Macelarul de la Interne: Gheorghe Enoiu, bruta din pivnitele Securitatii
Fara
mila si scrupule, in temnitele intunecate ale Securitatii, numele de
Gheorghe Enoiu rasuna teroare in inimile celor care au avut nenorocul sa
incapa pe mainile lui. Timp de patru decenii a fost o unealta
indispensabila conducerii comuniste, ba mai mult de atat, modelul prin
excelenta al ofiterului de Securitate.
La fel ca multi altii, el s-a inscris in
partidul comunist dupa ce sovieticii au impus Guvernul lui Petru Groza,
ca la doar un an de la infiintarea Directiei Generale a Securitatii
Poporului, in 1949, sa il intalnim pe Gheorghe Enoiu printre cadrele
active ale institutiei.
Urmase un curs de doar patru luni de pregatire, schimbandu-si postul umil de tipograf pe unul de anchetator al Securitatii.
Un om marunt printre nume mari
La inceputul carierei sale s-a ocupat de
interogatoriile unor oameni politici importanti ai vremii, cum ar fi
Lucretiu Patrascanu, in timp ce eliminarea factiunii moscovite il pune
pe acelasi Gheorghe Enoiu fata in fata cu fosti fruntasi comunisti, ca
Vasile Luca.
Membrii partidului comunist arestati in urma epurarilor lui Gheorghiu-Dej sunt torturati personal de tanarul anchetator.
Cruzimile tortionarilor de la Pitesti nu
au fost nici ele neglijate, oamenii insarcinati cu programul de
reeducare fiind interogati si supusi unor violente fizice de acelasi
Gheorghe Enoiu. La sfarsitul anchetelor, tribunalul condamna la moarte
douazeci si doi de inculpati.
Macelarul de la Interne
Totusi, el isi dobandeste renumele
infiorator cand peste trei mii de tineri sunt arestati ca urmare a
solidarizarii studentilor romani din Bucuresti si Timisoara cu cei
maghiari, in timpul miscarilor studentesti din 1956.
Zvonurile unor manifestatii in capitala
la Piata Universitatii au atras raspunsul autoritatilor comuniste, care
au deblocat forte impresionante pentru a-i prinde pe instigatori.
Interogatoriile studentilor bucuresteni au fost coordonate de un Gheorghe Enoiu, ajuns capitan, el insusi ocupandu-se de batai.
In cadrul plangerii penale formulate de
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in 2007 impotriva lui
Gheorghe Enoiu sunt incluse marturii ale victimelor din acei ani, tineri
torturati, batuti pana la un pas de moarte si fortati sa recunoasca
fapte imaginate, tineri care din cauza violentelor si a tensiunii
psihice au incercat sa se sinucida.
Ei au fost loviti cu rangile de fier
peste picioare, tinuti atarnati de maini pana cand oasele le erau
desprinse, au avut capetele zdrobite de podeaua camerei de
interogatoriu, obligati sa alerge in cerc ore la rand si loviti
incontinuu cu biciul.
Pentru a nu se pata de sangele victimelor, capitanul Enoiu purta adeseori un cearceaf.
Jaful de la Banca Nationala
Un rol la fel de important l-a jucat si
in cazul jafului de la Banca Nationala din iunie 1959. Dupa o
desfasurare impresionanta de forte si nenumarate arestari, in cele din
urma sunt acuzati Alexandru Ioanid si fratele sau Paul Ioanid, Sasa
Musat, Haralambie Obodeanu si sotii Monica si Igor Sevianu.
Torturati in arest ei isi marturisesc vina. Toti inculpatii sunt executati, in afara de Monica Sevianu.
Un motiv de mandrie pentru cel
supranumit “Macelarul de la Interne” este reconstituirea filmata a
jafului sub indrumarea sa, pelicula care a avut o circulatie limitata.
Luat la bani marunti sub conducerea ceausista
In putin peste zece ani, Gheorghe Enoiu a
trecut prin intreaga stratificare securista, detinand si postul de sef
al directiei de anchete penale, din 1963 pana in 1967.
Insa, un an mai tarziu este anchetat de o
comisie a partidului care avea misiunea depistarii ilegalitatilor
produse pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
Neregulile semnalate au avut ca urmare
trecerea in rezerva a lui Gheorghe Enoiu la inceputul lui 1968, firea sa
deosebit de violenta si incalcarile flagrante ale legii surprinzand
membrii comisiei. El insusi este descris ca fiind o “bruta”.
Nepedepsit pentru crimele sale
Insa, la sfarsitul aceluiasi an este
iarasi integrat cadrelor active ale directiei de anchete penale, iar
odata cu Revolutia Romana si desfiintarea Securitatii, fostul capitan al
politiei secrete a lucrat ca jurist pana in 1997, data la care s-a
pensionat.
Desi vinovat de acte de o
incomensurabila cruzime el nu a fost niciodata judecat pentru faptele
sale in perioada postdecembrista, in ciuda eforturilor de a fi pus sub
acuzare de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
Isi gaseste sfarsitul pe data de 5 decembrie 2010 in satul natal, la inaintata varsta de 82 de ani. De Laurentiu Dologa - Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu