Romanii NU vor sa fie tigani
”Suntem
români şi punctum”, scria poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, pe
vremea când nu eram confundaţi cu vreo altă etnie din lume. Din păcate,
astăzi lucrurile s-au schimbat, şi mulţi străini ne confundă, cu sau
fără intenţie, cu ţiganii, confuzie care, din mai multe motive, le
displace tuturor românilor, fără nicio excepţie.
Această regretabilă eroare a
instituţiilor noastre de stat de a impune etnonimul rom, cu varianta
rrom, în loc de ţigan, este bomboana pe coliva de la parastasul
orgoliului naţional al românilor, îngropat sau pe cale de a fi îngropat.
Cum să nu confunde străinii denumirile
de român şi rom, când ultima figurează în abrevierile mai multor
instituţii sau firme naţionale, ca ROMAGRO, ROMAVIA, ROMEXPO, ROMPETROL,
ROMTELECOM, NAVROM, TAROM? La ce ţară se referă denumirile citate? Nu
cumva la cea a romilor? Nu cumva România nu mai este ţara noastră şi noi
nu am aflat încă? Crede Academia încă Română că, dacă modifică DEX-ul,
renunţând la sensul etnic al cuvântului ţigan şi al celorlalte, înrudite
cu acesta, românii chiar vor lua în serios această ciudăţenie?
N-ar fi de mirare ca epopeea ”Ţiganiada”
şi multe alte capodopere ale literaturii noastre să nu se mai studieze
la şcoală, ca să nu ne abatem de la corectitudinea politică. Aproape că
nu există scriitor clasic român care să nu fi scris de ţigani, cu sens
etnic. Există proverbe cu ţigani, intrate demult în folclor. Există
cântece populare şi lăutăreşti despre ţigani, care se mai cântă şi acum
pe la diferite petreceri, şi culmea e că de multe ori le interpretează
chiar membri ai acestei etnii, fără intenţia de a se pune singuri la
stâlpul infamiei.
Există denumiri geografice ca Valea
Ţiganului, Pârâul Ţiganului, Dealul Ţiganului, Movila Ţiganului,
Ţigăneşti etc., care, probabil, vor fi schimbate cu altele, gen Pârâul
Romului, ca să se ducă turiştii acolo şi să bea rom gratis. E posibil ca
şi celebra operetă ”Voievodul ţiganilor” (titlul original: ”Der
Zigeunebaron”) de Johann Strauss (fiul), pe un libret scris după un
roman omonim al scriitorului maghiar Jokai Mor, să fie interzisă sau să
se intervină în titlu şi în text. În aceeaşi situaţie s-ar putea afla şi
altă capodoperă a literaturii universale, celebrul poem ”Ţiganii” al
lui Alexandr Puşkin.
Pe de altă parte, în limba lor, ţiganii
nu-i spun niciodată românului român, ci gajo, care înseamnă ”străin” şi
atât. Atunci, noi de ce să le spunem romi în limba noastră, când avem
etnonimul ţigan, împământenit încă din Evul Mediu? Cine-i de vină că
acest cuvânt a căpătat conotaţii peiorative de-a lungul vremii? Ne poate
condamna cineva pe noi, românii, că nu vrem să fim ţigani? Ce alt popor
ar vrea să fie confundat cu altul? ”Suntem români şi punctum.”
În fine, dacă ţiganii vor cu tot
dinadinsul să nu le mai spunem aşa, atunci Guvernul României, Academia
Română şi alte instituţii abilitate ar trebui să ceară la Bruxelles sau
la Strasbourg adoptarea unui alt etnonim cu care aceştia se
autodenumesc, anume acela de sinti, şi atunci nu s-ar mai face nicio
confuzie între noi şi ei, şi nici nu am mai fi acuzaţi, pe nedrept, de
xenofobie.
La urma urmei, cum s-a mai întâmplat în
istorie, sentimentul nostru naţional va reînvia şi vom fi din nou mândri
de a fi români. Motive ar fi destule în trecut şi, poate, cine ştie,
vor fi şi în viitor. De Adrian Bucurescu - Epoch Times
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu