Europarlamentar britanic: “Elitele din Bruxelles conduc popoarele Europei cu un dispret total”
Nigel Farage este un europarlamentar britanic, lider al UK Independence Party şi al grupului “Europa pentru Libertate şi Democraţie” din Parlamentul European. A devenit celebru prin discursurile sale eurosceptice
şi prin criticile sale tăioase la adresa unor înalţi oficiali ai
Uniunii Europene. Acestora, Farage le reproşează că stau în luxosul lor
turn de fildeş şi că au pierdut orice legătură cu voinţa democratică şi
cu aspiraţiile reale ale cetăţenilor europeni care îi plătesc din banii
lor.
În primăvara anului 2005, Farage a
solicitat Comisiei Europene să furnizeze informaţii despre cum şi-au
petrecut vacanţa unii comisari europeni. Solicitarea lui Farage a venit
după ce ziarul german “Die Welt” a dezvăluit că preşedintele Comisiei
Europene, Jose Manuel Barroso, a petrecut o săptămână pe iahtul personal
al miliardarului grec Spiro Latsis. Cu o lună înainte de această
vacanţă, Comisia Europeană aprobase o solicitare a guvernului elen de a
fi lăsat să ofere ajutoare de stat de peste 10 milioane de euro
companiei de transport maritim a lui Latsis. Nigel Farage a făcut
publice de asemenea date despre dosarul penal al liderului grupului
popularilor europeni din Parlamentul European, Joseph Daul. Datele
arătau că Daul fusese urmărit penal în Franţa în 2004 pentru o deturnare
de fonduri în valoare de 16 milioane de euro, bani aparţinând
sindicatelor fermierilor francezi. Nigel Farage a fost obligat să
plătească o amendă de 3.000 de euro pentru că l-a descris pe Herman Van
Rompuy drept “carismatic precum o cârpă umedă şi cu înfăţişarea unui
funcţionăraş de bancă”, acuzându-l că, prin deciziile sale în Consiliul
European, a devenit “asasinul liniştit al democraţiilor din Europa”.
Personaj controversat, Farage adoptă
deseori accente radicale în discursurile lui furibund eurosceptice.
Critica sa la adresa derapajelor eurocraţiei de la Bruxelles, câteodată
bine ţintită, este însoţită de cele mai multe ori cu excese de limbaj şi
atitudini mult prea radicale (vezi ideile sale despre necesitatea de a
desfiinţa Uniunea Europeană). Deşi nu sunt un adept al corectitudinii
politice, nu împărtăşesc multe din ideile sale. Dar unele aspecte morale
şi politice denunţate de europarlamentarul britanic, făcute din spirit
de frondă şi uneori cu o doză mult prea mare de nonconformism politic,
pot constitui teme de meditaţie pentru cei care văd prea în roz
instituţiile europene.
George Bogdan: În
România, în vară, a avut loc un referendum pentru demiterea lui Traian
Băsescu. El a încălcat mai multe articole din Constituţia noastră şi,
aşa cum prevede legea fundamentală, după un vot în Parlament, poporul
român poate vota la un referendum pentru demiterea preşedintelui ţării.
Românii au votat, atingând o rată mare de participare, în favoarea
demiterii lui Băsescu. 47% potrivit unor date oficiale, peste 50%
potrivit celor care au votat împotriva lui Băsescu. Comisia Europeană a
obligat însă România să accepte că, fără o rată de participare de 50%
plus unu dintre totalul celor înscrişi pe listele electorale permanente,
referendumul nu poate fi validat. Şi referendumul a fost invalidat. De
ce unii oficiali de la Comisia Europeană şi Consiliul European, în
special Barroso, Reding, Van Rompuy, au făcut tot posibilul să îngroape o
decizie politică luată de cetăţenii României prin referendum?
Nigel Farage: Comisia Europeană şi Consiliul European nu au niciun drept să dea lecţii de democraţie României, ca
de altfel niciunei alte ţări. Aceste instituţii nu sunt doar
nedemocratice, ci anti-democratice. În ultimii doi ani, aceste
instituţii au subminat constant democraţiile naţionale. Prim-miniştri
aleşi în mod democratic în state europene au fost înlăturaţi de la
putere prin presiunile Bruxelles-ului, fiind înlocuiţi cu tehnocraţi
nealeşi prin vot popular. Este cazul Italiei şi cel al Greciei.
Ministerele de Finanţe din Irlanda, Grecia şi Portugalia au fost practic
preluate de către o „Troică”, formată din Comisia Europeană, Banca
Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Provocările la
adresa democraţiei în Europa vin, în mare parte, chiar din partea
Uniunii Europene înseşi. Şi, la urma urmei, ce legitimitate democratică poate avea această Uniune Europeană?
Legislaţia UE nu poate fi iniţiată decât de birocraţii din Comisia
Europeană, birocaţi pe care nu îi poţi alege democratic prin vot şi nici
nu îi poţi demite prin vot. Cât despre Parlamentul European, această
faţadă democratică a UE, ce să mai vorbim. În ultimii zece ani, prezenţa
la vot la alegerile pentru Parlamentul European a fost în vertiginoasă
scădere. La ultimul scrutin europarlamentar din 2009 s-a prezentat doar
un procent de 43% din electoratul total din UE. De aceea spun că Uniunea
Europeană nu are legitimitate democratică.
George Bogdan: De unde
provine această atitudine arogantă şi autoritară a unor personaje
politice precum Viviane Reding, Jose Manuel Barroso şi Herman Van
Rompuy, funcţionari plătiţi până la urmă din bani publici?
Nigel Farage: Aroganţa
şi atitudinile autoritare ale acestor indivizi provin, sunt sigur, din
faptul că ei nu au fost aleşi direct de către cetăţenii Europei şi
pentru că nu pot fi eliminaţi prin vot popular. Cine din Europa auzise
de Hermann Van Rompuy înainte ca el să fie numit preşedinte al
Consiliului European? Între timp, el a devenit unul dintre cei mai
puternici oameni din Europa. Această situaţie mi se pare foarte
periculoasă. Dar ar mai trebui să fim surprinşi?
Uniunea Europeană a fost cea care a
ignorat „Nu-ul” categoric al olandezilor şi al francezilor când s-a pus
problema ratificării prin referendum a Constituţiei Europene în 2005.
Uniunea Europeană a fost cea care a ignorat complet în 2008 votul
negativ al irlandezilor la referendumul privind ratificarea tratatului
european, rebotezat Tratatul de la Lisabona, forţându-i să voteze un
„Da” în cadrul unui alt referendum în 2009. Baroneasa Catherine Ashton,
vicepreşedinte al Comisiei Europene şi şef al Serviciului de Acţiune
Externă al UE, câştigă un salariu de 312.000 de euro pe an (aproximativ
26.000 euro pe lună), controlează aproape 4.000 de funcţionari,
cheltuind peste jumătate de miliard de euro pe an. Ea este o persoană
care nu a fost nici măcar o singură dată votată de către cetăţeni pentru
a ocupa funcţii publice. O asemenea situaţie reprezintă un afront
violent adus valorilor democratice. Elitele din Bruxelles conduc popoarele Europei cu un dispreţ total.
Ei nu au niciun interes să ceară opinia cetăţenilor europeni, când pot
foarte simplu să o ignore. Şi, după cum am văzut deja în Franţa, în
Olanda în 2005 şi Irlanda, în cazul în care popoarele dau un răspuns
„greşit”, neconvenabil birocraţilor, opinia lor va fi în cel mai bun caz
ignorată, iar, în cel mai rău caz, atacată frontal.
George Bogdan: Presa a
descoperit recent că preşedintele Consiliului European, Herman Van
Rompuy, a participat la diverse reuniuni ale extremiştilor flamanzi. Ce
părere aveţi despre asta?
Nigel Farage: Absolut
nimic despre Hermann Van Rompuy nu mă mai surprinde. El este cel care,
în calitate de preşedinte al parlamentului belgian, a dat ordin să fie
încuiate uşile acestui for, astfel încât parlamentarii să nu poată intra
ca să voteze pe marginea unei probleme importante. Tratează
democraţiile naţionale cu un dispreţ afişat. Van Rompuy este un pericol
real pentru voinţa democratică a poporului român. Nu uitaţi că el a fost
cel care, plin de zâmbet, a dat mâna cu dictatorului libian Gaddafi, la
Summitul UE-Africa, în 29 noiembrie 2010. Nu ştia Van Rompuy ce tip de
om a fost Gaddafi? Van Rompuy ştia că Gaddafi a fost cel care a declarat
războiul sfânt împotriva Elveţiei, după ce cetăţenii acestei ţări au
votat să se interzică construirea de moschei şi minarete pe teritoriul
elveţian. Gaddafi a fost un jihadist. El a şantajat ţările din Uniunea
Europeană că, în cazul în care acestea nu îi vor da 5 miliarde de euro,
va inunda continentul european cu imigranţi africani. Gaddafi a fost cel
care l-a îmbrăţişat pe teroristul care a provocat atentatul de la
Lockerbie şi a ameninţat Marea Britanie că, dacă nu îl eliberează pe
Al-Megrahi, va abate un val de teroare asupra britanicilor. Gaddafi a
fost cel care a găzduit criminali condamnaţi de justiţia internaţională.
Colonelul Gaddafi a fost genul de om căruia politicienii cu adevărat
democraţi nu ar fi trebuit să îi arate simpatie şi sprijin. L-am somat
pe Hermann Van Rompuy să îşi ceară scuze pentru faptul că s-a întâlnit
cu Gaddafi şi că a strâns mâna acestui dictator. Van Rompuy nu are
niciun drept să predea lecţii de democraţie guvernelor europene alese în
mod democratic. I-am spus-o lui Van Rompuy direct în faţă, în februarie
2010, că este suficient de competent şi periculos, şi că nu am nici o
îndoială că intenţia sa este aceea de a fi asasinul liniştit al
democraţiei europene, precum şi al statelor naţionale europene. Ei bine,
evenimentele au demonstrat că am avut dreptate. Van Rompuy este un
duşman al democraţiei naţionale în România.
George Bogdan: Multi
dintre adversarii dvs. spun că aţi fi împotriva Europei. Impresia mea
este că aveţi de fapt o altă idee despre cooperarea şi solidaritatea
europeană decât cea a majorităţii birocraţiei de la Bruxelles. Aţi putea
explica, vă rog, pentru publicul din România pe cine anume ţintiţi cu
criticile dvs. faţă de concepţia actuală despre Europa, concepţie
emanată din birourile eurocraţilor de la Bruxelles?
Nigel Farage: Buni
europeni sunt cei care se străduiesc să restabilească democraţia
naţională şi cei care se asigură că vocea poporului român se face auzită
la Bruxelles. Buni europeni sunt cei care sărbătoresc
diversitatea culturală a Europei, cei care sunt mândri de ceea ce sunt,
mândri de locul de unde provin şi fericiţi să sărbătorească împreună cu
alţii realizările ţărilor lor. Buni europeni sunt cei care apără dreptul
ţării lor la autodeterminare democratică şi care se ridică împotriva
controlului birocratic impus de la Bruxelles. Oamenii din România au
experimentat înainte ce înseamnă un regim dictatorial. Vă sfătuiesc ca acum să nu permiteţi unei dictaturi birocratice să vă confişte ţara prin intimidare sau mită.
În forma sa actuală, o Uniune Europeană federalizată fantezist va muri
strânsă ca într-o menghină, între furia contribuabililor din nordul
Europei, nemulţumiţi că sunt obligaţi să plătească din banii lor
salvarea proiectului euro, pe de o parte, iar, de cealaltă, de revolta
cetăţenilor sărăci şi şomeri din sudul Europei, înbolnăviţi de regimul
de austeritate la care au fost supuşi ca nişte cobai, prinşi fiind şi ei
în închisoarea economică a euro. Euroscepticismul este în creştere în Europa de Nord şi de Sud,
din motive foarte diferite, dar la fel de valabile. Pentru un număr tot
mai mare de oameni devine din ce în ce mai clar că democraţia naţională
şi statutul de membru al Uniunii Europene sunt incompatibile. Ceea ce
aş vrea să văd în Marea Britanie, dar şi în fiecare ţară din Europa,
este un divorţ pe cale amiabilă de actuala Uniune Europeană şi că vom
ajunge la situaţia în care popoarele din Europa vor putea face comerţ şi
vor putea coopera fără să mai fie nevoie să fie conduse de la Bruxelles
de către birocraţi puternici, dar nealeşi în mod democratic. De George Bogdan – Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu