20 de ani de la moartea “rapsozilor unirii” Doina si Ion Aldea-Teodorovici
Astăzi
s-au împlinit 20 de ani de la moartea soţilor Ion şi Doina
Aldea-Teodorovici, doi dintre cei mai mari muzicieni din Basarabia
acelor vremuri şi în acelaşi timp militanţi neobosiţi pentru reunirea
celor două state româneşti. În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992,
ambii s-au stins din viaţă fulgerător, în urma unui accident rutier.
Accidentul a avut loc în circumstanţe
neelucidate, în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de
București. Moartea celor doi a fost percepută ca o tragedie națională pe
ambele maluri ale Prutului. Cazul nu a fost investigat amănunţit de
autorităţi, speculaţiile privind un eventual asasinat devenind din ce în
ce mai prezente în rândul opiniei publice.
Cei doi au fost printre primii artişti
care au cântat la începutul anilor ’90 despre românism, Mihai Eminescu,
limba română şi unirea României cu Republica Moldova.
Parlamentul de la Chişinău a declarat anul 2012 drept Anul Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
O viaţă dedicată MUZICII şi ROMÂNISMULUI
Născut la 7 aprilie 1954, de
Buna-Vestire, în orașul Leova, Ion Aldea-Teodorovici a rămas la numai 10
ani fără tată, preotul Cristofor Teodorovici, cel care i-a cultivat din
fragedă pruncie dragostea pentru muzică. În timpul studiilor la
Conservatorul „Gavriil Musicescu” își face debutul pe scenă, alături de
formația „Contemporanul”, condusă de Mihai Dolgan. În anul 1981 se
căsătorește cu tânără și frumoasa artistă Doina Aldea, devenită ulterior
și Teodorovici (născută pe 15 noiembrie 1958, la Chișinău), alături de
care va cutreiera toate localitățile Moldovei. Interesant este că duoul
Ion și Doina s-a lansat în cadrul unei seri de creație a poetului
Grigore Vieru, un moment predestinat parcă de soartă pentru a arăta
traseul hărăzit acestor martiri ai ideii naționale, scrie ziarul Timpul.
Destinul lor se schimbă odată cu
mișcarea de renaștere națională a românilor basarabeni de la finalul
anilor `80, începutul anilor `90, când popularii interpreți devin vârful
de lance al mișcării artistice care avea să însoțească pașii care au
dus la repunerea în drepturi a limbii române și a alfabetului latin, iar
în final, la independența Republicii Moldova.
În timpul conflictului de pe Nistru, au
cântat pentru combatanții de sub tricolor, la numai 300 de metri de
linia frontului, pentru a-i îmbărbăta pe cei care luptau pentru
păstrarea integrității teritoriale a țării. Atunci, alături de ei și de
Grigore Vieru s-a aflat și poetul Adrian Păunescu.
Pe 27 august 1991, în fața a zeci de mii
de oameni au dat glas prin cântec bucuriei momentului despărțirii
definitive de imperiul sovietic, în Piața Marii Adunări Naționale din
Chişinău, după care, într-un arc peste spațiul românesc, au plecat
direct la Festivalul de la Mamaia, acolo unde au dus cu ei fraților din
dreapta Prutului mesajul de libertate al tânărului stat apărut pe harta
lumii. Sursa: FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu