Inventatori

Inventatori celebri sau hoţi neprinşi?

1. Galileo Galilei

Gal-Gal, cum este numit în comunităţile ştiinţifice, a fost un astronom italian, fizician şi matematician. Întrebaţi orice student de la o universitate decentă, cu ce-i este datoare lumea domnului Galilei şi răspunsul va fi cu siguranţă “telescopul”.       Dar Galileo nu a inventat telescopul, iată problema. La începutul secolului 17, nimeni nu privea cu atâta insistenţă stelele, cum o făcea olandezul pe nume Hans Lippershey. În 1608, operând cu două lentile şi un tub gol, Lippershey a inventat primul telescop din lume şi a încercat să-l breveteze, dar inventatorul a fost refuzat din cauze necunoscute.     Un an mai târziu, despre lucrarea maestrului olandez a aflat Galileo şi, folosind schiţele acestuia, a proiectat propriul telescop, care oferea o mărire uşor mai mare decât aparatul lui Lippershey. Ca urmare, în onoarea “inventivului” Galilei sunt numiţi patru sateliţi ai lui Jupiter, iar cu numele lui Lippershey e numit doar un amărât crater de pe Lună.   2. Alexander Fleming       Sir Alexander Fleming, în conformitate cu opinia publică, a dat lumii primul antibiotic – penicilina. Există o legendă melodramatică în acest sens, cum că tatăl lui Fleming a salvat un băiat de la înec şi în semn de recunoştinţă, tatăl copilului salvat i-a plătit lui Alexander Fleming studiile. După terminarea institutului de medicină, Fleming a descoperit penicilina şi l-a vindecat de pneumonie pe Winston Churchill. Ei bine, Churchill ar fi fost chiar acel baieţel scos din apă de Fleming senior. Povestea e frumoasă, dar e o minciună. În primul rând, Churchill nu a fost tratat cu penicilină, şi doi, Fleming nu a inventat-o. Triburile din Africa de Nord utilizau proprietatile curative ale mucegaiului penicilinic cu 1000 de ani înainte de Fleming. Iar în 1897, Ernest Duchesne a aplicat mucegaiul pentru tratamentul febrei tifoide pe cobai. Dar când acesta a raportat acest lucru mai marilor comunităţii medicale, nimeni nu l-a luat în serios, din cauza vârstei sale tinere şi pasiunii ciudate (pentru acele timpuri) pentru cobai. Prin urmare, tânărul medic nu a primit nici brevetul, fiind apoi înrolat în armată şi abandonând căutarea penicilinei. Duchesne a murit în 1912 de o boală care ar fi putut fi vindecată cu antibiotice.     Când Fleming a “inventat” penicilina, el nici măcar nu a bănuit despre potenţialul ei curativ. Proprietăţile antimicrobiene au fost studiate de către alţi specialişti.   3. Alexander Graham Bell     Domnul Bell a fost un om foarte bun şi mulţi ani din viaţă și i-a dedicat lucrului cu oamenii surzi. Soţia şi mama sa au fost surde. Prin urmare, este foarte ciudat că Alexander Graham Bell și-a găsit timp pentru a inventa telefonul. Prea ciudat, deoarece a făcut-o… nu el, ci un italian pe nume Antonio Meucci.       În 1860, Meucci a prezentat pentru prima dată un model de lucru al telefonului, numit “teletrofono”. 11 ani mai târziu, în America, Signor Antonio şi-a patentat invenţia, iar în 1874 nu a mai avut suficienţi bani pentru prelungirea brevetului, în schimb a avut destulă inteligenţă pentru a inventa… filtrul de cafea. Doi ani mai târziu, Bell a patentat propria versiune a telefonului. Meucci a încercat să argumenteze, să dea în judecată, a trimis la Oficiul de Brevete desenele sale vechi, dar acestea au fost rătăcite de poştă. Bârfele susţin că la dispariţia misterioasă a documentelor a contribuit însuşi Alexander Graham Bell.   4. Albert Einstein   În toate cărţile de ştiinţă se scrie că anume el, Omul Secolului (dupa revista “Time”), a inventat teoria relativităţii. Şi pentru aceasta ar fi fost fotografiat împreună cu … Dumnezeu. Iată acest portret de grup:     De fapt, cea mai mare parte a teoriei relativităţii a fost dezvoltată de Henri Poincaré. La sfârşitul secolului al 19-lea, el era expertul-şef privind “toate cele relative”, dedicând subiectului mai mult de 30 de cărţi şi 500 de monografii. Dar niciodată numele său nu a fost menţionat de către Einstein, atunci când în 1905 a publicat articolul său epocal “Despre electrodinamica corpurilor în mişcare”.     De ce această lipsă de atenţie la “legăturile directe”? Poate că Einstein nu a citit nici o singură lucrare de Poincaré şi şi-a dezvoltat teoria pe loc drept? Astăzi, 105 ani mai târziu, este greu să răspundem la asemenea întrebări dificile. Nu mai există martori şi până şi cenuşa lui Einstein a fost împrăştiata de vânt cu o jumătate de secol în urmă .    5. Thomas Edison   Magicianul pe a cărui nume sunt înregistrate 1093 de brevete. Adică “cel mai prolific inventator “?     Una dintre cele mai cele “invenţii” ale lui Thomas Alva Edison este considerat becul. De fapt, acest minunat dispozitiv inventat a fost inventat de oricine altcineva. O mulţime de oameni în secolul al 19-lea s-au perindat cu ideea de lampă incandescentă, dar primul care într-adevăr a inventat-o, a fost un anume Heinrich Goebel şi s-a întâmplat acest miracol  în 1854.     Goebel a încercat să vândă ideea şi desenele lui Edison, dar acesta a spus că sunt total neinteresante. Curând Goebel a murit şi domnul “cel mai prolific inventator” a cumpărat hârtiile preţioase pentru cativa bănuţi de la văduva lui Heinrich.     Mai mult, cu un an înainte de “invenţia” lui Edison, un alt bec a fost inventat de un bărbos englez, Sir Joseph Swan Wilson. Edison a fost nevoit să şi-l facă partener. Pentru trecerea sub tăcere a drepturilor sale, Swan a primit o sumă bună în dolari. Şi liniştit, a trăit confortabil până la bătrâneţe, fără să mai viseze la laurii “iluminatorului omenirii”.