Intalnire..."memorabila"

Candva....Nu demult!
Am stabilit cu un tip sa ne vedem.
Am stabilit asta, doar pentru simplu fapt ca facuse si el psihologia...
Si ma gandeam ca ar fi un potential amic cu care as putea discuta deschis si liber despre acest vast domeniu...

Dar....sa inceapa povestea...
Pffff

Stiam, dinainte ca e mic de staura, dar nu-mi imaginam ca eu pe tocuri as fi mai inalta decat el, in conditiile in care eu sunt miniona...
Ma simteam penibil sa merg langa un barbat si sa fiu vizibil mai inalta decat el...dar era si interesant deoarece asta mi se intampla rar de tot, sa fiu vizibil mai inalta decat cineva:)))

Ne vedem, ne salutam, ne pupam pe obraz si stabilim sa mergem la o cafenea sa bem o cafea.
Ajungem acolo. Vine cafeaua.
Incepem sa vorbim. De fapt eu incep sa vorbesc, pentru ca el nu prea vorbea...
Ma scotea din minti insistenta lui de a ma saruta, cand eu ii ziceam clar ca nu.
Nu intelegea, faptura noastra, ca nu vreau sa ma sarut cu el...

La un moment dat vorbim cateva minute despre psihologie.
Sincer, nu prea avea habar de asa ceva desi era licentiat in asa ceva.
Trecem peste faptul ca era licentiat de o facultate particulara...dar micuta noastra faptura nu stia notiuni generale despre psiholgie...
Am ramas ciudat surprinsa, pentru ca sa fii licentiat in asa ceva si sa nu stii notiuni generale inseamna sa te tradezi pe tine ca om si apoi sa-ti tradezi pasiunea si visul tau!

Sa revenim!

M-am convins ca nu am ce vorbi cu el pe absolut niciun subiect.
Ca oricat de frumusel ar fi (pentru ca da, era foarte frumusel) nu ma atrage. Ca daca nu-l duce motorasul nu ma intereseaza.
Ca putea sa fie cel mai frumos daca e temebel nu suntem din aceiasi poveste!

La un moment dat, cand taceam si ma gandeam sa fac cumva sa plec, ca nu mai rezistam, desi nu cred ca trecuse jumatate de ora:)))...aud faptura din fata mea vorbind.
Tin sa mentionez, ca absolut niciodata nu am vorbit cu el pe tema asta. Niciodata!
Rupt de context...minunatul barbat din faptura noastra spune: "Deci cum ramane, facem sau nu dragoste!!!"

Wow. Am ramas perplex!!!

Ma ridic frumos de pe scaun. Imi pun paltonul frumos pe mine.
Imi iau geanta.
Si ma aplec deasupra urechii lui.
Cred, ca se gandea ca-l sarut in semn de multumire ca a fost asa tampit!
Ma aplec si ii spun clar, raspicat si cat pot eu de frumos: "Daca tu ai avut doar catele la viata ta, afla ca eu nu sunt catea, sunt femeie si spre deosebire de femeile din viata ta, ma respect si am demnitate. Iar, tin sa te anunt ca eu nu m-as culca nici sa fiu obsedata cu un mascul infect ca tine!"
Si eu mai aveam in ceasca mea putina cafea. Iau cesca si ii torn cafeaua mea in ceasca lui si ii spun:"Gestul asta reprezinta dragul meu psiholog o flegma cu toata puterea mea de femeie exact intre ochisorii astia scumpi ai tai. Dar in public nu pot!"

Daaa, stiu am fost rea si am vorbit urat!!!!

Ramasese nedumerit!

Apas puterniC pe tocuri.
Il las singur la masa.
Toata lumea se uita la masa noastra si implicit la el.
Si apoi la mine!

De ce am facut asta!
Pentru ca m-a enervat teribil prostia lui si mai ales cum s-a gandit el sa ma trateze pe mine. Ce se gandea ca ii zic DA...
Pentru ca a fost prima propozitie de acest gen pe care am auzit-o in toata viata mea!
Pentru ca mi s-a parut scarbos!
Pentru ca mi s-a parut insensibil!
Pentru ca in fond si la urma urmei nu sunt cea mai desteapta, dar el era chiar prost!...