Monopol

Monopolul asupra exercitarii fortei

autor: Second 10.10.2012

Este un subiect interesant, de care m-am lovit într-un context oarecum surprinzător: urmăream un documentar despre două grupări de bikeri din Germania, care îşi dispută supremaţia. Până aici nu este nimic ieşit din comun. Reportajul destul de amplu respectă tonul sobru al televiziunilor germane, violenţa este condamnată şi, bineînţeles, oricine doreşte să trăiască în afara normelor acestei societăţi poliţieneşti. Interesant şi şocant în acelaşi timp mi s-a părut mesajul final: aceşti bikeri ar trebui să înţeleagă şi să respecte odată pentru totdeauna monopolul statului asupra exercitării forţei.

Monopol de forţă… bun!? Nu sunt biker şi nici nu fac parte dintr-o grupare de-a lor, dar ca simplu cetăţean sunt îngrijorat. Sunt îngrijorat de faptul că un stat, care practic indică direcţia UE, din care (din păcate) facem şi noi parte, are acest sistem de valori. Cu alte cuvinte statul are dreptul de a ne impune cu forţa ideile, principiile, legile înrobitoare, iar dacă facem greşeala de a comenta, are şi dreptul de a ne constrânge fizic.

Acum să ne gândim. Ce organizaţii sunt acelea, care îţi iau banii cu forţa, explicându-ţi ba că ai datorii imaginare la ei (vezi impozitul pe proprietăţi), ba că trebuie să îi plăteşti pentru protecţie (vezi celelalte taxe). În cazul căror organizaţii nu ai dreptul de a comenta referitor la sumele cerute şi la taxele de protecţie, indiferent cât de absurde ar fi şi de mari? Ce organizaţii ameninţă cu represalii fizice, în cazul în care nu plăteşti? Organizaţiile mafiote, racheţii, spuneţi-le cum vreţi, după ce tragem linia, tot crimă organizată se cheamă.

Şi acum să ne gândim la statul în care trăim şi la uniunea din care facem parte. Păi dacă ne cumpărăm o maşină, deşi o plătim cu bani munciţi din greu, plătim dijma. De ce? Cu ce m-a ajutat statul la dobândirea maşinii?

În cazul în care sunt proprietarul apartamentului sau garsonierei în care trăiesc, plătesc dijmă. De ce? Cu ce m-a ajutat statul în dobândirea sau în menţinerea ei?

Când îmi primesc salariul, aşa amărât cum este, statul îmi ia taxa de protecţie. De ce? În situaţia în care sănătatea fie este contra cost (şpagă, coplată, lipsa medicamentelor), educaţia este contra cost (meditaţii, etc.), justiţia este contra cost (seria de magistraţi corupţi, care servesc orice, dar numai un act de justiţie nu), atunci, pentru ce plătesc impozit pe venit?

Şi luând acest lung şir de biruri abuzive, gândite numai pentru îmbogăţirea mafioţilor din vârful piramidei, cum poţi să mai vrei să le dai un ban? Nu îţi vine să te revolţi?

Iar acum intervine „Fratele cel Mare”, uniunea, care ne atrage delicat atenţia: statul are monopolul asupra exercitării forţei.

Cu alte cuvinte, racheţii ăştia nu o să îţi rupă picioarele, nu te împuşcă în ceafă şi te lasă într-un şanţ, dar cu siguranţă îţi vor lua lucrurile, casa, maşina, familia, libertatea, dacă îndrăzneşti să nu îi plăteşti sau să pui sub semnul întrebării taxele de protecţie pretinse de ei.

Aşa că, haideţi să deschidem ochii, să nu ne mai minţim, că am trăi în libertate, ci să le spunem pe nume: Un stat de racheţi, condus de nişte creaturi flămânde şi abjecte, slugile marilor doni de la Bruxelles. De pe Agonia Natiunii