Secvente de azi....

De ce va povestesc despre azi?...pentru ca asa simt acum si pentru ca mi-a placut ziua asta, si pentru ca nu am chef sa fac altceva in momentul asta, desi ar fi foarte multe de facut:P

Ma culc traziu, ma trezesc de dimineata.
Plec la facultate.
Zi intreaga de seminarii.
Lucrare la defectologie.
Urasc sa nu fiu sigura pe mine si sa ma simt nepregatita...dar, azi exact asa am fost.
Am prezentat eu lucrarea mea, asa pe grabite, abia daca am inteles eu ceva, ca oricum copiasem din alte carti:D.
Tema consta in a vorbi despre o anumita deficienta fizica, dar care are anumite ineficinente pe planul psihic al omului. Am luat eu frumos si am scris despre deficenta de auz si apoi ca exemplu l-am dat pe Stivie Wonder - viata lui, activitate ..tot.
Aaaa, daca nu stiati de ce am vorbit despre S. Wonder - pentru ca era orb din nastere si pentru ca a fost un cantaret, muzician, compozitor american desavarsit. Pentru ca nu eram sigura pe mine, am citi repede tot....dar...era un capitol al lucrarii care se numea "Referinte psihologice" si aici era nevoie de originalitate. Si eu cum sunt lipsita de modestie:))...am citi chestia asta frumos, raspicat, tare si cu suflet:D, ca doar o scrisesem eu. Am fost aplaudata! Imi place sa fiu aplaudata! (narcisista din mine:D)...si profa a fost draguta...a zambit frumos si multumita:P, sau poate asta am vrut eu sa vad!:))

Apoi urmeaza seminarul de psihoterapie....e greu sa va explic cum se desfasoara seminarul asta, dar eu il ador.
Si uite dragii mei, pe mine ma mananca limba cam la orice chestie...cred ca mama vorbea cand m-a nascut:D . Si profa noastra, un om pe care eu il ador si care imi este foarte simpatic, desi la incpeut nu o sufeream deloc...interpreteaza absolut orice...si de la chestii foarte marunte se ajunge la chestii foarte mari...despre cine accepta sa vorbeasca.
Si eu accept sa vorbesc despre mine. Despre ce ma framanta. Despre ce cred. Despre ce simt. Despre tot ce-mi vine. Si evident ca in unele situatii se ajunge si la puncte sensibile...si apoi incep sa plang...
aaaaa, eu sunt genul de om care rade si plange mult si exact cand simte. Si ma simt bine asa, pentru ca asa eliberez totul. Nu adun nimic rau in mine.
Bine, eu de fapt nu prea rezist cu ceva nespus...fie negativ sau pozitiv. Daca ceva m-a deranjat, pai am zis verde-n fata....si nu cred ca e tocmai bine sa fac asta, de fiecare data!?....
Da, bocesc, vorbesc, ma descarc, ma eliberez...apoi profa imi explica frumos totul si inteleg si accept si ma simt minunat pentru ca am mai facut un pas spre mine, spre a ma accepta....spre a sti cine sunt si mai ales spre a vrea sa fiu cine sunt cu adevarat!