Mihai Eminescu: NETREBNICII CARE NE CONDUC
“Ce
cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã
acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori,
pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã
posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai
fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei,
patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe
una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care
nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte
pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si
care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce
cautã? Vom spune noi ce cautã.
Legile noastre sunt străine; ele sunt
făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la
noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre,
neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau
umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc,
le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi
inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală
şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au
ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului
românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte
trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică
şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti,
bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor
lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti
în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…
Liberalii sunt smântâna şi temeiul
României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone,
care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti
şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi
avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem
în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii
greci şi bulgari.
Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să
stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi,
ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi?
Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi
fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se
deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului”
şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…
Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai
mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin
internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit,
pâinea de toate zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu
totul contrar. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii,
vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la
sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.
Domnia lor vor să facă pe boierii.
3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă
pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt
născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii,
ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari
la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece
sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră
şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor
feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii
la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Căci, din două una: sau aceşti oameni
sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită
locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând
nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie
reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.
Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi
nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi
nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete
deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa
prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât
coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc
aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana
înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru
ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar
mântui cu domnia demagogilor.
Într-adevăr, cum li s-ar deschide
oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi
plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi
judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia
dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă
îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind
stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc,
creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe
altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut
nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi
înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de
averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care,
prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?
De aceea, alungaţi turma acestor
netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca
oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi
n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă
economisească pe voi toţi.” Mihai Eminescu, din ciclul “Icoane vechi si icoane nouã”, publicat în Timpul – 1877
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu