"PELERINA BLINDATĂ"

PELERINA BLINDATĂ,
Dacă nu există, ar trebui inventată!

Ieri, într-un loc public, am aflat ceva, aşa din vorbă-n vorbă!
Un profesor onorabil, pe care îl cunosc demult, îl apreciez pentru modestia de a merge cu bicicleta deşi are un autoturism , pentru exemplul care îl dă elevilor săi... pentru modul cum salută scoţând mâna din buzunar şi în ultimă instanţă pentru decenţa din dialogul purtat cu un domn mult mai tânăr după înfăţişare.
Era vorba despre deplasarea la marele miting din Bucureşti ce se pregăteşte de pe acum!
- Da, zicea profesorul, şi noi mergem cu două autocare.
- Nu luaţi şi pensionari, am întrebat eu.
- S-ar putea rezolva , dacă sunteţi dispusă la aşa un drum şi la stat în autocar două-trei nopţi şi posibil vreo trei zile pe acolo...
Tânărul cel frumos, elegant, radios (pe care nu-l cunosc) ne-a întrerupt cu tupeu şi radios:
- Mergeţi numai... că vă aşteaptă cu tunurile cu apă!
- Mie mi-e frică de gazele lacrimogene, că-mi iubesc ochii şi am mare nevoie de ei!
- Nu-mi ţine loc, că nu merg, am zis eu.
Profesorul nu a răspuns, dar „tânărul PDL-ist”, nu am nici o îndoială că era „de-al lor”, întâmplător avea nişte ochi frumoşi albaştri, a mai specificat ieşind pe uşă :
- Tunurile cu apă vă aşteaptă! Ştiţi voi cum vă străpunge apa?
APA STRĂPUNGE!!!

Acest „voi” nu m-a deranjat prea tare căci venea din „şcoala de tâmpiţi”, dar apa aceea care va străpunge... am simţit-o pe şira spinării!
M- am gândit că ar trebui inventate nişte
„PELERINE BLINDATE”!