Regionalizare contra naturii
Ce poate fi mai frumos, din punct de vedere administrativ, decat un proiect de descentralizare regionala?! Small
is beautiful, nu-i asa? Se imparte tara in opt fragmente, se deleaga
responsabilitati de la centru, birocratia va trebui sa scada, in
principiu, iar oamenii vor fi, in final, mai multumiti de schimbarea
statului. Dam istoria in spate. Probabil ca mai sunt de pus la punct
detalii, dar liniile relevante s-au trasat deja si nimeni nu a gasit
vreo obiectie substantiala. Mai ramane sa fie introdusa aceasta
“reforma” in Constitutie si apoi ne putem mandri cu o fata mai supla a
tarii. Administratia se va plia armonios pe conturul istoric si
geografic al natiunii. Pe hartie arata excelent si pare un pas inapoi
din drumul spre Statele Unite ale Europei.
Din pacate nu este asa, ci exact pe dos.
Ca toate conceptele la moda si regionalizarea a cunoscut blestemul
inversiunilor semantice. Schema e urmatoarea: se ia un cuvant cu o
conotatie pozitiva si cu un sens istoric bine determinat, este supus
unui tratament intelectual radical, in urma caruia i se pastreaza
atributele, dar i se schimba complet sensul.
Exemplul clasic il constituie
“liberalismul”, dar mai pot fi amintite si altele, precum
“comunitarism”, “ecologism”, etc. Regionalismul a fost supus unui
tratatement similar si ceea ce a rezultat nu seamana deloc cu un
transfer al deciziilor mai aproape de indivizi, ci cu o indepartare a
lor catre foruri tot mai arbitrare.
Astfel, aproape sigur agentiile pentru
dezvoltare regionala nu vor prelua din atributiile centrului, ci vor
primi responsabilitati aflate in mod normal in parohia autoritatilor
“mai locale”, sa spunem primarii, consilii judetene si altele. Acestea
se vor vedea, odata cu trecerea timpului, din ce in ce mai vidate de
sens si atributii, acum inca destul de semnificative. Nu mai insist
asupra mirosului de planificare totalitara pe care il respira solutia
creionarii de la centru a unei noi harti administrative. In acelasi
timp, organismele nou create nu vor fi alese, ci vor fi parasutate de la
centru, prin proceduri birocratice caracteristice Uniunii Sovietice.
Poate cititorul va crede ca este o
exagerare, iar planul regionalizarii doar o gogorita. Insa avem
ilustrari celebre si marturii edificatoare pe aceasta tema. UE, de
pilda, nu reprezinta in acest moment decat o forma de regionalizare mai
ampla, chiar daca acolo pasul s-a facut oarecum de sus in jos. Ideea
ramane neschimbata: transferul suveranitatii “locale” catre “foruri de decizie” indepartate geografic si electoral. In SUA, inca din 2004, Charlotte Iserbyt
tragea clopotele de alarma asupra acestui fenomen: “(…)a new world
organisation, United Cities and Local Governments, (certainly a regional
government association if ever there was one! ed. ) was launched which
will be the interlocutor between local government and the United Nations
and will ensure the political representation of local government to the
international community. It will progress (sic) local government
policies in the key areas of decentralised cooperation, sustainable
development, urbanisation, social inclusion and poverty eradication.” In
Africa de Vest exista o varianta similara a Uniunii Europene, deja
integrata monetar.
In incheiere, sa ne oprim asupra unui
teoretician al noii ordini, un model de sinceritate: “Nu putem sari spre
un guvern mondial printr-un singur pas rapid… Preconditia pentru o
eventuala si naturala globalizare este regionalizarea progresiva pentru
ca ne deplasam catre unitati mai mari, mai stabile si mai cooperante” (Zbigniew Brzezinski).Via Karamazov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu