Pe cine sa asteptam mai mult: pe “mosul” sau pe Sfantul Nicolae?
Vin
sărbătorile de iarnă! Feerie, milioane de luminițe sclipitoare în bezna
nopții, brăduți împodobiți, daruri și dăruitori, colinde și urători pe
la casele gospodarilor. Tablou obișnuit de sfârșit de an, totuși mereu
proaspăt, așteptat cu nerăbdare, mai ales dacă din Cer se va slobozi
omătul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precădere în preajma
Crăciunului, au un farmec deosebit. Înveșmântate în alb, capătă ceva din
plăsmuirea și magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol
extraordinar o constituie, fără îndoială, ziua în care îl proslăvim pe
Sfântul Ierarh Nicolae. Însă, la fel ca în cazul sărbătorilor pascale,
societatea consumistă încearcă să ne răpească atenția și lucrarea
duhovnicească de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sărbătorilor de
Iarnă, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.
Dacă tot am pomenit de Sfântul Nicolae,
vreau să vă împărtășesc o nedumerire. Am observat o efervescență
comercială deosebită pretutindeni: ni se propun dulciuri, nuielușe,
papucei de ciocolată, alături de multe altele, cu care poporul trebuie
să-l aștepte pe „moșul”. Țâncii sunt păcăliți, ademeniți prin fel de fel
de anunțuri că „vine Moșul”. Unii părinți, sărmanii, se văd nevoiți să
cheltuiască, poate, gologanii de pâine ca să țină pasul cu moda impusă
la cămin, la grădiniță ori în clasele primare de colegii mai înstăriți
ai odraslelor lor ce își vor etala cu emfază darurile extravagante
primite de la Moșul, chiar dacă nu s-au dovedit cuminți sau nu au
învățat prea bine. Dar dacă părinții unui copil liniștit, strălucitor la
carte, nu au aceleași posibilități financiare, ce vină au ei sau el că
Moșul nu va fi atât de generos? Şi uite cum, de mici, îi educăm anapoda
pe copii, făcându-i să considere că Sfântul Nicolae e părtinitor cu cei
bogați. Eronat, nu? Noi îi cunoaştem din viața lui generozitatea,
blândeţea faţă de cei sărmani, neajutorați.
Așadar, ca să revin la întrebarea pusă
dintru început: pe cine trebuie să așteptăm? Pe Sfântul sau pe Moșul
Nicolae? Se va obiecta: cei doi constituie, de fapt, un singur personaj.
Drept spus, dar contemporaneitatea se străduieşte să-i separe,
plăsmuind două persoane distincte. Pe copii nu-i prea interesează
identitatea reală a Sfântului Nicolae. Ei îl doresc doar pe Moșul cu
dulciuri. Îşi vor spune unii: ce ne-aduce Sfântul Nicolae ca să-l
așteptăm? Mai bine să ne orientăm către moșul cu același nume. Se știe,
în general: copiii nu apreciază oamenii după ştiinţa lor, după rangul
social ori după averea deţinută, ci după bunătatea pe care le-o arată.
Din acest punct de vedere, Sfântul Nicolae este „defavorizat” în casele
cu posibilități financiare mai reduse. De aceea, să-i învățăm pe micuți
că nu doar jucăriile sunt cadouri extraordinare. Moșul, despărțit de
Sfântul Nicolae, nu înțelege că există și altfel de daruri, chiar mai
importante decât cele obişnuite.
Așadar, un posibil răspuns la chestiunea
ridicată ar fi acesta: să așteptăm pe Sfântul Nicolae, căruia copiii îi
pot spune și „Moșul”. Dar să nu cerem de la el numai dulciuri, ci să-l
rugăm să ne dăruiască bucurii mult mai mari. Să fii sănătos este un
cadou nemaipomenit; să ai părinții pe lângă tine, de asemenea; să te
rogi, să mergi la Biserică este o mângâiere nespusă. Când Sfântul te
sprijină să-i ajuți pe cei aflați în suferință, în nevoi, îţi dăruieşte
linişte şi mulţumire sufletească. Oare nu sunt acestea adevărate
bucurii?! Dacă Sfântul Nicolae ar aduce doar jucării, cred că ar fi
zgârcit. Nu ne-ar oferi darul suprem: secretul prin care el a ajuns în
Cer, mijloacele de a deveni şi noi locatari în Împărăția lui Dumnezeu,
alături de toţi sfinţii. El ne învață să fim milostivi ca dânsul,căci
luăm în viaţa veşnică numai cât am dăruit altora. Ce am adunat doar
pentru noi înşine nu are însemnătate spirituală, ci numai valoare
biologică sau economică. Însă darurile oferite celorlalţi, din iubire
milostivă, se preschimbă în lumină a sufletului nostru, făcându-ne
asemănători cu Dumnezeu Cel Milostiv.
Așadar, „Moșul” despărțit de
Sfântul Nicolae aparţine aceleiași specii de personaje, parcă
intenționat plăsmuite pentru a provoca uitarea sensului real al
sărbătorilor. În această categorie mai includem iepurașii de
ciocolată de la Paști, strigoii de la Sfântul Andrei, Moșul Crăciun de
la praznicul Nașterii Domnului. Dacă nu vom înțelege corect semnificația
sărbătorilor noastre vom ajunge să serbăm un Paști fără Hristos, un
Crăciun fără Pruncul Dumnezeiesc, pe Sfântul Andrei îl vom înlocui cu
strigoii, pe Sfântul Nicolae cu un bătrân necugetat, ce împarte cu
nonșalanță tuturor dulcegării. Se va obiecta: sunt tradiții, trebuie să
le păstrăm! Așa-i, dar să nu le transformăm în norme de credință.
Nu sunt împotriva obiceiurilor populare
sănătoase: acestea nu distrug sensurile nețărmurite ale Ortodoxiei.
Putem serba Sfintele Paști având iepurași de ciocolată pe masă, dar
Hristos, Înviat din morți, să rămână centrul sărbătorii. Putem să-l
așteptăm pe Moș Crăciun, fără să-L marginalizăm ori să-L uităm pe
Sfântul Prunc Dumnezeiesc. Așijderea, copiii îl pot aștepta pe Moșul,
numai să știe că el nu este un alt Nicolae, ci Sfântul, chipul
blândeților, după cum îl numește cântarea bisericească. El nu săvârşeşte
binele, nu oferă daruri din dorința de a căpăta popularitate, de a-și
câștiga capital de imagine, cum se spune astăzi. Bunătatea Sfântului
Nicolae, personificat de tradiția populară în Moșul, nu este una naivă.
Biruitorul de popor, căci aceasta înseamnă numele său, vrea să arate
astfel atotbunătatea și milostivirea lui Dumnezeu. În viața sa
pământească, atunci când ajuta, nu se făcea văzut, ci rămânea un anonim.
De ce? Pentru că se considera instrumentul lui Dumnezeu,
Preamilostivul, Care îi ajuta pe sărmani prin intermediul lui. De aceea,
Biserica a văzut în Sfântul Nicolae un chip al bunătății Cerescului
Părinte. Poate că astfel se explică de ce tradiția a evidențiat
amănuntul tainicei lucrări a „Moșului” atunci când aduce cadouri. Spre
deosebire de Moș Crăciun, pe care cei mici îl văd, căruia îi scriu
scrisori expunându-şi doleanțele, „Moșul” Nicolae soseşte misterios,
lăsând daruri în papucii copiilor. Nu se arată ca să ne învețe că
mărinimia lui este, de fapt, generozitatea lui Dumnezeu Tatăl, Care în
scurt timp ne va oferi Darul cel mai de preț, pe Fiul Său, Mântuitorul
lumii.
Vasăzică, Sfântul Nicolae, personificat
de tradiția populară în „Moșul” prin pilda vieții sale este un învățător
și călăuzitor către sărbătoarea Crăciunului. Fiind buni, oferind daruri
ca el vom ști să primim Darul dumnezeiesc, pe Iisus Hristos Mântuitorul
nostru. De arhim. Mihail Daniliuc – Doxologia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu