Macelarul Gheorghe Enoiu


Macelarul de la Interne: Gheorghe Enoiu, bruta din pivnitele Securitatii

autor: FrontPress 02.09.2012
Fara mila si scrupule, in temnitele intunecate ale Securitatii, numele de Gheorghe Enoiu rasuna teroare in inimile celor care au avut nenorocul sa incapa pe mainile lui. Timp de patru decenii a fost o unealta indispensabila conducerii comuniste, ba mai mult de atat, modelul prin excelenta al ofiterului de Securitate.
La fel ca multi altii, el s-a inscris in partidul comunist dupa ce sovieticii au impus Guvernul lui Petru Groza, ca la doar un an de la infiintarea Directiei Generale a Securitatii Poporului, in 1949, sa il intalnim pe Gheorghe Enoiu printre cadrele active ale institutiei.
Urmase un curs de doar patru luni de pregatire, schimbandu-si postul umil de tipograf pe unul de anchetator al Securitatii.
Un om marunt printre nume mari
La inceputul carierei sale s-a ocupat de interogatoriile unor oameni politici importanti ai vremii, cum ar fi Lucretiu Patrascanu, in timp ce eliminarea factiunii moscovite il pune pe acelasi Gheorghe Enoiu fata in fata cu fosti fruntasi comunisti, ca Vasile Luca.
Membrii partidului comunist arestati in urma epurarilor lui Gheorghiu-Dej sunt torturati personal de tanarul anchetator.
Cruzimile tortionarilor de la Pitesti nu au fost nici ele neglijate, oamenii insarcinati cu programul de reeducare fiind interogati si supusi unor violente fizice de acelasi Gheorghe Enoiu. La sfarsitul anchetelor, tribunalul condamna la moarte douazeci si doi de inculpati.
Macelarul de la Interne
Totusi, el isi dobandeste renumele infiorator cand peste trei mii de tineri sunt arestati ca urmare a solidarizarii studentilor romani din Bucuresti si Timisoara cu cei maghiari, in timpul miscarilor studentesti din 1956.
Zvonurile unor manifestatii in capitala la Piata Universitatii au atras raspunsul autoritatilor comuniste, care au deblocat forte impresionante pentru a-i prinde pe instigatori.
Interogatoriile studentilor bucuresteni au fost coordonate de un Gheorghe Enoiu, ajuns capitan, el insusi ocupandu-se de batai.
In cadrul plangerii penale formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in 2007 impotriva lui Gheorghe Enoiu sunt incluse marturii ale victimelor din acei ani, tineri torturati, batuti pana la un pas de moarte si fortati sa recunoasca fapte imaginate, tineri care din cauza violentelor si a tensiunii psihice au incercat sa se sinucida.
Ei au fost loviti cu rangile de fier peste picioare, tinuti atarnati de maini pana cand oasele le erau desprinse, au avut capetele zdrobite de podeaua camerei de interogatoriu, obligati sa alerge in cerc ore la rand si loviti incontinuu cu biciul.
Pentru a nu se pata de sangele victimelor, capitanul Enoiu purta adeseori un cearceaf.
Jaful de la Banca Nationala
Un rol la fel de important l-a jucat si in cazul jafului de la Banca Nationala din iunie 1959. Dupa o desfasurare impresionanta de forte si nenumarate arestari, in cele din urma sunt acuzati Alexandru Ioanid si fratele sau Paul Ioanid, Sasa Musat, Haralambie Obodeanu si sotii Monica si Igor Sevianu.
Torturati in arest ei isi marturisesc vina. Toti inculpatii sunt executati, in afara de Monica Sevianu.
Un motiv de mandrie pentru cel supranumit “Macelarul de la Interne” este reconstituirea filmata a jafului sub indrumarea sa, pelicula care a avut o circulatie limitata.
Luat la bani marunti sub conducerea ceausista
In putin peste zece ani, Gheorghe Enoiu a trecut prin intreaga stratificare securista, detinand si postul de sef al directiei de anchete penale, din 1963 pana in 1967.
Insa, un an mai tarziu este anchetat de o comisie a partidului care avea misiunea depistarii ilegalitatilor produse pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
Neregulile semnalate au avut ca urmare trecerea in rezerva a lui Gheorghe Enoiu la inceputul lui 1968, firea sa deosebit de violenta si incalcarile flagrante ale legii surprinzand membrii comisiei. El insusi este descris ca fiind o “bruta”.
Nepedepsit pentru crimele sale
Insa, la sfarsitul aceluiasi an este iarasi integrat cadrelor active ale directiei de anchete penale, iar odata cu Revolutia Romana si desfiintarea Securitatii, fostul capitan al politiei secrete a lucrat ca jurist pana in 1997, data la care s-a pensionat.
Desi vinovat de acte de o incomensurabila cruzime el nu a fost niciodata judecat pentru faptele sale in perioada postdecembrista, in ciuda eforturilor de a fi pus sub acuzare de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
Isi gaseste sfarsitul pe data de 5 decembrie 2010 in satul natal, la inaintata varsta de 82 de ani. De Laurentiu Dologa - Ziare.com
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu