Neamul dacilor: Costobocii
Costobocii
erau localizati, potrivit geografului antic Ptolemeu, in partea
nord-estica a teritoriului dacic. Existenta lor este confirmata de o
multitudine de izvoare antice, dintre care ii amintim pe Pliniu cel
Batran (Naturalis Historia VI), Pausanias, Historia Augusta (Vita Marci,
22), Dio Cassius sau Lexiconul lui Suidas.
Le fel ca in cazul carpilor, cultura
materiala cercetata de arheologi si atribuita neamului costobocilor,
este una incadrabila in cea dacica, element ce atesta clar apartenenta
etnica a acestora la poporul geto-dac. Costobocilor le este atribuita
cultura Lipita (datata intre secolele I i.e.n. si III e.n.), care
acopera zona Nistrului superior si mijlociu, Prutul superior,
Maramuresul, Bucovina, precum si regiunile Stanislav, Lvov si Cernăuti,
din vestul Ucrainei.
Neamul costobocilor pare sa fi fost
impartit in doua zone dupa anul 106. Astfel, o parte a acestora va
ramane in Dacia Romana, prezenta lor fiind confirmata in asezari precum
Piroboridava, Tamasidava si Utidava, in timp ce un alt grup va continua
sa ocupe zona din nordul Carpatilor, dupa cum atesta descoperirile de la
Setidava.
Asezari ale costobocilor sunt atestate
in mai toate formele de relief. Totusi, se poate observa o dispunere a
acestora in apropierea surselor de apa, a terenurilor propice pentru
cultivat si pasunat si zonelor bogate in resurse naturale.
Mare parte dintre acestea erau
nefortificate, insa arheologii au concluzionat ca au axistat si
exceptii, respectiv localitati aparate de valuri de pamant si santuri,
precum cele de la Zemplin si Malaja Kopanja. Asemeni celorlalte neamuri
geto-dace, costobocii construiau locuinte de tip bordei, fie la
suprafata, fie adancite partial in pamant. De asemenea, anexele acestora
sunt specifice culturii poporului dac si sunt reprezentate de vetre de
foc si cuptoare, gropi de provizii, precum si ateliere mestesugaresti.
Ocupatiile costobocilor se inscriu intre
practicile generale ale poporului geto-dac, respectiv cresterea
animalelor, agricultura, mestesugurile si schimburile comerciale.
Ateliere unde se prelucra fierul au fost cercetate la Remezevčiah (reg.
Lvov), Malaja Kopaja si Zemplin, iar cele destinate realizarii
elementelor ceramice la Zemplin, Malaja Kopaja si Podvinogradovo
(secolele I i.e.n.-I e.n.) si Beregovo si Luzanka (secolele II-III
e.n.).
Dintre obiectele ceramice descoperite de
arheologi in cadrul acestor situri si nu numai, putem aminti: oale-sac,
oale-borcan, strachini, fructiere, cani, tavi, vase de provizii,
decorate cu linii lustruite dispuse în retea.
Au fost descoperite si vase cu decor
liniar pictat, cu cafeniu pe fond alb. Prelucrarea fierului in
atelierele costobocilor este relevata si de descoperirea unor obiecte
precum brazdare de plug, securi, coase, râsnite, foarfeci, cosoare,
clesti, dalti, creuzete, tipare, tipare, cuie, crampoane, fusaiole,
greutati, lustruitoare, iar ca arme: vârfuri de lance si de sageata,
scuturi, camasi de zale sau pinteni. Cultura materiala a costobocilor a
suferit, de-a lungul timpului, unele influente externe: celtice (in sec.
I i.e.n.), greco-romane (sec. I e.n.), dar si germanice, romane si
carpice (sec.II e.n.).
Incineratia, ca rit funerar practicat de
costoboci, este atestata in urma descoperirilor arheologice de la
Zemplin, Lipita de Sus, Zvenigorod-Goeva Gora, Zvenigorod-Livada
Velikac, Bolotnoe si Grinev. Mormintele difera, ca tehnica de realizare,
in functie de aparteneta sociala a celui inhumat. Astfel, au fost
cercetate unele morminte tumulare, bogate in inventar material, ce
apartineau unor capetenii locale.
Tumulii despre care vorbim, o
particularitate a culturii Lipita, au dimensiuni de aproximativ 1 metru
înaltime si 10-12 metri diametru, fiind organizati, în cadrul
necropolelor, în grupe, dupa criterii familiale si de clan. Unii tumuli
prezinta constructie de piatra în interior.
În interiorul acestor constructii
funerare se puneau resturile celor defuncti împreuna piese de inventar:
de vestimentatie, arme, unelte, podoabe, ceramica sau ofrande. Alteori
resturile umane incinerate erau puse în urne si depuse în mici gropi.
Într-un tumul putea fi depus un singur defunct sau mai multi decedati
Acest rit funerar s-a perpetuat din cadrul culturii Lipita, de la vest
catre est, la sfârsitul secolului al II-lea e.n., odata cu deplasarea,
pe aceiasi directie, a costobocilor, în timpul razboaielor marcomanice
sau a conflictelor cu romanii din 173-174, generalizându-se, în spatiul
mentionat, în secolul al III-lea e.n.
Expeditiile militare intreprinse de
costoboci in secolul II e.n., singuri sau in alianta cu alte populatii
precum victuali, sosibi, sicobiti, roxolani, bastarni, alani sau
peucini, in interiorul teritoriului imperiului roman arata forta
acestora, dar si capacitatea organizatorica si strategica militara. Anul
170 reprezinta momentul in care are loc cea mai violenta campanie a
costobocilor, expeditia militara a acestora traversand Moesia Inferior,
Tracia, Macedonia, ajungand pana in Grecia, in preajma orasului Eleusis,
care, de altfel, este devastat de daci.
De asemenea, prezenta costobocilor in
Dobrogea si actiuni militare ale acestora in aceasta zona sunt
confirmate de o serie de inscriptii, precum cea descoperita la Tropaeum
Traiani, în care este pomenit un anume Daizus Comozoi „ucis de
costoboci” sau cele gasite la Mangalia, în care se povesteste cum
zidurile orasului au fost reconstruite dupa un atac al acestora.
In urma infrangerilor suferite in anii
170-172, o parte dintre costoboci s-au refugiat pe teritoriul carpic,
iar o parte au ramas sa convietuiasca cu noii veniti de neam germanic si
cu sarmatii. Nordul Moldovei a fost dominat de costoboci pina in anul
170, atunci cand controlul regiunii a fost preluat de carpi. De Valentin Roman – Adevarul despre daci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu