FMI condamna Romania la saracie
Recentul
raport al FMI a provocat o veritabilă isterie în rândul jurnaliştilor
şi analiştilor obişnuiţi să trăiască cu iluzia că economia românească a
revenit din picaj şi se va bucura de creştere în următoarea perioadă.
Riscurile prezentate de experţii FMI au fost un duş rece pentru
„optimiştii de serviciu” şi un prilej pe care politicienii l-au folosit
pentru a lansa acuzaţii reciproce. În realitate, nu se
poate spune că există un singur partid sau un singur guvern care să
poarte toată vina pentru vulnerabilităţile economiei. Dezastrul care va
urma este opera colectivă a clasei politice post-decembriste.
Lăsând la o parte lista de riscuri la
care este expusă economia românească, este util să ne concentrăm asupra
soluţiilor propuse de experţii FMI. Întregul document (73 de pagini de
text dens) poate fi sintetizat în câteva rânduri: „trebuie să privatizaţi tot şi să reformaţi tot că de altfel va fi rău”. Pe lângă privatizări, se mai recomandă tăieri, restructurări şi optimizări, corelate cu creşteri de taxe şi impozite.
Recomandările FMI lasă impresia că această structură internaţională nu a
înţeles şi, probabil, nici nu a dorit să înţeleagă ceva din experienţa
dezastrului argentinian pe care l-a creat.
O demonstraţie a cinismului maxim este
includerea „împotrivirii populare împotriva reformelor” în rândul
riscurilor la care este expusă economia naţională. Pentru prima
dată un text al unei organizaţii financiare internaţionale vorbeşte atât
de clar despre faptul că principala piedică în faţa creării unei
economii performante în România este chiar populaţia acestei ţări.
Experţii FMI preferă să nu menţioneze în
raport problemele reale ale populaţiei: România este una dintre
puţinele ţări civilizate în care falimentul individual este imposibil,
adică există un sclavagism instituţionalizat prin care debitorul nu are
cum să scape de datoriile acumulate. Privatizările nu au rezolvat
niciuna dintre problemele cetăţeanului de rând. Companiile de
distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale nu au făcut decât
să majoreze tarifele, asigurându-şi astfel profituri astronomice.
Băncile privatizate nu au contribuit la crearea unei economii robuste,
ci au facilitat (cu complicitatea expresă a BNR) crearea de bule
speculative în domeniul consumului privat şi în sectorul imobiliar.
Acum, FMI descrie cu lux de amănunte riscurile asociate retragerii
băncilor străine din România în contextul crizei economice europene, dar
nu aminteşte că recomandările FMI referitoare la privatizarea totală a
sectorului financiar sunt (cel puţin parţial) de vină pentru situaţia
creată. Experţii acestei instituţii sunt foarte preocupaţi de sănătatea financiară a băncilor
şi recomandă inclusiv luarea în calcul a unui sprijin financiar pentru
băncile aflate în dificultate, dar nu par a fi interesaţi de
posibilităţile populaţiei de a suporta creşterea fiscalităţii sub forma
majorării TVA cu 1% sau majorării altor taxe şi impozite. Pentru
cetăţeanul de rând, faptul că FMI este mai interesat de sănătatea
băncilor (străine) decât de buzunarul contribuabilului ar trebui să fie
un semnal de alarmă. În fond, experţii FMI sunt cei care stabilesc
priorităţile guvernului şi nu se văd semne de diminuare a acestei
influenţe, iar interesele FMI par fi într-o maximă neconcordanţă cu
interesele populaţiei.
În decembrie, românii vor fi chemaţi la
urne să-şi aleagă un nou parlament. În campania electorală se vor
cheltui mulţi bani, se vor face multe promisiuni, dar problema
fundamentală va fi trecută sub tăcere: indiferent de câştigătorul alegerilor, România va fi condusă în continuare de tehnocraţii de la FMI.
Experienţa arată că ţările conduse de FMI rareori ajung la o creştere
economică spectaculoasă, ci din contra devin din ce în ce mai sărace. De Valentin Mândrăşescu – Vocea Rusiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu