O Europa schizofrenica, obsedata, in care SEPARATISMUL e la moda
1,5 milioane de spanioli din Catalonia și-au manifestat independența la Barcelona
în urmă cu două zile. O veste deloc bună pentru Spania, un stat
puternic încercat de criza economică și care are de a face cu mișcarea
separatistă bască de zeci de ani. Pentru că e un trend actual, această
știre nu a șocat pe nimeni, ba poate chiar încântat niște turiști care
au fost la Barcelona și li s-a părut “frumos”. Tâmpenia, pusă în
context, e o tâmpenie și mai mare. O fi Catalonia cea mai bogată regiune
a Spaniei, dar este totodată și una dintre regiunile care au cerut
ajutor financiar guvernului de la Madrid. Dar care pot fi atunci
considerentele reale ale acestor tendințe separatiste? Și nu vorbim aici
de mișcări separatiste care există de sute de ani și au la bază un
drept natural și etnic, cum este în cazul Irlandei sau al Țării
Bascilor, ci un nou val separatist care ține mai mult de situația
economică actuală a unei anumite regiuni.
Totul are la origine un model de gândire
medieval, finanțat perfid de superputerile care își doresc o Europă
schizofrenică, obsedată să să auto-fărmițeze până la extincție. Să luăm
Catalonia, de exemplu. Această regiune are deja statutul de regiune
autonomă. Această regiune iberică a fost colonizată și condusă în
istorie de greci, vizigoți, mauri, franci, până în Evul Mediu când
identitatea catalană a început să ia naștere. Regatul Aragonului s-a
unit dinastic cu Regatul Castiliei în 1469. Autonomia Cataloniei ia
sfârșit în anul 1715, când regele Spaniei Filip al V-lea pune capăt
autonomiei politice a regatelor care alcătuiesc Coroana Aragonului.
Tendințele separatiste au revenit în forță în timpul războiului civil
spaniol și s-au manifestat în principal prin acțiunile anarhiștilor și
comuniștilor, urmărea fiind o politică dură a generalului Franco de
restrângere a manifestărilor catalane care au durat până în anii 1970.
Istoria medievală a acestei regiuni nu
este cu nimic diferită de cea a statelor medievale românești, iar
cultura catalană care se bazează pe un dialect al limbii spaniole are
aceleași caracteristici regionale pe care le are regiunea Bucovina, de
exemplu. Cu toate acestea, milioane de catalani doresc independența față
de Spania. Adevărul este undeva la mijloc, probabil, și mitingul de
acum două zile din Barcelona poate fi pus și în contextul economic din
Spania. Este fără îndoială și faptul că Barcelona este un focar al
acțiunilor anarhiste și comuniste din Spania, care susțin independența
Catalaniei cot la cot cu naționaliștii catalani. Bizar, nu? Chiar deloc.
Toate aceste mișcări separatiste recente
din Europa, cum ar fi Lega Nord in Italia care militează pentru
idependența Padaniei nu fac altceva decât jocul noilor puteri economice
din Asia sau a statelor arabe care sunt prin tradiție inamici ai Europei
Occidentale. Este un lucru probat de diferitele dezvăluiri legate de
finanțarea acestor partide sau mișcări. Este notoriu deja cazul Jobbik
din Ungaria, care militează pentru autonomia așazisului Ținut Secuiesc,
care este finanțat de Iran și alte state arabe. O Europă formată din cât
mai multe state mici, fără vreo reală putere economică, este o țintă
sigură în fața unei Chine puternice financiar sau a unui Iran care
dorește să se impună ca o putere militară în Orientul Mijlociu. Nu
degeaba KGB-ul finanța în anii 1970 și 1980 grupările anarhiste din
Germania, Italia și Spania, nu degeaba toți scriitori cu vederi liberale
din Europa post-război făceau parte din asociații care promovau
libertatea, democrația sau iubirea între popoare, făsă să știe că sunt
de fapt, oficine ale Rusiei Sovietice. Orice măsură care putea duce la
slăbirea Europei Occidentale, ideologic sau economic, era finanțată și
organizată de KGB, cu susținerea unor state arabe.
Astăzi războiul rece a luat forme mai
perverse. Catalanii care ies pe străzi cred că se manifestă liber pentru
un drept istoric al lor, pentru independență. De fapt, pun umărul fără
să știe la slăbirea Europei statale. Cine sunt cele mai
puternice state din Europa? Germania, Franța și Marea Britanie, state
mari, cu o populație mare, care s-au manifestat în trecut într-un mod
colonialist, susținute de resurse umane și financiare apreciabile.
Puternici Europei sunt statele mari, nu Lituania sau Muntenegru.
Ce importanță strategică sau politică ar putea avea o Catalonie cu o
populație de 8 milioane de locuitori într-un context global? Dar o
Padanie muntoasă sau un ținut secuiesc înconjurat de România, cu un
nivel de trai scăzut, cu o economie veșnic subvenționată?
Se urmează în mod schizofrenic
modelul medieval, cu multe state mici, unde fiecare e stăpând pe
destinul său. Urmează ca Europa să devină un furnicar de orașe-stat,
unde doar câteva state puternice, cele care acum conduc și Uniunea
Europeană, vor mai avea un cuvânt de spus. De George Bara – NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu