Aproape 7 la suta din operatiile din Romania rezulta in DECES post-operator
Chirurgia
europeană are mari probleme. Conform unui amplu studiu medical
internaţional apărut, recent, în prestigioasa publicaţie de specialitate
The Lancet,
rata deceselor post-operatorii este uriaşă, la nivel european, cel
puţin dublă faţă de aşteptări, în cazul chirurgiei non-cardiace.
În chirurga cardiacă, considerată cea
mai complicată şi cu gradul cel mai mare de risc, rata medie a deceselor
postoperatorii, intraspitaliceşti, este de circa 2%. În cazul
celorlalte operaţii chirurgicale, ar fi fost de aşteptat ca rata
deceselor postoperatorii, intraspitaliceşti, să fie mai mică. Or, dintre
cei 46.539 de pacienţi incluşi în studiu, 1.855, adică 4% au murit
înainte de externarea din spital.
La studiu au participat 498 de spitale din 28 de state europene.
În 6 dintre aceste state, printre care şi România, rata de deces
intraspitalicesc este cu mult peste medie. În România, rata de deces
este de 6,8%. Ţara noastră este depăşită de patru state, cu rate absolut
şocante de deces. Astfel, în Lituania, mai mult de un pacient din cinci
(21,5%) moare în spital, după o operaţie – alta decât cea pe cord.
Urmează Polonia, cu 17,9% rată de deces, Slovacia – 11,2% şi Croaţia –
7,4%. La polul opus, foarte bine stau Islanda – 1,2% rată de deces,
Estonia şi Norvegia – 1,5%, Suedia – 1,8%, Elveţia şi Olanda – 2%.
Situaţia se îmbunătăţeşte sensibil în
Slovacia şi Croaţia, dar nu şi în Polonia, Lituania, România şi Irlanda,
după ajustarea cu o serie de parametri ce trebuie consideraţi în
aprecierea cauzelor decesului şi a speranţei de supravieţuire
post-operatorie: vârsta, scorul Societăţii Americane de Anestezie,
urgenţa intervenţiei chirurgicale, nivelul intervenţiei (minor, mediu,
major), tipul intervenţiei (organul / ţesutul operat), prezenţa cirozei
sau a unei boli metastatice.
Studiul indică şi o foarte posibilă
cauză generală a acestei situaţii total neaşteptate la nivel european:
1.358 (aproape trei pătrimi) dintre cei 1.855 de pacienţi decedaţi
înainte de externarea din spital nu au fost admişi la terapie intensivă
după operaţie. Se presupune că, cel puţin unora dintre aceştia, terapia
intensivă le-ar fi putut salva viaţa. Decizia de admitere la terapie
intensivă aparţine chirugilor.
În cazul României, însă, această cauză
poate fi scoasă din discuţie, fiindcă suntem ţara europeană cu cel mai
mare procent (16,1%) de admitere la terapie intensivă după o intervenţie
chirurgicală. După cum explică şi vicepreşedintele Societăţii Române de
Chirurgie Toracică, medicul primar Constantin Dabelea, de la Spitalul
clinic de urgenţă „Sfântul Ioan” din Bucureşti, „la noi protocolul este
că toată lumea trece prin terapie intensivă, după o operaţie majoră”.
Atunci, care să fie cauzele scorului
prost pe care îl primeşte chirurgia românească în acest studiu, care
pare să spulbere mitul şcolii româneşti de chirurgie?
În opinia doctorului Dabelea,
rezultatele studiului ar putea fi uşor diferite faţă de realitate: „Cred
că suntem în media europeană. Mi se pare incredibil un procent ca cel
din Lituania, cu 21,5% rată de deces. În plus, la noi nu cred să existe
raportări exacte, cu toate acele variabile ce trebuie considerate, la
nivelul fiecărui spital. Există diferenţe între un spital de urgenţă, ca
Floreasca şi un spital mai mic, unde se fac intervenţii obişnuite, mai
puţin complicate. Deci, depinde ce spitale au intrat în studiu. De aceea
am unele rezerve. Dar şi aşa este grav, pentru că această medie de 4%
este mult peste aşteptări. Este evident că trebuie schimbat ceva, dacă
ne raportăm la situaţia din chirurgia cardiacă. Nu se poate admite ca
rata deceselor post-operatorii în intervenţiile considerate, pe bună
dreptate, mai puţin complexe, să fie mai mare decât în cazul
intervenţiilor pe cord. La noi, având în vedere faptul că se poate
scoate din discuţie lipsa terapiei intensive, cauzele ratei mari de
deces post-operatoriu ar putea fi cele care ţin de organizarea
medicinei, controlul infecţiilor post-operatorii, neglijenţa din spital,
infrastructura învechită din blocul operator”. De Robert Veress – Jurnalul National
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu