Povestea ultimului neamt din satul rotund Charlottenburg (FOTO)
Charlottenburg,
sat aflat la 50 de kilometri de Timişoara, a fost construit acum 240 de
ani de colonişti germani, sub forma unui cerc. Astăzi, un singur şvab
mai trăieşte aici.
În Charlottenburg mai trăieşte un singur
neamţ care are grijă de moştenirea lăsată de coetnicii săi. Îl cheamă
Peter Trimper şi are 75 de ani. El e istoricul satului, profesorul,
harnicul, cantorul, neamţul, omul care le ştie pe toate. El e singurul
care se ocupă de cimitir, singurul care face curat şi coseşte iarba. E
cantor la biserică, se ocupă şi de îngrijirea lăcaşului de cult care
este catolic, dar este folosit de ortodocşii din satele vecine. E
singurul care mai ştie istoria localităţii, are cărţi şi însemnări
vechi.
„Nu ştiu ce va fi dacă el se duce. Nu are urmaşi. Moare memoria satului”, a spus Ilie Balint, fost primar al Charlottenburgului.
Peter Trimper locuieşte într-una din
casele aşezate în cerc. Din cei şapte fraţi ai familiei Trimper, el este
singurul care nu a plecat în Germania. S-a bucurat de vizita
jurnaliştilor şi părea obişnuit cu atenţia oamenilor.
„N-aveam unde să mă duc”
Chiar dacă nu are o situaţie materială
excelentă, neamţul este mândru de el. Spune că nu a dorit să plece
pentru că voia să stea alături de părinţii lui. Tatăl lui Peter a murit
aici, în 2001. „Nu regret că nu am plecat. Nici nu aveam unde să mă duc”, a spus bătrânul.
„Trimper e cel mai prost om din
sat. Şi ştiţi de ce? Pentru că îi ajută pe toţi fără să le ceară bani,
nimic. Îl folosesc toţi. I-am spus şi lui, e prost rău”, a spus
unul din sătenii care sorbea o halbă la birt. Fără să conştientizeze,
săteanul a descris perfect spiritul care domnea cândva în
Charlottenburg, spirit ce probabil va dispărea odată cu Peter Trimper.
Ultimul
neamţ îngrijeşte mormintele etnicilor şvabi care au trăit şi au murit
în sat. El este şi singurul catolic care frecventează biserica din sat,
chiar dacă acum este folosită de ortodocşi. Biserica din Charlottenburg a
fost construită în 1876 de către familia Sina de Hodos et Kizdia.
„Chiar dacă este biserică
catolică, ea este folosită de ortodocşi. Eu sunt singurul bărbat catolic
care merge la slujbă, mai sunt şi babe. Vine preotul de la Bogda şi de
la Remetea o dată la lună, dar nu merge nimeni la biserică. Din păcate,
tinerii nu sunt interesaţi să meargă decât la Înviere. Biserica a fost
refăcută în urma unor donaţii ale enoriaşilor din Germania. Atunci s-au
strâns aproape 13.000 de mărci”, a mai declarat Peter Trimper.
Îi aşteaptă pe nemţi înapoi
După plecarea nemţilor, simetria caselor
care se lungeau prin grajd, şură şi grădina cu vie s-a mai stricat,
apărând construcţii care nu au ţinut cont de nicio regulă. „Primul
neamţ care a plecat a fost Rupert, în 1973. Acum vrea să revină să facă
o cabană aici. Pe vremuri, singurul român din sat era jandarmul. Mai
erau şi zece familii de maghiari. Apoi au început să fie aduşi masiv
moldovenii, cu trenurile sărăciei. Au început să construiască aiurea, au
stricat aranjamentul, e trist”, a povestit Peter Trimper.
Un cerc cu diametrul de 210 metri
Charlottenburg este singurul sat
construit în formă de cerc de pe actualul teritoriu al României. Din
acest motiv, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de
către Ministerul Culturii şi Cultelor. Satul este şi greu de găsit,
undeva între Timişoara şi Lipova, ascuns între dealuri. Intrarea în
Charlottenburg, numită şi Şarlota, se face pe „codiţa” unui măr
imaginar. Fructul este satul. În mijlocul lui, ca un sâmbure, stă
biserica catolică.
“Iniţial
avea un diametru de 210 metri. Erau doar 30 de case şi 130 de persoane.
În 1890 au venit aici în sat şi maghiari. Oamenii se ocupau de
agricultură. Iniţial, în mijlocul satului era o fântână înconjurată de o
plantaţie de duzi. Şi acum mai sunt câţiva“, spune Trimper.
Bătrânul povesteşte că de pitorescul
satului a fost fascinat şi un pilot german, în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, care, atras de priveliştea aeriană, a aterizat cu
avionul pe un ogor din apropiere. Originea numelui Charlottenburg s-a
pierdut în negura istoriei, însă se spune că vine de la numele soţiei
unui fost administrator al zonei. De Ştefan Both – Adevarul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu