l arunce în grădină şi numai dragele de picioruşe mă scăpau. Să fi avut vreo patru ani…

Văzându-mă scăpată, mă jucam în colb cu copii cât era ziulica de mare, cu un coltuc de pâine în buzunar, rezervă strategică de mare importanţă, fiindcă nimeni nu se deranja să mă cheme la masă iar poarta era închisă cu cheia toată ziua.

Mama lui Aurel, un băiat de vârsta mea îşi chema băieţii la masă şi văzând că eu rămân în drum, imi aducea o felie de pâine neagră cu zahăr. Ori era prea mare bucata de pâine ori eu n-aveam randament, fiindcă se-ntorcea Aurel la joacă după ce mânca şi eu încă mă luptam cu felioiul.

Dacă urmau jocuri mai săltăreţe, mergeam la canal şi stropeam zahărul cu apă să nu-mi cadă după pâine. Ce nu puteam mânca mergea în buzunar la stoc.

Seara se-ncheia dramatic.

Cirezile se-ntorceau de la islaz şi din capul uliţei se auzea un vuiet combinat din ropod de copite şi mugete furioase, apoi vacile cu coarnele lor ameninţătoare umpleau strada. Din spate le mâna nervos văcarul satului lovindu-le cu-o bâtă, iar bietele dobitoace alergau, se împingeau unele în altele, ba se şi încălecau unele pe altele, mai târziu am aflat de ce.

Mă spânzuram de câte-un gard şi aşteptam cu ochii închişi să treacă urgia. Mare lucru că nu mi-a plesnit inima!

Într-o zi la poartă la baba Dobriţa s-a întâmplat o minune. Un tractor cu remorcă a basculat două rădăcini uriaşe aduse din baltă.

Sigur că dacă vacile şi-ar fi pus în gând mă puteau lua în coarne şi de pe buturugi dar eu mă simţeam mai în siguranţă cocoţată de ele decât spânzurată de gard.

Pe urmă venea momentul cel mai plăcut: venea acasă unchiu Titi cu Mobra( nu ştiu ce marcă era, la motorete-motociclete le ziceam Mobra şi la automobile Pobeda, că nu apăruse Dacia încă!) şi tot satul mă invidia că intram în curte şi aveam voie să şterg minunea tehnică de praf.

În stradă, în văzul tuturor, unchiu Titi striga:

-Hai, lasă joaca, că ţi-am adus de 2 lei bomboane!

Toţi copii erau leşinaţi de admiraţie pentru aşa un unchi culant, dar unchiul Titi aducea dropsuri verzi-mentolate care nu-mi plăceau şi pe catre le mânca singur de fiecare dată.

Şi începea nenorocirea!

Unchiul Titi şi moş Constantin povesteu din 1917 când veniseră bulgarii, aliaţii nemţilor şi spintecaseră femei şi copii şi mergeau cu ororile până în al doilea război mondial cu execuţii şi bombardamente.

Făceau ca avioanele, îşi schimonoseau feţele urâte şi cu pumnii mimau bombele, fără să mă lovească ce-i drept, numai mă înghionteau puţin, iar eu fugeam ca un căţeluş şi mă ascundeam între picioarele metalice ale maşinii de cusut, ţinându-mă strategic de roată.

Relatările erau atât de vii şi ei se comportau de parcă războiul era în toi.

Apoi, moşul asculta grav, se uita la ceas şi zicea:

- Ora opt! Ăsta-i avionul de Cehoslovacia!

Apoi începeau să discute de Gheorghiţă, băiatul dispărut pe front în munţii Tatra, pare-se urcat de ruşi în vagoane şi dus în Siberia.

Acum, Gheorghiţă era făcut de babă cam de fată mare dar moşul îl crescuse totuşi pe lângă ceilalţi 11, existând o mică probabilitate să fie a lui.

Până pe la unsprezece noaptea se auzeau periodic avioane iar moşul zicea: ăştia sunt ungurii, ăştia sunt sârbii, ăstia sunt ruşii, ăştia sunt nemţii…

După toate poveştile lor, eram încredinţată că toate acele avioane aruncă bombe şi în orice moment ne vor nimeri şi pe noi.

Trăiam intens poveştile de război, atmosfera încordată şi teama oribilă.

Până într-o zi când a trecut un avion în miezul zilei: eu m-am ascuns după buturugi, copii au ieşit în mijlocul uliţii să strige:

Avion, cu motor

Ia-mă şi pe mine-n zbor,

Să mă fac aviator!

Mă uitam la curajul nebunesc al copiilor şi îi rugam să vină să se ascundă sub rădăcini dar ei râdeau şi strigau mai tare.

Avion, cu motor

Ia-mă şi pe mine-n zbor,

Să mă fac aviator!

Apoi au venit îngrozitoarele vaci, unchiul Titi cu Mobra şi bomboanele de mentă, avioanele, bombele.

Ziua următoare a plouat.

Lenuţa, o fată de clasa a şaptea a venit cu nişte porumb, s-o ajut să-l cureţe de pe ştiuleţi şi drept premiu că am fost îndemânatică mi-a făcut o păpuşă de cârpe.

Rămase singure i-am explicat de “nebunia” copiilor care nu s-au ascuns când au venit avioanele, ba mai mult, au strigat ce-au strigat, despre război şi despre avioanele care vin noaptea şi de norocul pe care-l am cu maşina de cusut.

Lenuţa, fată simplă de la ţară l-a luat la rost pe moş Constantin.

Moşul, care era cârpa babei, a luat o faţă plângăcioasă şi a zis că asta este singura lor distracţie.

Atunci Lenuţa a adus nişte cărţi de istorie şi mi-a citit că războiul s-a terminat, că s-a semnat pacea. Eu nu ştiam să scriu şi să citesc dar fata mi-a inspirat încredere şi am ascultat cu mare interes.

Ce-i drept, seara, moşul nu i-a mai ţinut isonul lui Titi dar nici nu l-a oprit în vreun fel.

Mie tot îmi sărea inima când treceau avioane, dar reţinusem cuvânt cu cuvânt ce-mi spusese Lenuţa şi aveam mai multă încredere în cartea tipărită decât în cei doi ticăloşi.

Şi ziua următoare, minune!

Au trecut avioane, copii au început să strice şi eu mai tare decât toţi:

Avion, cu motor

Ia-mă şi pe mine-n zbor,

Să mă fac aviator!

Nu ştiu dacă pentru ceilalţi a fost o vorbă în vânt dar, eu am început să-mi doresc aprig să pilotez avioane.

Şi nu ştiu dacă ceilalţi au ajuns piloţi dar eu mi-am respectat toate visele copilăriei şi când am pilotat prima dată un avion am avut cu mine în carlingă şi copilul de 4 anişori.

De la papaşa de la intreprindere a venit un camion să aducă nişte cuie, lanţuri sau nu ştiu ce în sat.

L-am recunoscut pe şofer, fusese pe la noi pe acasă şi l-am rugat să mă ducă în oraş.

Mi-a zis că nu are vorbă cu taică-meu şi nu poate. Atunci am întors buzunarele pe dos şi i-am arătat pâinea uscată din buzunare.

Omul n-a mai stat pe gânduri. A lăsat vorbă la magazinul sătesc că mă duce acasă şi-am plecat spre Brăila.

Ajunşi acasă n-am găsit pe nimeni dar toată strada era a mea!

Gardul îl săream din două mişcări iar în pod aveam un adevărat regat.

Nu ştiu ce-a vorbit şoferul de camion cu papaşa, că am scăpat de vacanţe oribile cu vaci şi psihopaţi şi am făcut restul vacanţelor la mamaia Mihaica cu poveştile ei fermecătoare şi meşterul cuptor de pâine care-i aducea tot satul în bătătură în fiecare joi.

Nu zic că Friptu’ şi Beleaua nu erau de groază dar, du-mă Doamne-n Rai, c-oi avea eu ac şi de cojocul dracilor!

FASOLEA CU CEAPĂ ŞI ÎMPĂRATUL

Autor DOINA POPESCU
Mama era elevă la liceul de fete şi într-o zi a fost anunţată că părinţii au fost trecuţi la chiaburi şi este exmatriculată.


Tatăl ei, moş Ilie, disperat că-i fuseseră luate pământurile, caii, vitele şi uneltele la CAP, îşi lăsase o barbă de patriarh punându-şi toată nădejdea în Dumnezeu.

Dar la aşa faptă strâmbă, împreună cu alt fruntaş din sat, moş Andrei, luară calea Bucureştiului ca să-şi vadă fetele iar la şcoală.

Deci, s-au dus oamenii în audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Din zori au stat la uşa conducătorului dar, acesta nu şi-a găsit timp de ei. Erau rupţi de foame şi deşi aveau pâine, brânză, ouă fierte şi ceapă la ei, n-au îndrăznit să mânânce şi nici să plece şi să rişte să nu mai fie primiţi.

Pe seară, Gheorghiu-Dej a ieşit să plece şi a dat cu ochii de cei doi ţărani.

-Drăcie! Am uitat de voi! Moşule, semeni cu Engels dar, mata eşti mai frumos. Îmi pare rău de voi dar, trebuie să mă mai aşteptaţi să mă întorc de la masă. N-am mâncat nimic toată ziua!

-Aicea ne găseşti, măria ta!- zice moş Ilie, bucuros că totuşi avea să se întoarcă.

Conducătorul făcu câţiva paşi şi apoi se răzgândi:

-Ia, mai bine veniţi cu mine, că precis nici voi n-aţi mâncat nimic. Cât mâncăm îmi spuneţi of-ul şi mai câştigăm timp, că eu mă întorc.

Moş Ilie, îndoit de foame, pe de o parte se bucură de bucatele alese ce avea să le mănânce la masa împăratului, pe alta era cam sfios fiindcă nu ştia dacă se cade la un ţăran atâta cinste.

S-au aşezat la o masă mare şi au fost serviţi imediat. Spre uimirea ţăranilor, mâncarea le-a fost tare cunoscută: fasole cu pâine neagră.

-Bună mai era o ceapă la fasolea asta!- zice Gheorghiu-Dej cu lingura-n fasole.

-Am eu în desagă!-zice moş Ilie. Acum o scot.

A spart ceapa cu pumnul, a împărţit-o în trei şi au mâncat în tăcere: ciorbă de fasole, fasole scăzută şi fasole făcăluită.

Uimirea ţăranilor era deplină. Să mănânci fasole cu ceapă şi cu pâine neagră ditamai împăratul? Mare minune! Fără tingirii de aur, fără pocale de argint!

Gheorghiu-Dej povesti cât de greu se conduce o ţară, cât de multe vrea să facă şi cât de puţin îi stă în putere, câtă trădare e-n jurul lui şi că-şi trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima.

Câtă deznădejde îl cuprinde că ruşii ne-au încălecat ţara şi vor să ne mănânce fripţi. Ruşii, ruşii, ruşii!

La sfârşit, ţăranii povestiră motivul urnirii lor pe drumul Bucureştiului şi Gheorghiu-Dej promise că va repara abuzul imediat.

Săptămâna următoare o comisie de la partid veni în anchetă şi mama fu reprimită la şcoală.

Dar, ghinion! Cum învăţa foarte bine, stârni invidia fetei unui ştab de la partid.

Răzgâiata se dădu cu curu’ de pământ că fiica de chiabur a luat notă mai mare decât ea, fată de activist onorabil cu origine sănătoasă.

Pentru a nu-şi mai produce duduia vânătăi şi cu altă ocazie, direcţiunea hotărî pentru a doua oară exmatricularea elementului antisocial.

La moartea lui Gheorghiu-Dej, moş Ilie s-a aşezat pe prispă cu gazeta pe ghenunchi şi a plâns de i s-a zguduit pieptul. Vecinii s-au mirat, ştiind că un comunist mort e mai bun decât un comunist viu. S-au mirat şi fiindcă moş Ilie suferise îngrozitor din cauza colectivizării, blestemându-i pe comunişti de câte ori cumpăra lână şi grâu ca să-şi plătească cotele criminale.

Dar moş Ilie avea propriul lui adevăr: ştia că împăratul a fost omorât de ruşi şi temea că Moscova îşi va pune slugă supusă care v-a vitregi ţara şi mai rău. Plângea de mila ţării!

Cinci ani mai târziu, moş Ilie a murit pe prispă aşteptând americanii.

Moscova a reuşit abia peste alţi 20 de ani să-şi pună oamenii în fruntea bucatelor la Bucureşti dar, americanii n-au mai venit niciodată.

Cuta fericirea

Cauta fericirea
( Joi, 25 Mai, 2006 )
1.Cauta fericirea-si nu o vei gasi niciodata
Cauta banii, si vei deveni bogat si poate corupt. Cauta-te numai pe tine insuti, si vei fi plin de eul tau si poate foarte infumurat.

Cauta fericirea. Iti este oferit spre cumparare in cutia de scrisori, prin afise si anunturi pe strazi si drumuri, in pravalii si magazine, in toate reclamele de pe toate canalele de televiziune. Ti se vand mii de vise intr-o lume care vorbeste de o mie de ori mai mult despre fericire…si minte.

Cauta fericirea in bani si averi, si nu o vei gasi niciodata.

Fericirea este ca o umbra: te urmareste cand nu te gandesti la ea! Fericirea este ca un ecou in adancul inimii tale; iti raspunde cand te daruiesti pe tine insuti.

2.Incepe cu un zambet
incepe ziua cu un zambet. Incepe fiecare dimineata cu o inima prietenoasa. Munca te va obosi atat, vei putea sa te bucuri mai mult de partile frumoase ale vietii. Pentru semeni, o fata vesela in fiecare zi este o noua raza de soare.

Daca iese prost, nu prea pui la inima. Propria suparare devine mai mica si povara celorlalti mai usoara. Un bolnav prinde curaj datorita tie si cine este in intuneric vede o raza de speranta. O fata prietenoasa si un cuvant prietenos devin ingeri salvatori.

Nu, nu nu ai o fata urata. Nu cred asta. Toate fetele sunt frumoase, daca in spatele lor se afla o inima buna. Si fata ta cea mai frumosa este fata prietenoasa. De aceea, stai in fiecare dimineata in fata oglinzii cu acest mic exercitiu al inimii:
„omule fii multumit ca traiesti.
Azi nu exista o fata amarata.
O fata trista nu este nimanui de folos.
Va fi o zi buna. Vreau sa fiu recunoscator.
Inima mea sa fie libera de ura si invidie.
Pot sa fiu fericit.”

3. Atitudinea prietenoasa este un miracol. Atitudinea prietenoasa transforma oamenii. Atitudinea prietenoasa schimba oamenii.

4. Nu pe celalalt mal
De ce privesti intotdeuna dincolo? De ce gandesti mereu ca ceilalti- prieteni, cunoscuti, vecini- au mai mult noroc? Spui atat de usor: celorlati le merge mult mai bine . Iar eu imi dau toata silinta si nu realizez nimic.
Malul celalalt este intotdeauna mai frumos. Este mai departe, iar tu privesti fix, ca inmarmurit, aparentele frumoase. Te-ai gandit vreodata ca si cei de pe celalalt mal se uita la tine si se gandesc ca tu ai mai mult noroc, pentru ca si ei vad numai aparentele inselatoare. Grijile tale, mici si mari, pe acelea ei nu le cunosc.”

Devino autor al site-ului www.viugrai.info, promoveaza-ti blogul si castiga premii!!

Promoveaza-ti blogul

Devino autor al site-ului www.viugrai.info, promoveaza-ti blogul si castiga premii!!
M-am gandit ca cel mai bine ar fi daca am scrie mai multi autori pe acest site fiind un portal de informatii. De aceea apelez la toti bloggeri care sunt dispusi sa isi promoveze continutul de pe blogul/site-ul lor, sau vor scrie pe acest site din placere si nu numai, la sfarsitul fiecarei luni voi da cadou un domeniu .info si host pe 6 luni la autorul care are cele mai multe postari, si il voi promova pe acest site.
Daca doriti sa luati parte din acesta comunitate va rog sa trimiteti un mesaj(mail) la adresa de mail viugrai@yahoo.com mesajul(mailul) trebuie sa contina urmatoarele date:
1. Numele si prenumele dumneavoastra
2. Adresa de mail unde sa va trimit datele de logare la cont
3. Ce user doriti sa folostiti pe site
4. De ce doriti sa fiti autor al acestui site?
Va rog sa raspundeti la fiecare dintre cele 4 cerinte. Va multumesc!

:: Vanghelie Facts 2

Titlu: Vanghelie Facts 2
Autor:: http://vanghelieblog.wordpress.com/
Articol: Vanghelie a facut lumea in 6 zile. In a 7-a s-a apucat de almanahe si nu le-a mai terminat nici pana azi.

Daca Vanghelie isi pune doo picioare de lemn tot e mai tare decat Horroroius Prigonius.

In a 8-a zi Dumnezeu l-a facut pe Vanghelie. In a 9-a s-a apucat de Gagal ca sa nu se simta asta singur.

Vanghelie n-a mancat mici si nici gura nu-i miroase.

Vanghelie e singuru care stie unde e Elodia. Si daca si-a facut Cioaca nevoile intre Rucar si Bran.

Vanghelie reflecteaza tot tinpu. Chiar si pe intuneric.

Unii trimit rachete in spatiu. Vanghelie trimite fitile.

Vanghelie a auzit ca oamenii judeca o carte dupa coperta. Asa ca are de gand sa scrie o coperta misto.

Proverbul preferat a lu Vanghelie: cine se scoala de dimineata, sabia nu-l taie. Cel mai probabil il taie pisarea.
--
Visitor Ip: 188.25.30.111

:: BALADA FANTASMELOR

Titlu: BALADA FANTASMELOR
Autor:: ionelmuscalu.blogspot.com
Articol: În locuinţa noastră plină de alexandrii,
Un' vin să rază galanţi piraţi berberi,
Ne scoatem masca de scleroză, tandrii,
Râzând, pupând femei şi bând la beri.
Apoi voiajul ne poartă transatlantic
Amanetaţi pe viaţă supremei aurore,

America ne îmbată cu arizone, antic,

Prin preeria virgină să ne trufim iar ore.

Şi trecem tot ubicuu prin India cea caldă

Cu patimă fugind de misticile tantre,

Pe Bucifal gonind spre vicioasa sardă,

Când feerii policrome ne ignoră.

Vapoare tapisate entuziasmează seara

Cu dragoste de aburi cu rom şi cu taifas,

Armonioasa clipă, debilă, fură vara

Cu taurii cubani prinşi în Tv. de-un ceas.

Pagode obosite visează alte vremuri,

Când ferm şedeam în scaun şi beam sake-ul tare,

Reptilele australe se umflă până tremuri,

Vulcani de Fiji aspri ard flăcărui opale,

Iar noi, prin strâmbături potente de Jamaica,

Iubim femei frumoase şi bem mai mult ca taica.
--
Visitor Ip: 89.37.172.242

:: Aurora boreala

Titlu: Aurora boreala
Autor:: Odorica Ion
Articol: Nu stiu de ce pe alte bloguri ies pozele si aici nu, cu toate ca las timp sa se incarce de uit de ele.
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Sintem in rahat pin a peste cap !

Titlu: Sintem in rahat pin a peste cap !
Autor:: Odorica Ion
Articol: Foto: Aurora boreala.
Cu cit trece timpul, cu atit vad mai bine o putere divina care a facut ca pres. Mircea Goana sa piarda alegerile si sa ramina la volanul tarii tot Traian Basescu.
Nu pentru ca s-ar fi schimbat ceva in mersul spre dezastru al tarii si al poporului meu.
Dar prin continuarea la putere a lui Traian Basescu, cu gasca lui de infractori coborim in virtej pina la limita insuportabilului si asa se accentuaza trezirea noastra la realitate.
Numai asa ajungind cu rahatul deasupera capului si cu o mina ridicata deasupra lui, ne mai putem gindi la viitorul nostru. In aceea mina, in acel deget ridicat deasupra rahatului, va sta salvarea nostra a tuturor.
Abia atunci vom intelege cu totii si destepti si prosti ca nu mai este nimic de facut, daca pierdem si ultima sansa.Atunci cind ne v-a inunda rahatul si degetul pe care il vom tine deasupra, ca cel care se agata de un fir de pai. Asteptind ca pe o minune sa ne traga altii in sus. Dar greutatea noastra e prea mare, impreuna cu rahatul si un deget nu v-a reusi sa ne scoata la suprafata, nu v-a avea puterea necesara si se v-a rupe.
Asa ca alegea gastii de infractori, in frunte cu Traian Basescu eu cred ca este un pas bun inainte, pentru a ne trezi din amorteala asta nespecifica altor popoare, ci numai noua care am fost umiliti de conducatorii tarii de-a lungul a sute de ani, sau chiar o mie de ani de la venirea hunilor si asezarea lor in Ardeal.
Socotesc ca aceasta stare de disperare, este de bun augur pentru trezirea noastra.
Poate nu ma credeti dar, rahatul care ne ionconjoara si cit de curind pina peste cap, poate insemna Aurora noastra boreala.
Dar sa fim pregatiti din toate punctele de vedere, fizic, moral, psihic sa facem face vicisitudinilor, sa le stopam si sa ne fie invatatura de minte pentru generatiile viitoare, ca sa fim atenti cui dam haturile vietilor noastre si ale tarii, pe ce mina incap. Fiti curajosi daca nu pentru dvs., macar pentru urmasii dvs.
Atit am vrut sa va spun !
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Oameni fiare 3(art.pt.arhiva blogului)

Titlu: Oameni fiare 3(art.pt.arhiva blogului)
Autor:: Odorica Ion
Articol: Articolele legate de oamenii ca fiarele, sint reluari si datorita faptului ca s-au pierdut multe si am zis cav e bine sa le readuc in memoria cititorilor sau ca pe o noutate pentru cei care, nu au trecut prin acele vremuri.
Si ce este mai important este ca eu nu am talent la melodramele, legate de primavara, iubire si am zis ca este mai bine sa reabordez, acest subiect mai pragmatic.Cititorii sa nu astepte de la mine, la poeme despre iubire, fiecare se inspira la locul "faptei", dar un gest sau, un cuvint spus cu simtire si bine tintit, face mai mult decit un poem de dragoste.
Primavara v-a fii si la anul, iubiri impartasite sau nu vor fi in totdeauna si de acee am vrut sa stiti, cum a trait generatia noastra.
Acest lucru sa nu se mai reperte. Asta insemna sa lasi totul, la decizia unor oameni fiare care, nu s-au gindit ca au lasat copii orfani, barbati vaduvi de tineri sau decretul la inceput a vavorizat ca mamele a unor baieti cu armata terminata, sa devina mamele unor copii care erau mai mici ca nepotii lor !!!
Dar asa a fost eu nu am priceput de la inceput, ca de abia ma angajasem si nu stiam cit de periculos este acest decret diabolic. Dar am vazut ca la scurt timp la birou, pe pervazul de beton se urcau femeile si sareau toata ziua de acolo, cind nu erau sefii, de 10-2o de ori. Eu nu stiam de ce, ca .... voiau sa avorteze, dar nu a reusit la niciuna niciodata.Ori l-au lasat, ori au riscat puscaria. Asa a fost nu e pamflet, nu am adaugat nimic de la mine. V-am spus ce a fost caci, nu am talent sa scriu despre primavara si iubire.
CRED CA M-ATI INTELES PERFECT SI NU MA JUDECATI GRESIT !
Un lucru vreau sa mai adaug in denunturi, despre femeile insarcinate erau implicati mai ales sotii lor care voiau un copil, iubitii lor care voiau sa forteze o casatorie, printr-un copil.Colegele de la serviciu sau alte femei nu faceau asa ceva, era un subiect tabui se lua la cunostinta si fiecare ne vedeam de treaba ca, in caz ca iesea treaba prost si era intrebata cine mai stia? Se afla ca si tu ai stiut si doar nu te puteai implica, in venirea pe lume a unui copil ca nu il creteai in calitate de colega sau vecina sau altcineva. Frumos din partea sexului asa zis slab!
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Un gind pios din partea mea pentru Steluta D.buna mea prietena decedata la 6 dec.197o(de Sf.Nicolae) la Timisoara,la virsta de 29 de ani, in urma unui avort septic provocat. Dumnezeu sa o odihneasca in pace !
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Abuzul fiarelor 2(art.pt.arhiva blogului)

Titlu: Abuzul fiarelor 2(art.pt.arhiva blogului)
Autor:: Odorica Ion
Articol: Asa am, scapat caci aveam un plan dinainte stabilit. In caz ca nu mai merge cu nu stiu, sa-l mai tin inbrate schimbam tactica si spunem, ca nu a fost ideea mea ca, de frica am facut ce am facut ca barbatul a zis sa fac, ca nu ma primeste cu copil acasa ca ma bate, etc. In caz de puscarie sa faca numai el, eu sa ramin acasa cu copii.Ce mai banditi mari eram ! Dar dr. Ungureanu dragutul de el, ne-a scapat de toate aceste incurcaturi.
Dar si inainte si apoi dupa ce v-am povestit , aveam pe cineva Getuta(o mina de femeie la 35 kg. si o minuta ca de copil), era debarasoare la o circiuma(femeie de serciciu), dar facuse multa puscarie pentru intreruperi de sarcina si era urmarita. Trebuia adusa noaptea 2, 3, 4, prin cimitir si era mereu beata de abia se tinea pe picioare, i se impleticea limba in gura.Eu cind o vedeam aproape lesinam.
Dar Getuta asa beata si noaptea era mai buna de 10 ori decit doctorii de acum ziua in amiaza mare si trezi. A facut lucruri extraordinare pentru mine, dar si eu am fost superrezistenta. La Multi Ani, daca mai traieste ca a fost Sf.Ghe.
Dupa aceste episoade tragice, cind barbatul meu imi tragea cite o ocheada, cu subinteles, eu ma burzuluiam si ii spuneam :vrei sa te manince puscaria ??? Cauta-ti de treaba !!
Vedeti, de ce dupa revolutie si barbatii si femeile au scapat caii? De aceea, ca erau prin legile draconice tinuti in friu.
Dar pentru generatia noastra a fost prea tirziu, ca am pierdut startul.
Din cazul meu prezentat, in articolul precedent, se vede maximum umilintei. Militianul sa pazeasca personal, efectuarea unui chiuretaj facut in direct in fata lui, fara anestezie, mai rau ca la animale !!!! Apoi te aresta sau(dupa cum era cazul), te vedea zilnic pe culoarele Maternitatii. Sa se stie si sa nu se mai repete ! Am fost si sintem mame, sotii, iubite. Asta a insemnat Ceausismul si cind ma uit in urma, vad cu s-au rarit de atunci femeile pe care le-am cunoscut din cauza abuzului acesta inuman.Nu imi este teama sa spun numele secu-militianului Cucu Rezeanu. Cred ca in toate maternitatile din tara era asa ceva incalificabil.
Asta se intimpla in perioada cind o ruda mai indepartata de a mea dr.gen. abia iesise din inchisoare. Fusese reangajata la Mat.Ploiesti ca functionara, ea care era o specialista.
Facuse inchisoare(citiva ani), ca nu a ascultat de barbatul ei care la anuntarea decre. cu inter.avorturilor la 1 oct.1966, a cerut sa ingenuncheza si sa se jure ca nu v-a face.
Dar a facut, a fost arestata si in apararea ei a spus ca, era vorba de o eleva de liceu si daca nastea era supusa toata viata oprobiului public.Asta i-a infuriat pe anchetatori ca ei au zis invers, trebuia sa fie lasata sa fie supusa oprobiului public, ca sa vada si altele sa nu faca ca ea. Dr. Ghi...(a fost coproprietara la rest.Berbec Pl. si despre ea am mai scris de v-ati plictisit ).
In aceea perioada daca aflau autoritatile (pirite de catre soti,iubiti asau alti binevoitori), ca o fem. a rams gravida si vrea sa avorteze, era jale.Infractoarea era obligata sa vina la militie, lunar cu adeverinta de la med. genicolog cum ca sarcina merge mai departe. Daca nu ??? nici nu vreau sa ma mai gindesc.

Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Parte de carte in Tara Minunilor !

Titlu: Parte de carte in Tara Minunilor !
Autor:: http://blindoneworld.blogspot.com/
Articol: Caracterul eteroclit al patriei nu încetează să mă uimească.Sigur,nu sunt un model de moralitate,nu sunt încă un model demn de urmat,de aplaudat,de apreciat de către unii mai tineri decât mine.Ţara şi regulile acesteia sunt,însă,cel puţin ciudate de la 1922 încoa'.
M-am angajat în a face o lucrare de diplomă unui fost coleg de facultate,care,din varii motive nu a putut participa la sesiunea din iulie anul trecut.Sigur,pentru a face o asemenea lucrare,este nevoie de a avea informaţii reale,numeroase.Informaţii care se găsesc în cărţi,multe cărţi,mii de file de carte îngălbenite de strânsoarea rafturilor din biblioteci.Nu dă bine în faţa comisiei de cadre didactice particulare să ai link-uri cu duiumul la bibliografie.Să fim şi sinceri,nici nu este în regulă aşa ceva.
Nemaifiind student de un an şi nici înscriindu-mă într-un program de MASTER,a trebuit să mă interesez cum pot intra în Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti.Foarte bine până aici,pot intra studenţii şi cadrele didactice,elevi de liceu dacă vin însoţiţi de o recomandare.Nimic mai frumos,nu?
Eu,tânăr la 22 de ani,nu pot intra.De ce?! Pentru că nu sunt nici şomer,nici pensionar,nici străin.

Extras din regulament :
10. Studenţi străini cuprinşi în programele Socrates, Erasmus, etc.
11. Elevi de liceu (cu recomandarea şcolii), pensionari şi persoane fără loc de muncă.

Aşadar,să-mi spună şi mie ce instrumentul calului caută un şomer la Biblioteca Centrală Universitară? Face cursuri de recalificare în filosofie pentru a scăpa de ratele stringente de la bănci? Pensionarul vine să-şi dea duhul în sediu? Păi,tu ca român,tânăr,plătitor de taxe,trebuie să stai lângă uşă fiindcă are prioritate un ghanez venit la studii în România? Poate vreau să cunosc,să cercetez...
Urmează să fac o vizită la Biblioteca Naţională,unde sper să aibă xerox ieftin.
România,micţionez pe tine.
--
Visitor Ip: 188.25.240.123

:: As vrea...

Titlu: As vrea...
Autor:: troskplosk
Articol: dorinte...
--
Visitor Ip: 89.47.53.123

De ce?

De ce ne incapatanam mereu sa trecem prin viata dupa acelasi tipic? De ce renuntam tot mai greu la tabieturi, refuzand sa cautam mereu ceva nou, fie si doar de dragul celor ce inca ne sunt alaturi si care se plictisesc sa faca zi de zi acelasi lucruri doar pentru a nu se ciondani cu noi?
De ce ne indobitocim spiritul, facand lucruri din ce in ce mai simple, de multe ori dintr-o comoditate greu de inteles, fie si doar pentru ca ne refuzam o viata plina de provocari?
De ce ne este tot mai greu sa-i intelegem pe cei din jurul nostru, tacand chiar daca acest lucru ne infurie la culme?
De ce ne punem mereu intrebari, cautand mereu raspunsuri, chiar daca fiecare raspuns aduce, la randul lui, alte si alte intrebari?
De ce?... De ce?... De ce?...

:: Veturia Goga Privighetoarea lui Hitler !

Titlu: Veturia Goga Privighetoarea lui Hitler !
Autor:: Odorica Ion
Articol: Foto: Veturia Goga (1883-1979).
"Veturia Goga, priveghetoarea lui Hitler", scrisa de Mircea Goga, stranepotul scriitorului ardelean Octavian Goga, dezvaluie in cartea sa episoade tulburatoare aidoma celor din drama Anna Karenina, insa despre povestea de dragoste dintre unchiul sau si ce-a de-a doua sotie a sa, Veturia, care ar fi fost agenta lui Adolf Hitler.

Romanul de la Soborna, cum este numit Mircea Goga, este singurul stranepot care mai poarta numele marelui poet ardelean. In paginile cartii sale de 700 de pagini, scriitorul sustine ca a cunoscut-o pe misterioasa Veturia si tese, urmand un fir narativ naucitor, povestea vietii ei, scrie Evenimentul zilei.

"Am scris povestea vietii ei mai ales dintr-un profund sentiment justitiar. Acela ca romanii trebuie sa inceteze a mai taxa memoria lui Octavian Goga pentru faptele savarsite de vaduva lui" a marturisit autorul.

Mircea Goga povesteste ca povestea lor de dragoste, tulburata de uneltiri si tradari de tara, s-a infiripat pe cand aveau in jur de 40 de ani si ambii erau casatoriti: Octavian Goga cu Hortensia Cosma, iar Veturia cu Lazar Triteanu.

Stranepotul scriitorului spune ca Veturia, fiind o femeie cerebrala si, la 40 de ani, o "Julieta fanata", ar fi prea simplu ca pasiunea subita a lui Octavian Goga sa fie pusa doar pe seama acelei "crize de patruzeci de ani".

Mai mult, Micea Goga sustine ca cei doi indragostiti au facut in mod deliberat din iubirea lor un subiect "literar": "Ceea ce avea menirea sa lase despre cuplul lor – altfel, adulterin – imaginea marilor cupluri sacralizate de literatura, au fost cele trei caiete intitulate 'Florile tacerii', publicate de istoricul Gheorghe I. Bodea, in 1998, nimic altceva decat un exercitiu de fictiune destinat iluzionarii posteritatii", explica Mircea Goga.

In aceste caiete, Goga insusi ii marturisea Veturiei ca cea mai mare taina a vietii sale a fost iubirea nesfarsita pentru ea.

Sotie blanda sau tradatoare de tara?

In timp ce criticii vremii au scris ca Veturia a renuntat la cariera sa artistica de exceptie dupa ce s-a casatorit cu Octavian Goga, stranepotul scriitorului dezminte aceasta supozitie.

"'Privighetoare a Romaniei' pe scena Bayreuth-ului wagnerian de la inceputul secolului trecut, recrutata in 1914 ca agent secret al Berlinului, Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei de umbra a nazismului.

Metamorfozata in 'Privighetoarea lui Carol II', Eminenta cenusie si Marea Doamna a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, catre care 'si-a ciripit' propriul sot, pe Octavian Goga, dar si pe Carol II, pe Maresal, ca, de altfel, pe toti cei din insusi staff-ul celui de-al III-lea Reich si i-a condus la pierzanie", scrie Mircea Goga.

Pentru ca dupa Unirea din 1918, Octavian Goga a fost numit ministru al Instructiunii si Cultelor, ministru al Cultelor si Artelor, ministru de Interne si chiar prim-ministru, Veturia s-ar fi casatorit cu el pentru a-si indeplini una dintre misiunile incredintate.

"Casatoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decat indeplinirea unei misiuni incredintate ei de catre Serviciile Secrete germane, a caror agenta recrutata inca din 1914 a fost, la Bayreuth", comenteaza stranepotul.

"Refuzul categoric al lui Octavian Goga de a colabora, urmat de demisia din francmasonerie si de decizia de a parasi tara pentru a se stabili definitiv in Elvetia i-au grabit asasinarea", explica stranepotul.

Octavian Goga s-a stins din viata la Ciucea, pe 7 mai 1938. Veturia a supravietuit inca 41 de ani, pana in iunie 1979.

Mircea Goga, in postura de martor

"Petreceam la Ciucea, in castel, weekendurile si vacantele, in compania Veturiei Goga, iar la Cluj, cand o vizitam pe matusa mea, Eugenia Luca, ii impartaseam toate descinderile.

Veturia Goga nu 'mi-a destainuit secrete' in mod direct. Esential in discutiile cu ea era ceea ce 'lasa sa-i scape' ori ceea ce facea fara sa conteste. In cartea mea despre ea nu eu sunt cel care relateaza 'teribilele-i secrete', ci aceia care au cunoscut-o in viata, aliati ori victime.

Contactul meu direct cu documente 'incriminatoare' se intampla cand, la solicitarea ei, tarziu in noapte si in conditii conspirative, ardeam impreuna scrisori sau adrese oficiale", povesteste autorul.

"Pe tatal meu, Veturia Goga l-a considerat ca fiind 'al rivalei' si i-a fost profund ostila", se destainuie Mircea Goga. "La Ciucea, de pilda, familia de sange a poetului nu era primita, iar tatal meu cu atat mai putin. Ciucea o considera domeniul ei personal, desi fusese cumparat de Octavian Goga inaintea casatoriei cu Veturia, cu bani imprumutati de la Hortensia si, prin insasi vointa ei, nemairestituiti" spune Mircea Goga.

"Dupa decesul tatalui meu, cauzat de un cancer la stomac, provocat de tratamentul 'preferential' aplicat lui in detentie, interesul Veturiei Goga fata de mine a crescut brusc. M-a invitat la Ciucea, iar eu, din curiozitate, m-am dus. S-o cunosc insemna o provocare irezistibila. Era insusi 'baubaul' familiei".

La inceput am fost fascinat de personalitatea ei si extrem de flatat de interesul si de afectiunea pe care mi le arata. Treptat insa, s-a limpezit in mintea si in sufletul meu convingerea ca reprezentam, ca unic baiat cu numele Goga ce eram, trofeul victoriei ei supreme asupra familiei Goga, cu care s-a aflat intr-un razboi fara mila si pe fata, inca din 1921, de la casatoria sa cu Octavian Goga: nora in casa a mamei poetului, Aurelia Goga, a fost si a ramas Hortensia."

Stranepotul recunoaste insa ca Veturia a reusit uluitoarea performanta de a fi fost "singura castelana care, intr-un regim comunist, si-a pastrat intacte toate privilegiile".
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

Mica lectie de calitate

Prima mea intalnire cu un produs fabricat in Moldova a fost duuuulce. Gustul bomboanelor produse de Bucuria (bucuria.md) am sa-l tin minte mult timp de acum inainte (si le-am mancat acum vreo cativa ani buni). Sunt cam dulci pentru gustul meu, dar au o savoare deosebita.
De curand, am baut un suc "natural". Nu am incredere in Santal si Capy pentru ca...nu am, pentru ca ala numai suc natural nu e. Asa ca am zis sa incerc sucul asta nou. Venea cu recomandarea ca "e facut la fratii nostri". Eh, daca e cu fratii nostri, sa beau cu incredere zic. WOW! Deci...WOW! Decat portocala stoarsa acasa poate fi mai buna. Inca un lucru deloc de deglijat e pretul, care nici nu se compara cu ce e prin magazine. 
E vorba de sucurile de la Orhei-Vit. {ca mica adaugire, in mintea mea un pic...aiurea, ma gandeam ca site-ul celor de la Orhei o sa fie in limba romana; asa ca am fost un pic socata cand am intrat prima data, am dat chiar un refresh paginii...cand am vazut ca de fapt nu e nicio eroare, am dat inainte cu engleza} Eu stiu doar doua locuri in Bucuresti unde au puncte de desfacere: in Mall Cotroceni si in H din...Herastrau. Recomand cu caldura. Ca idee, pretul unei cutii de 2 l de suc poate fi intre 7 si 10 lei. Si multe n-au nici zahar.
N-am sa ma apuc sa zic cum ca aici, dincoace de Prut nici macar o cutie de ceai de papadie nu putem ambala. Voua ce va place made in MD?

:: Jurnalul unei pitipoance

Titlu: Jurnalul unei pitipoance
Autor:: http://politia-blogurilor.blogspot.com/
Articol: Ne-a fost semnalat jurnalul unei pitipoance. E foarte frumos si plin de fine atentionari.

http://jurnaldepitipoanca.wordpress.com

"Te distrezi cu mine. Dar pentru asta ma ….platesti. :) ) Stiu ca pentru tine este foarte, foarte probabil sa fiu doar asa, distractie pentru ceva timp. Imi pare rau ca… s-a intamplat sa te si plac. Dar asta e. Sunt a ta. Dar pur si simplu nu pot sa fiu "distractia ta" numai asa, deoarece te plac si deoarece si tu ma placi. Nu sunt asa de mica si de proasta sa o fac pe gratis. O fac pe… bani. :) ))Uite ca pot. "

Nu esti asa de mica si de proasta ca sa o faci gratis? pffff....inseamna ca esti mai mare...
Nu am nimic impotriva faptului ca o faci pe bani dar trebuia sa pui si tarifele. Adica sa stie omul la ce se baga. Avand in vedere ca e criza o faci si pe bonuri de masa sau mancare?
Serios ca este o idee buna. O ora de sex pur pe o oala de tocanita (cu afumatura) sau sex oral pe un sac de cartofi de doua kg. Ce zici?
Inca una, inca una. Sex total pe doua bidoane de Domestos si un bax de Axion. Te-am prins aici?:D

"Ma uit la filme si filtrez cu necunoscuti de la sute de mii de mile departare pe messager . Ce sa fac daca cei din jur sunt ..asa cum sunt. Comunicare interculturala. Ar trebui sa incep sa ma schimb eu. Sa fiu mai maleabila."

Filtrezi???? Ce filtrezi draga mea?:))))
Nu vrei tu sa spui flirtezi? offff
Amintiri....


"Ma vad pe mergand pe strada, simt ca timpul sta in loc si ma vad aceiasi fetita de 10 ani ce coboara metru cu metru strada prafuita."

Acum te- ai marit si esti mandria familiei. Ai devenit prafuita ca strada. Centura nu e curata mereu si buna de tavaleala. Pasiunile implica riscuri. Pitipoanca recunoaste pana la urma ceea ce banuiam toti.

"In mintea mea e liber . Nu gasesc altceva in afara unui spatiu imens, imens si gol. In care nu este nimic. Am uitat. Exista o usoara durere de cap uneori. p. s. Nu am nevoie de mila. Mila pentru ce ?Sunt ceea ce sunt. :) Sunt o printesa si raman printesa… chiar si in noroi. Sunt pitipoanca daca trebuie sa fiu. ;)E jurnalul meu pana la urma, nu?"

Descrierea ei se regaseste in AMU prezentat la Guerrilla.

"Pitzipoanca de companie (Siliconatus felina)

Poate cea mai raspandita specie din fauna urbana, pitipoanca de companie se distinge usor in peisaj, numele vorbind de la sine despre, apucaturile speciei.

Superficiala, stridenta si opulenta, ea se va afisa intotdeauna in drepata unui "Marlan de Dorobanti" sau a unui taran de mol. Fiinte nocturne de tip club, poarta de a lungul zilei, indiferent de conditiile atmosferice, ochelari de soare, mari si negri, pentru protectia ochilor. Aflate permanent in cautarea hranei, au in dotare genti mari si scumpe de marca evidenta, necesare depozitatii acesteia.

Sunt fiinte communicative, telefoanele mobile devenind de a lungul vremii o prelungire fireasca a urechii. Le place sa apara la televizor, unde sa vorbeasca despre orice. Visul lor este ca, macar o data in viata o cunoscuta revista de poze, sa le publice fotografia si sa le laude pentru preturile exagerate ale vesmintelor si accesoriilor. Apelativul, "HAI FATA" este cel mai utilizat in comunicarea verbala."
--
Visitor Ip: 95.76.19.0

:: Stimati cititori !!!

Titlu: Stimati cititori !!!
Autor:: Odorica Ion
Articol: Sa stiti ca art.despre dectetul mult hulit din perioada ceausista , nu l-am pus pentru a va oripila. Mi-ar place si mie sa scriu si eu despre :"Il dolce far niente"( dulceata de a face nimic).
Dar am pus din nou aceste articole(pe alte bloguri), pentru ca oamenii vor sa ramina, sa se stie si peste 100 de ani cum a fost.
Eu sint dovada vie, caci nu am scris nimic din auzite ci, din cele traite pe pielea mea. Eu am am cautat tot timpul sa rezolv aveasta problema, dar lucrurile au inaintat ca, nu am mai putut merge la serv. si nu-mi dadea nimeni conc. medical.Mergerile repetate ale mele la dir.dr.Antonescu la Pol.cu plata costa 200 de lei la o leafa de 700-800 de lei pe luna nu au rezolvat nimic caci de fiecare data, cu toate ca sanatatea imi era precara era ca :"Totul e bine cu tine doar ca nu vrei sa mai ai un copil". De parca imi puneam viata in pericol de dragul chinurilor.
Atit vreau sa inteleaga generatia aceasta, care spre norocul ei nu a trait asa ceva, ca problema lunara era cruciala, caci despartea libertatea de puscarie, viata de moarte.Degeaba faceau cazemate oficialitatile sa locuiasca oamenii, in sufletul lor era iadul.
Stiu ca barbatii tineri nu cred si cei mai in virsta nu ma vor sa-si aduca aminte.
Dar am vrut sa vedeti pina unde merge dictatura, exemplu abatorul maternitatii din Ploiesti,din acei ani, cu medici dezumanizati, cu secu-militian(C.Rezeanu) postat in sala de macalarie unde era locul lui de munca. Sa vada TOT !Citi or fi refuzat acest post, care dadea cosmaruri? Caci in acele momente de interventie pe viu, femeile nu voiau sa stie nimeni, cit sint de umilite.Cred ca nici in lagarele germane, nu se intimpla asa ceva. Eu in noaptea dinainte de a afla ca i s-a dat liber,secu-militianului, voiam sa mor sau sa intru in coma, caci nu voiam sa fiu anchetata, nu aveam ce spune decit ca :"Nu stiu nimic".
Eu am sa mai pun 2 art., dar fac asta nu pentru a va oripila, ci pentru ca aici este adm.batbat si nu eu si nu mai vreau, sa dispara(nici de la vizitatori). Am incredere in barbati tineri, stiu ca sint destepti si nu vor primi ca mine neputinciosi,cum au disparut blogurile si sint contrazisa in fata ca, nu a disparut nimic si daca mai am probleme sa le scriu.
Atit am vrut sa va spun ca, daca mai apar astfel de art. nu sint pentru toata lumea, ci pentru a mai da o sansa, pentru a ramine in arhiva ca dovada vie, la ce duce dictatura.
Sper ca m-ati inteles ca, nu vreau sa oripilez pe nimeni si sa va provoc un disconfort psihic.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

Relaţii vs beţii

Eu când mi-e sete, beau. Asta ca să nu spun: "Eu când vreau să beau, beau". Ies în oraş, mă opresc într-o cârciumă şi iau o bere. Sau două, depinde de cât mi-e de sete. Prima o beau aproape toată dintr-o înghiţitură. La a doua zăbovesc un pic, dar nu foarte mult. Urmează o a treia, apoi mi se face parcă şi mai sete şi simt că pot băga alcool în mine cât China. După încă câteva beri, viaţa e mai frumoasă parcă, gagicile îmi zâmbesc toate, mă fac de râs la karaoke dar mie îmi pare că seamăn cu Sting. Apoi, urmează alte beri. Băute mai încet şi drumuri mai dese la baie să le fac loc. Apoi nu mai ştiu sigur dacă am mai comandat bere şi de câte ori o văd pe chelneriţă îi spun să îmi mai aducă una. Cu greu, într-un final, mă ridic şi plec spre casă. De cele mai multe ori drumul mi se pare că durează o veşnicie. Mai opresc de câteva ori pe drum să fac pişu, fie la un gard, fie într-un coş de gunoi, fie în intersecţii. Ajung acasă şi cu greu mă dezbrac, asta dacă nu mă plictisesc în timp ce fac asta şi mă pun să dorm îmbrăcat. Totul vâjâie în jurul meu şi am impresia ba că plutesc, ba că îmi vine să vomit de la atâta plutit. Nu ştiu când adorm, dar mă trezesc dimineaţa cheaun, blestemând din nou pisica care mi-a fătat în gură, cu o stare de nedescris şi de netrăit.  A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Mă încăpăţânez de fiecare dată şi o iau de la capăt.

 
La începutul unei relaţii e totul frumos. Stăm, povestim, ne sorbim unul altuia cuvintele. Ne face plăcere tot ce spune celălalt. Ne luăm de mână şi totul pare fantastic. Apoi urmează prima îmbrăţişare. Primul sărut, care de obicei e stângaci şi timid. Urmează apoi tatonări până când într-un final ajungem şi la sex. Ne place atât de mult, încât nu ratăm nici o ocazie. Apoi, începem să ne săturăm. Ne uităm în stânga, în dreapta. Căutăm ceva nou, nu ne mai place cum gândeşte celălalt, nu ne mai interesează ce are de spus, nu ne mai convine că îi place sau nu ceva din comportamentul sau atitudinea noastră. Ne dăm seama apoi că am pierdut timpul unul lângă altul. Cuvinte grele, jigniri, despărţire. Ieşim dintr-o relaţie care la început ne-a plăcut şi ne-a urcat pe culmi, că într-un final să ne coboare mai jos decât eram în faza iniţială. Ne trezim că loviţi de marfar, cu sufletul făcut ţăndări şi ne promitem că nu o să mai punem suflet niciodată. A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Ne încăpăţânăm însă şi o luăm de fiecare dată de la capăt.

Relaţiile sunt precum beţiile. Încep de poftă, urmează o uşoară ameţeală, un chef mai mare, apoi o stare de beatitudine, atingi apogeul, apoi ţi se taie filmul, respectiv îţi piere cheful. Eşti făcut ţăndări, ţi-e rău şi dai vina pe soartă. Îţi promiţi că nu o să mai faci greşeala asta. Până te apuci iar.

:: Ai fost

Titlu: Ai fost
Autor:: troskplosk
Articol: "Trecutul ne indeamna sa privim spre viitor traind prezentul"....EU! :)
--
Visitor Ip: 89.47.53.123

LEMURIA - O REALITATE ZGUDUITOARE - 6

OAMENI CU COADA
Oamenii cu coada sunt printre noi. Nu-i niciun secret aici. Desigur ca va veni si momentul in care veti afla uluitoarea dezvaluire asupra lemurienilor. Pana atunci insa, mai strangem inca putin latzul si ne indreptam atentia asupra acestor fapte stranii, cel putin pana in prezent, dar care isi vor gasi  intr-un final explicatia. Ce stiti  despre oamenii cu coada? Stiati de pilda ca in lume au fost inregistrate si studiate din punct de vedere medical pana in prezent circa 100 de astfel de cazuri? Sunteti cumva vreunul dintre voi in situatia de a se fi nascut cu o coada? Mai stiati de exemplu ca nicio maimuta antropoida fie ea gorila, cimpanzeu, orangutan sau gibon nu a fatat pui cu coada? De ce omului, considerat de catre darwinisti ruda primatelor mari, nu mici, iar de catre creationisti, lucrarea lui Dumnezeu, trebuie sa i se intample o astfel de situatie, neplacuta?  In fond cine si-ar dori de sotie sau de sot, o femeie sau un barbat cu coada? Si fenomenul nu s-a inregistrat doar la tipul caucazian, ci si la alte rase umane. Sa fie o simpla anomalie genetica cum ar zice creationistii sau un atavism cum s-ar exprima darwinistii? Sa fie lucrarea diavolului sau a lui Dumnezeu? Sau un lucru firesc, natural? Greu de spus. Pana in prezent cercetatorii, geneticieni si medici nu au gasit inca nicio explicatie plauzabila si dincolo de faptul ca au constatat o pozitie particulara a osului sacrum care permite coccisului sa iasa mult din corpul omului si de el sa mai atarne si o coada, in rest....tacere. Desigur, exista numeroase cazuri cand oamenii prezinta o coada nevertebrata formata doar din muschi, vase de sange si nervi, dar sunt si altele in care coada este cartilaginoasa si mai exista foarte multe cazuri de cozi formate de pana la cinci vertebe. Supozitia neabsorbtiei cozii embrionului uman in interiorul corpului fetusului pe masura cresterii lui pana la a opta saptamana de viata intrauterina, ramane deocamdata la stadiul de ipoteza.

Chandre Oram  - Hanuman
Cele mai spectaculoase cozi sunt considerate cele de 30 de cm - caz inregistrat in Indochina si de 33 de cm inregistrat in India, respectiv cazul lui Chandre Oram.  Cazul Oram este de-a dreptul spectaculos, caci el s-a nascut de ziua lui vorba lui, George Stratan adica a zeului hindu Rama iar faptul ca avea si coada l-a facut dintru-nceput un om sfant, venerat de hinduistii din toata lumea, caci a fost recunoscut ca reincarnare a lui zeului Hanuman - Regele Maimuta, prietenul lui Rama, despre care am mai vorbit in articolul anterior. Desi medicii i-au propus, el nu doreste sa i se taie coada, caci pe de o parte l-ar costa prea mult iar pe de alta, ea reprezinta obiectul adularii de catre cei care il venereaza si care se inghesuie sa i-o atinga, pentru ca, zic ei, se vindeca de diverse boli.
 A doua reincarnare a zeului  Hanuman este mult mai tanar, s-a nascut in 2001 si-l cheama Baaji, numele provenind tot de la Regele Maimuta , Baaji fiind a doua sa fata. Acum este doar un copil, de aceea el are o coada doar de 10 cm.

Surse foto: creationtips, wikipedia, myspace, creatio-vs-evolution,
 Va urma...

I don't want to miss a thing

Pur si simplu pentru sufletele care iubesc sa iubeasca:). Eu iubesc la nebunie acest lucru:). O seara frumoasa. Enjoy !

Ciudateniile bloggerilor

Nu este prima data cand mi se intampla, dar acum... dureaza de ceva timp... Si ma pune pe ganduri...
Citesc de ceva timp blogul unei... concitadine... Jurnalista de profesie... Am inceput sa-i urmaresc blogul cam de cand am constatat, mai mult sau mai putin intamplator, ca si ea intra pe blogul meu. Si ii urmaream zilnic blogul atat pentru ca imi placea cum scrie cat si pentru ca, de acolo, doua link-uri, plasate strategic in blogroll, ma "duceau" si spre presa locala...
Acum cateva zile, incercand sa intru pe blogul ei, dau de ceva de genul:


Acest blog este deschis doar cititorilor invitaţi


Se pare că nu aţi fost invitat să citiţi acest blog. Dacă credeţi că este vorba de o greşeală, v-aţi putea gândi să luaţi legătura cu autorul blogului şi să-i solicitaţi o invitaţie.

"Ciudat!" mi-am spus... Pe moment nu m-am alarmat... Nu era pentru prima data, ca atare mi-am spus ca vreunul sau mai multi dintre vizitatori, potential comentatori, au sacait-o prin comentarii nelalocul lor. Si totusi, situatia s-a prelungit timp de mai multe zile...

Intreband in treacat pe alt "coleg de breasla" (blogger din oras, adicatelea), mi s-a raspuns: "Cred ca vrea sa-si faca putina ordine pe blog. Probabil ca va reveni"... Asta sper si eu... Dar ordinea pe blog... hai sa-i spunem asa... dureaza o zi.... doua... trei... dar se mai si termina... Si in general iti mai si anunti prietenii, cel putin pe cei mai apropiati, dar si pe cei care nu au avut vreodata intentia de a te agasa, ca timp de cateva zile nu vor putea intra la tine pe blog pentru ca... ai tu un motiv anume pe care nu vrei sa-l comentezi...

Inca ma mai intreb ce s-a intamplat... Si sper ca voi gasi raspuns... Pana atunci treaba asta m-a cam pus pe ganduri... Oare de ce?

:: Vanghelie facts

Titlu: Vanghelie facts
Autor:: http://vanghelieblog.wordpress.com/
Articol: Vanghelie joaca baschet, chiar daca nu ajunge la cos. Prostia si egoul ajung.

Sfanta treime: pesoana fizica, persoana juridica si persoana care este.

El a construit primu si ultimu economat. Restu erau simulari.

Demis Russos a avut ultima erectie la vanghelion.

Fara Vanghelie sectoru 5 n-ar fi in Bucuresti . Ar fi in absolut.

Lu Hrusca i se usuca leru cand aude de Vanghelie.

Vanghelie semneaza ca primaru. Si invers.

Sectoru 5 nu e plin de gunoaie, gunoaiele sunt pline de sectoru 5.

Vanghelie nu e primar, el e avataru primariei.

Vanghelie nu e presedintele PSD Bucuresti, ci patronul.

Ca sa ajungi in audienta la Vanghelie tre sa treci de Chuck Norris.

Vanghelie e mai inalt cu 2 cm ca persoana fizica decat ca persoana juridica.
--
Visitor Ip: 188.25.63.99

VIOL EXTRATERESTRU

CUM SA PRINZI UN EXTRATERESTRU
Anul trecut Giovanna, o italianca de 41 de ani a rupt tacerea. Intamplarile si memoria ei in legatura cu rapirea in repetate randuri de catre extraterestrii dureaza de 37 de ani. In sprijinul afirmatiilor ei aduce numeroase dovezi, fotografii, imagini filmate precum si existenta unui avorton hidrocefalic cu infatisare monstruoasa. Nu se stie daca acest caz al sarcinii nedorite si intrerupte a fost declarat doar presei sau si Politiei Italiene, oricum, faptul ca a ramas insarcinata fara stirea ei poate fi considerat viol.
Daca totusi exista o plangere, Politia Italiana va avea cea mai grea sarcina din istoria existentei ei, nu numai pe plan national, ci fara sa gresesc as spune de-a dreptul mondial, caci chiar si cu Interpolul este foarte dificil, daca nu imposibil de dus la indeplinire. Cum sa prinzi un extraterestru? Si mai ales cum sa faci ca eventualele teste de paternitate in situatia in care fetusul a mai fost pastrat in alcool, sa coincida cu extraterestrul pe care, prin absurd ai reusi sa-l prinzi? Si daca extraterestrul ar fi posibil sa aiba coada de lemurian si se va dovedi ca face parte din alta specie, decat prezumtivul tata, oare cum va mai reusi politia sa-si ceara scuze? In ce limba?
Cat despre celelate probe, dovezile ei filmate si fotografiate, imaginile cu extraterestrii si cu nave extraterestre in forma de farfurii luminoase, din filmuletul de mai jos, acestea ar trebui comparate cu originalele.
Profesorul, fizicianul si renumitul cosmolog Stephen Hawking, ne atragea de curand atentia  sa ne tinem cat mai departe de extraterestrii si sa evitam contactul cu ei, pentru ca altfel vom pati ce au patit indigenii americani la intalnirea cu europenii.

Surse: informatii si foto fetus preluate de pe descopera.ro;  foto Hawkins de pe Wikipedia

Dreptul meu la replică !!!

...


Din când în când, răspund celor care mă contactează pentru schimb de bannere şi de linkuri, sau chiar contactez eu personal bloggeri cu scop! E cea mai simplă modalitate după părerea de a ne promova între noi ideile, de a citi lucrările altora şi chiar de a ne face reclamă. Cei care au bannere le afişez cu dragă inimă pe blogul meu, bineînţeles cu condiţia afişării bannerului meu pe blogul lor, cei care nu au, cu la fel de dragă inimă, îi ajut chiar eu să aibă! Unii dintre cei cu banner la rubrica "Recomandări" îl au făcut de mine.


Buuuun... Aseară, după ce am terminat postarea, una a naibii de lungă după cum se observă, am dat 2 semnale către 2 bloggeri cu cererile mai sus menţionate, bloggeri pentru unii cunoscuţi, pentru alţii necunoscuţi... Unul dintre ei este proaspăt premiat de un site. Nu le voi da numele aici pentru a nu-mi pune lumea în cap! De refuzuri m-am mai lovit până acum... Nu au fost primii care din diferite motive au refuzat publicarea bannerului meu. Dar argumentele lor m-au intrigat oarecum, iar în postarea mea din seara asta doresc să le dau un răspuns. Un răspuns la care aştept chiar şi eu un răspuns! Pe măsură!



Mai multe puteţi citi pe http://ziyati-fcrb.blogspot.com




:: Veturia Goga, timpanul lui Hitler

Titlu: Veturia Goga, timpanul lui Hitler
Autor:: Odorica Ion
Articol: De cind am aflat acum zeci de ani ca Veturia Goga nevasta(din documentele lui Hitler strict secrete),prim mistrului Romaniei a fost ceam mai veninoasa piricioasa(sotie de demnitar roman). la Hitler nu numai a Maresalului Antonescu, Regelui Carol al doilea, dar cel mai mult la pirit pe propriul barbat Octavian Goga ca, el era mai asproape in pat cu ea, m-am imntrebat cum a fost posibil?
Probabil ca umbla in biroul lui la documente strict secrete, in timnp ce el compunea poezii de dragoste.
Am calculat ca in perioada cit a fost Hitler la putere in Germania, ea avea aprox.intre 5o si 65 de ani. Nu-i statea mai bine sa croseteze clatite si ca nu sara peste cal,zic asta ca O.Goga era legionar si ea era hitlerista.
In caz ca ma intrebat(cum faceti mereu) daca eu crosetez clatite, va raspund dinainte le fac separat.
Dar nu trebuie sa va temeti dvs. de nevestei sau iubite.
Nu este cazul dvs.barbatilor care ma cititi, caci daca aveti vre-o prestatie slaba din diferite motive intr-o noapte nu afla nimeni, nici Obama nici Putin .
Dar de bietul Octavian Goga, stia sigur Hitler. Spionul lui era in pat cu el.
Dar Goga a intuit ca este pirit, ai vazut in poezie cum termina cu o luntre care se scufunda? Adica dragostea lui. Fiti vigilenti !!!
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
Publicat de Odorica
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

:: Fum

Titlu: Fum
Autor:: http://andreighiorghe.blogspot.com/
Articol: Ii sarut usor gatul si limba mea ii simte gustul dulce, usor sarat, iar pulsul i-l simt puternic in vene. Plutesc deasupra existente mele si simt cum sufletele noastre se impreuneaza cu divinitatea.
Ne rasfatam goi in universul urias, in lumina difuza a stelelor si muzica buna a astrelor. Nu exist, nu respir, nu gandesc.Simt...Si-mi place ce simt.

Din cauza continutului explicit restul poate fi gasit numai pe :
http://andreighiorghe.blogspot.com/
--
Visitor Ip: 92.55.138.148

:: Veturia si Octavian Goga

Titlu: Veturia si Octavian Goga
Autor:: Odorica Ion
Articol: Foto :Veturia Goga(1883-1979) si Octavian Goga (1881-1938)(tradus in 11 limbi), (Caragiale in l5 limbi).Spre rusinea mea eu nu stiu pe dinafara, nici o poezie scrisa de el. Era interzis la scoala, in manuale ,era numai mentionat ca fost Prim Ministru.

Veturia agenta lui Hitler.


"Privighetoare a Romaniei" pe scena Bayreuth-ului wagnerian de la inceputul secolului trecut, recrutata in 1914 ca agent secret al Berlinului, Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei de umbra a nazismului. Metamorfozata în „Privighetoarea lui Carol II", Eminenta cenusie, egeria si Marea Doamna a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, catre care „si-a ciripit" propriul sot, pe Octavian Goga, dar si pe Carol II, pe Maresal - ca de altfel, pe toti cei din stafful celui de-al III-lea Reich - si i-a condus cu sarg la pierzanie.

Viata si moarte, „intriga si iubire", politica de culise si spionaj în linia intai a frontului deschis de catre Führer in Estul „salbatic", toate puse în scena de o femeie de o salbatica vitalitate, cu apetit de felina la ospatul Vietii, care si-a conspirat destinul anume pentru a culege si laurii puterii. Cu orice pret, cu orice risc.

Clarificari : Octavian Goga, Prim ministru(1937-1938), supranumit, "poetul patimirii noastre",( legionar), extremist de dreapta, cu vederi fasciste. In 1938, a declarat, referitor la evrei:"Este urgent sa maturam curtea , e inutil sa toleram la noi, aceste gunoaie".Acuzat de purificare etnica contra evreilor.

Inmormintat dupa un atac cerebral(decedat la 7 mai 1938) , la conacul Goga de la Ciucea cu funeralii nationale. Pelerinaj, a mii de persoane si la Bucuresti si la Ciucea.

Cocacul de la Rasinari unde s-a nascut Octavian Goga, a ramas mostenire nepoatei lui, o foarte cunoscuta actrita, Ili.....T....

Luati aminte si invatati ! Avea dreptate Lenin:"Invatati, invatati, invatati !"

Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
Octavian Goga - O clipa

Abia ne-am revazut o clipa
Si iar ne-a despartit talazul
Pandea din umbra nenorocul
Cand tu-mi incolaceai grumazul.

Dar revederea noastra muta
A fost de-ajuns ca sa-nfiripe
Un inteles de-o viata-ntreaga
In falfairea unei clipe.

Mi s-a parut ca-n largul marii,
In noaptea neagra si afunda,
Vad la lumina unui fulger
O luntre care se cufunda.
--
Visitor Ip: 85.186.214.25

Puterea unei lacrimi

Ceartă, ură şi război
A fost ce am primit,
Ceea ce a venit între noi,
Asta s-a ales din ceea ce am iubit.

Şi-n supărarea mea de dimineaţă,
În lacrimile ce mi-au amintit de viaţă,
În gânduri triste cu o putere măreaţă,
S-arată o floare, o floare gingaşă.

Dar nu era o simplă floare!
În strălucirea unei raze de soare,
Era plină de viaţă şi culoare
Şi-mi şoptea-n a ei splendoare:

„Iubeşte, iartă, uită,
Oricât ar fi de greu
Iertarea ce o dărui poate fi viaţă
Şi iubirea un bine mereu!”

Am înţeles cuvintele-i blânzi,
Am vărsat lacrimi fierbinţi,
Şi atunci am înţeles
Că voi trăi dacă am să continui să iubesc!

Problematica unei noi constituţii Sau ţara arde şi baba se piaptănă...

...


Atunci: Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituţie a României, după model belgian. După extinderea teritoriului naţional în 1918, o nouă constituţie a fost aprobată pe 29 martie 1923, care prevedea printre altele votul universal - cea mai modernă constituţie din Europa. În perioada comunistă Constituţia a fost modificată în 1948, 1952 şi 1965. După Revoluţia din 1989, o nouă Constituţie a fost adoptată în 1991, revizuită în 2003 (am prezentat aici o scurtă istorie a Constituţiilor României, să ştim de la ce pornim).



Astăzi: Pornind de la referendumul din 22 noiembrie 2009 validat de populaţie din prostie, puterea politică vrea cu orice preţ ca rezultatul acestuia (reducerea numărului de parlamentari şi trecerea de la un sistem parlamentar bicameral la unul unicameral) să fie prevăzut de Legea Fundamentală, ceea ce ar înseamna totodată o nouă Constituţie! Am spus mai sus "validat din prostie" pentru că pe toată durata campaniei electorale s-a discutat despre orice altceva afară de referendum şi de urmările sale, iar populaţia nu avea şi nu are o cultură politică încât să facă distincţia între cele două sisteme parlamentare. Sunt ferm convins că 80% dintre cei ce şi-au exprimat punctul de vedere la referendum habar nu au ce au votat, şi ce implicaţii va avea votul lor!


Mai multe puteţi citi pe http://ziyati-fcrb.blogspot.com


DIN ARDEAL...VĂ PUP VIRTUAL!

Este dificil să mă adresez vouă, 100 DE AUTORI şi distinşilor noştri cititori.
Nu găsesc formula potrivită şi de aceea „strig în gura mare”:
BLOGGERILOR azi sărbătoresc...am un an de bloggereală!
Raportul statistic al activităţii mele, l- am postat pe blogul meu de bază, ca să nu vă plictisesc.
Gândindu-mă cum aş putea sărbători, ca autor pe 100RO, am luat hotărârea să muncesc mai mult şi să vă fac o SURPRIZĂ!
Căutând în urmă postările mele şi părerile voastre, am să vă fac câte...

UN CADOU VIRTUAL!

Puteţi să mă criticaţi, să schimbaţi cadourile între voi, dar NU MĂ REFUZAŢI!

Pentru FERI, patronul blogului:

Pentru CRISTIANA:

Pentru ANDREI ŢUGULEA

Pentru OLGA TASHA:

Pentru DAN:

Pentru ALINA:

Pentru OANA GROSSOMODO:

Pentru GEANINA:

Pentru APRIL:

Pentru CLAUDIA:

Pentru CORA:
Pentru ALESIA:

Pentru ALEXANDRU:

Pentru MONICA:

Pentru SIMION:



Vizitatorilor şi celor care mi-au comentat sau criticat postările, cu respect:




PS:
dacă am scăpat din vedere pe cineva, îmi cer scuze.
Tablourile sunt pictate de mine şi mai am... pot continua cu darurile:)...
dacă cineva îşi doreşte cu adevărat tabloul meu, îl invit să vină după el!

DIN ARDEAL... VĂ PUP VIRTUAL!