Celulele
de cancer apar atunci cand in urma multiplicarii celulare apar anumite
anomalii. In mod normal fiecare celula are un mecanism interior de
autoreglare care o face sa se autodistruga la cea mai mica alterare.
Insa daca apare o mutatie tocmai in “codul” care se ocupa de acest
aspect, incepe prapadul. Mai intai, in urma acestei defectiuni, acea
celula va da nastere la o generatie de celule care nu mai au aceasta
proprietate de autocontrol, ci pur si simplu “tolereaza” pentru ele si
pentru “progeniturile” lor schimbarile.
Bineinteles ca ulterior pot apare si
alte mutatii in celulele care sunt lipsite de aceasta proprietate de
autocontrol si din acest moment deja incepe progresia cancerului. In
unele cazuri, nu se intampla mare lucru: cateva celule se multiplica
incet-incet si nu fac mari probleme. Daca insa in procesul de
multiplicare mai apare si o mutatie care altereaza viteza de duplicare a
celulelor, problema se complica si celulele canceroase se transforma in
tumora, cresc, devin invazive (adica nici nu mai tin cont de
vecinatate, nu se mai dezvolta doar pe unde apuca, ci intra in toate
zonele vecine), ba chiar incep sa umble prin organism, purtate in sange.
In sange, fie continua sa se multiplice intr-un ritm oarecare (mai
accelerat sau mai rapid), unele ajung sa se plaseze pe diverse organe si
sa formeze tumori si acolo, sau in unele cazuri fericite organismul
reuseste intr-un mod miraculos sa lupte cu celulele si sa le anihileze:
viteza de reactie a sistemului de aparare face fata ratei de
multiplicare a celulelor dar mai ales reuseste sa le identifice. Caci o
mare problema la celulele de cancer este si faptul ca sistemul nostru
imunitar nu prea le identifica, deci nu poate sa le atace.
Toate lucrurile acestea si multe altele
le-am aflat de cand tata a fost operat de cancer de colon. Pe cat de
mult simt nevoia uneori sa ma documentez si sa incerc sa vad cu ce pot
sa il ajut si cum sa ii explic situatia in care se afla (acum e bine si
mi-e teama sa nu uite cumva si sa faca greseli, mai ales cu tratamentul
si alimentatia), pe atat de mult ma simt uneori obosit si as vrea sa nu
mai aud nimic despre cancer si sa iau pauza o perioada.
Dupa ce ca am acest necaz insa, nu am
putut ca zilele astea sa stau departe si de scandalurile si situatia
jalnica in care a ajuns Romania sa fie condusa si am observat multe
asemanari intre starea natiunii si boala cancerului. Pot spune cu o mare
certitudine ca Romania este acum bolnava de cancer si daca poate pana
acum mai existau ceva posibilitati, de acum inainte nu prea mai avem la
ce sa ne asteptam. Este extrem de comparabila situatia de acum cu cea
dinainte de Al Doilea Razboi Mondial. Multi compara criza de acum cu cea
din anii 30 si se asteapta ca sa renasca partidele nationaliste, dar
putini inteleg ca raul poate sa aiba si alte forme nu doar de
extrema-dreapta.
Bunaoara, la noi noua forma a raului
este OTV-izarea societatii romanesti. Diaconescu a reusit precum o
metastaza foarte avansata sa impregneze cu mizeria lui toate organele
societatii romanesti, desi si-asa nu stateam bine. Si-asa aveam capul
putin retardat si sclerozat, si-asa aveam mainile si picioarele blegi,
obosite si prost coordonate, si-asa aveam TBC la plamani, si-asa ochii
ne erau impanjiti si suprasolicitati de la magia asta nebuneasca care se
numeste televizor, si-asa urechile ne erau obosite de atata zgomot.
Acum avem insa diagnosticul final si cert: metastaza.
Oricat de mult toti oamenii intregi la
minte din tara asta puteau sa sesizeze ca Diaconescu este un un personaj
malefic cu interese evident propagandistice, presa nu a putut sa stea
departe de acest scandal deoarece ar fi pierdut audienta. Toata lumea a
fost nevoita sa il filmeze si sa il priveasca pe Diaconescu,
vrand-nevrand. Toti au fost prinsi in hora, pe vrute-pe nevrute si
singurul care ar fi putut sa taie tumoarea din radacina inainte de a
avansa prea mult – Ponta – a tot amanat operatia. Pana si reactia lui
Vulpescu de a pune muzica dupa negocieri denota faptul ca in apropierea
cea mai proxima cancerul Diaconescu produce campuri incarcate de
anomalii aberante.
Nu vreau sa creez falsa idee ca
Diaconescu este de vina pentru tot raul care se petrece in Romania. Dar
daca pana acum vi s-a parut ca stam rau, sa vedeti de acum inainte. Raul
a capatat o noua dimensiune, inselaciunea, minciuna, perversitatea
rautatii, manipularea si anihilarea oricaror valori trec acum la un nou
nivel. Pe cat de dezamagiti am fost de clasa politica pana acum, de
figurile monstruoase pe care a trebuit sa le inghitim de la pupitrele
oficiale, de schemele si furturile la care suntem supusi de 22 de ani,
si mai mult ni se pregateste. Raul nu are limita si istoria ne da
nenumarate exemple. Sa nu uitam cum bunicii nostri care au fost
dezamagiti de falimentul democratiei romanesti interbelice nici nu isi
imaginau ce avea sa urmeze: dictatura lui Carol, pe cat de socanta si de
neasteptat a fost, in comparatie cu ce avea sa urmeze a fost doar o
blanda pregatire pentru “epoca de aur”.
Oare la ce sa ne asteptam noi cand un parinte ne-a amenintat ca o sa vina vremea cand reeducarea de la Pitesti se va face in toata lumea? Tot Pr. Adrian ne spune ce sa facem: sa se scape cine poate! De Gigel Chiazna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu