De ce in manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului despre Eminescu?
DOSARUL EMINESCU
Eminescu a atras una dintre cele mai
complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului
serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de
toate regimurile politice care s-au succedat in Romania . Restabilirea
adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei
ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul
aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o
afacere de Stat.
Cea mai insemnata parte a activitatii
sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist
profesionist – ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii.
Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in1877 este redactor la Timpul, din
1880 redactor sef si redactor pe politica pana in 1883. In mod brutal,
in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta
intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma
astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului
modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in
gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.
CONSERVATOR
Eminescu isi asuma ca pe o profesiune
de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si
conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in
chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si
cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza – „Eminescu
s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al
culturii ce acumulase singur, prin logica si verba“. „Stapan pe limba
neaosa“ si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca“, Eminescu insufletea
dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile
factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii
superpuse“. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit
radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte
importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al
Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului
Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: „Cei 10 capi ai lui,
si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul“.
DE LA NISTRU PAN’ LA TISA
Eminescu duce campanii de presa
dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru
instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de
opresiune tarista (,,o adanca barbarie“) cat si fata de cea a Imperiului
Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori,
ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula.
Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca
proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in
care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica
romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele
de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si
Biserica, blocand cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu
este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.
LOVIT LA TIMPUL
Viena insa atrage ca un magnet si
conservatorii se cupleaza cu liberalii – ”la ciolan“, cum ar zice azi
Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al
liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o
scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: „si mai potoliti-l pe
Eminescu!“). Scarbit, acesta protesteaza: ”Suntem barbati noi sau niste
fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti,
saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camasile si partidul ca
cizmele?“ Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la
conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe
Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.
SOCIETATEA CARPATII – SERVICIUL SECRET ROMAN AL DACIEI MARI
In 1882, Eminescu participa la fondarea
unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG
de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea – conform
Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca“. Se avea insa
in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata
subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea
parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in
preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de
„Societatea Carpatii“ ingrijorau in mod deosebit reprezentanta
diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii“ era un
adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri (peste
20.000), care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul
Austro-Ungar si alipirea la Tara, dar executa si actiuni conspirative.
URMARIT DE SPIONII AUSTRO-UNGARIEI
Intr-o nota informativa secreta din 7
iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la
Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul
de Externe din Viena se raporta: „Societatea Carpatii“ a tinut la 4
iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta.
Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui
agent infiltrat in organizatie – n.n.) urmatoarele informatii: subiectul
consfatuirii a fost situatia politica.
S-a convenit acolo sa se continue lupta
impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite
existenta unei ,,Romanii iredente“. Membrilor li s-a recomandat cea mai
mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul“, a
facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de
nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza
institutiile de invata-mant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in
patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei
“Dacii Mari”. Sacareanu, redactorul adjunct de la „Romana libera“, a dat
citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit
carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor“.
(Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1,
f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.-
Akten, K.159)
TRADATORII
Un alt un raport confidential catre
Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta
adunare a ,,Societatii Carpatii“, din care rezulta ca un anume Lachman,
redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt“ si foarte activ spion
austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu.
|n contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea
imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele
„Societatii Carpatii“, despre care se scrie negru pe alb ca este nici
mai mult nici mai putin decat… spion austriac. (Numele acestuia reapare
ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia
arestarii lui Eminescu: „informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca
amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins
de alienatie mintala“).
NATIONALISTII, URMARITI SI DE RUSI
Eminescu avea o statura publica
impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si
al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o
intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare
din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de «network»
care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor.
Pe langa ,,Societatea Carpatii“, au mai aparut la Budapesta Societatea
„Petru Maior“, la Viena „Romania juna“, la Cernauti „Junimea“,„Dacia“,
„Bucovina si Moldova“, in Transilvania societatea „Astra“ si, in vechea
Romanie, „Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea
Romanie“, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii
se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro-
Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor
politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele
informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider
primejdios.
INCOMODUL EMINESCU
Baronul von Mayr, ambasadorul
Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest
sens: “Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent
austro-ungar care avea sub observatie miscarea „iridenta“ a ardelenilor
din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“. O nota
informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din
„Timpul“, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. |n 1883,
Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in
Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de
autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si
interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o
povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa
deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva
parlamentar – ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile
externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent
politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.
STIA CA I SE PREGATESTE CEVA
Eminescu este informat si simte ca i se
pregateste ceva. |n 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de
politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate
normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese
de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv
,,apropiati“ interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883
este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar
datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a
rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von
Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta
cu razboiul. |n cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre
militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa
maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul
Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari,
in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de
asemenea, satisfactii.
INTERZIS SI INTERNAT
Guvernul a desfiintat ,,Societatea
Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la
Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui
Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au
fost organizate razii si perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“
au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate
persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese
ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul
secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din
Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei
Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea
Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din
ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile
romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor
manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru
eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea
revendicarii Ardealului de la Bucuresti.
SUPRIMAREA INCEPE DE LA 33 DE ANI
„Directiva de sus“ s-a aplicat la
diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre
ele. Asa-zisele ,,interese de stat“ l-au nimicit pe tanarul redactor –
potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand
implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus.
Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat
lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar –
bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale
vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea
sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si
toate documentele – cica sa nu fie distruse – depunandu-le la Academie
dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta,
cartile, notele. |n manuscrisele din acei ani, cele care au scapat
nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la
care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al „Societatii
Carpatii“. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei
aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu
adevarat ”subversive“, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este
usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia
tipica „masurilor active“ specifice serviciilor secrete de acum dar si
de atunci. Nimic nou sub soare pe campul ”operativ“.
OTRAVIT CU MERCUR
Se lanseaza zvonul nebuniei
inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se
inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu
mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este
batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este
umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa
scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma
destinul – nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. |n 1888, Veronica
Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o
colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie
1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui
guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a
conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se
afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“.
Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la
balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit,
iar opera sa politica pusa la index.Defaimarea sa nu a incetat nici
astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii
continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si
denigrat de anti-romani.
EMINESCU NU A FOST NEBUN
Abia recent s-a dovedit, prin
contributia unor specialisti in medicina legala – cum este Vladimir
Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul
doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai
joasa speta.
Punand cap la cap toate dovezile stranse
ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic
neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din
domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a
suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Lui Eminescu i s-a
facut autopsia in ziua de 16 Iunie 1889, existand un raport depus la
Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca
are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi
este ,,uitat“ pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada
stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala
mananca materia cerebrala. |n manualele de astazi continua prezentarea
deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea
operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de
cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al
Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. „Tinta“
Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si „grupuscule elitiste“ – in
fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea
de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei. De pe Basarabia 91
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu