Dragostea pentru POLI doare


Dragostea pentru Poli DOARE. Uneori chiar si FIZIC (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 09.09.2012
Recunosc, am avut dubii serioase înaintea acestui meci. Tentat de înscrierea în prima galerie online, “Ultra Viola Facebook Sud”, m-am lăsat totuși corupt de grupul de spartani, adică de acei 300 de extremiști, bețivi, golani, vânduți Mareanului, miticilor și tuturor forțelor oculte care conspiră în berăriile muncheneze din buricul târgului împotriva sanhedrinilor neprihăniți care miros doar a nectar divin și cadarcă. Trebuie să recunoașteți că e greu de rezistat unor asemenea tentații, dar iată-mă totuși sămbâtă dimineață conectat la deplasarea de la Ictar-Budinț, mai ceva ca Dana Marijuana de acele de siguranță!
Spre rușinea mea, mult timp am crezut că Ictar este numele echipei din Budinț (ceva gen Icral, Iret, sau ce nume din astea commie de întreprinderi mai existau), nu denumirea completă a satului. Cu scuzele de rigoare adresate sătenilor din respectiva așezare, m-am documentat ulterior urmârind emisiunea cultural-educativă “Navetistul bănățean”, realizată de Flavius Băican, acest Steve Irwin al umanoizilor panonici.
Și pentru că zeul Bachus din Dacia se numește Chivu, un tip care vinde legume semiciordite de la Pencoop și își face veacul prin speluncile diurne din zona pieței, am știut că urmează o zi dificilă în compania celor de la “Asociația de luptă împotriva ficatului”.
La Mozzart – penelistul fanatic, de care am pomenit și în precedenta relatare, mă ia din prima:
- “Ai văzut bre că avem galerie? Cine a spus că nu se poate fără golanii ăștia ca voi? Asta e Poli, băiatule! Și o să avem și palmaresul! Da, da, palmaresul vine la Velcea, nu la Rotariu!”
- “Bineeeee boosss”, spun răzând și răsfoiesc revista, să văd ce meciuri sunt duminica. Omul continuă să recite, dar alocuțiunea este întreruptă de ringtonul cu Suzana și Rabă “Hai mamă taie curcanu` c-o venit americanu`…”
De la altă masă se aude vocea unui dinamovist bătrân:
- “Da bă, am auzit și io că ăia din galerie țin cu echipa din județ…nebuni mă, cum îi vezi? Ha, ha…ai săăăăăă-miiii…Druckerii lu` Poli-s răi, mă, i-o umflat ochiu` lu` Petre când o fo` la meci…o lătrat ceva de Steaua, că el îi cu Steaua, și imediat, buf, una peste ochi! Și i-o și zis unu, pune-ți lacătu pe pizdă că mai vine una…Uuuuuu, nu-i de glumă cu nebunii, îți zic io pretene! Imediat vine caraba, că așa se numește aia, carabă!”
- “Taci moșule”, revine primul personaj, “că-i mai zic odată sârbului ăsta care se crede jmecher: nu ne trebuie vechea galerie de golani, clar?”
- “Nici o grijă uico”, îi spun răzând în timp ce mergeam să-mi bag biletul, “noi e schinezi și roacheri, umblăm numai prin coclauri, long live Leucușești&Budinț”…Caut repete în telefon și pun la maxim melodia “Ale, ale, Timișoara ale, suntem bănățeni, și timișoreni, cu Poli țineeeem”. În spate aud tot felul de vorbe și comentarii ale martalogilor, dar cine naiba le mai aude…It`s fuckin`football day!
Având în vedere că toate deplasările din județ sunt înspre Lugoj, ne adunăm în locul deja obișnuit, la Pădurea Verde. Lumea pare entuziasmată, toți fac abstracție absolută de liga în care evoluăm.
După celebrul episod cu remorca de la Leucușești, care a făcut înconjurul forumurilor dedicate suporterilor în toată Europa, budințenii s-au hotărât să fie niște gazde primitoare cu goștii din Timișoara, așa că ultrașii care s-au dus în deplasare cu trenul au fost transportați până la teren cu câteva remorci. Nebunia la ea acasă!
La stadion, atmosferă perfectă pentru meci. Temperatura ideală, barul deschis, peluză sub formă de dig pe lângă Bega pregătită! Băieții își agață benerele pe gard și își reiau locul în tribuna improvizată. Meciul este rezolvat de ai noștri în 20 de minute. Scorul este de 0:3, șoul poate să înceapă: fumigene, torțe, fum colorat, cântat la maxim! La pauză unii merg să se răcorească în Bega, care ajunge abia la genunchi. La ieșire din apă mă tai urât pe talpă, dar aceasta nu avea să fie singura mea accidentare. La finalul meciului publicul invadează terenul, se stropește cu bere în stânga și în dreapta, unii se urcă pe bară, jucătorii încing hora bucuriei cu fanii! Din nefericire, unii nu observă o râpă lângă gardul din jurul terenului și se varsă în ea. Nimic grav, dar totuși nasol. Niște băieți mai aprigi hotărâsc să facă un sparring colectiv, așa că se împart niște serve frățești.
Dragostea pentru Poli uneori doare. Chiar și fizic. Asta e, am ales o cale mai anevoioasă. Dar irepetabilă. Mergem în deplasări cu beri și pălinci, pe barba noastră, nu cu termosuri calde și Fanta, ca fegății. Mergem înainte, only the strong survive! De Goran Mrakici – FrontPress.ro
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu