De ce este atat de dramatic sa fii COLONIE in UE
Prin
intervenţia politică directă şi determinantă în desfăşurarea
referendumului din 29 iulie, puterea colonială şi-a dat, culmea!, şi
peste propria mână. În cauză a fost fuga sa de responsabilitate!
Nerecunoscută oficial, deşi e vizibilă de la o poştă, disfuncţia
organică a economiei şi, prin incidenţă, chiar a societăţii din România
este că, în timp ce decizia a ajuns integral la capitalul străin,
administrarea a fost lăsată de acesta, într-o evidentă fugă de
responsabilitate, fostului deţinător al deciziei, statul român, probabil
din motive de costuri. Aşa ceva nu poate însă funcţiona! După cum se şi
vede!
În general nu este posibil, pentru că
acela ce administrează nu poate face practic nimic dacă nu are în mână
decizia. În structurile corporatiste, problemele se rezolvă prin
delegarea deciziei către administrator, acţionarul păstrându-şi practic
decizia doar în privinţa confirmării/infirmării administratorului. Dar
totul devine nefuncţional dacă administratorului nu i de dă de fapt nici
o decizie la dispoziţie. Iar disfuncţia majoră în România se adânceşte
tocmai pe măsură ce statul tot pierde poziţii, pârghii şi instrumente de
acţiune ce trec la capitalul străin care, evident şi pentru Grivei, nu
doreşte să preia administrarea.
După intervenţia puterilor coloniale în
desfăşurarea referendumului din 29 iulie, disfuncţia va tinde să se
adâncească nu doar ca urmare a unor noi deposedări de poziţii şi
instrumente ale statului, dar şi în urma unor paşi conştienţi înapoi din
partea reprezentanţilor acestuia pe principiul „ce, tu să dictezi şi eu
să iau castanele din foc“?! Cu alte cuvinte, la fuga de răspundere a
capitalului străin prin nepreluarea administraţiei, se va răspunde tot
cu fugă de răspundere. Si nu se va mai întreprinde mai nimic sau totul
alături de drum! Astea nu-s poveşti! Delăsarea şi excesul de zel sunt
cele mai teribile arme ale sclavilor împotriva stăpânilor nesăţioşi. În
mod normal, ţinând cont de faptul că drum de întoarcere nu mai este,
soluţia ar fi, în situaţia dată, preluarea administraţiei de către
deţinătorii deciziei. Dar, vai!, este un proces greu, cu asumare de
sensibile şi dificile responsabilităţi şi, bineînţeles, extrem de
costisitor şi foarte probabil fără cine ştie ce rezultate. Actualii
deţinători străini ai deciziei în economie au cumpărat-o de la români cu
vreo 5-6 miliarde de euro , adică aproape gratis. Administrarea ar
costa însă vreo câteva zeci de miliarde de euro anual. Este foarte
posibil să nu-şi scoată banii! Capitalul străin extrage anual din
România, fără vreo greutate, circa 30-40 de miliarde de euro prin
aşa-numitele „preţuri de transfer“, respectiv prin subfacturarea a tot
ceea ce livrează afară din România şi suprafacturarea a tot ceea ce
aduce din afară în România, operaţiune prin care se dublează practic
transferul de sevă economică spre străinătate. Acest transfer imens ar
putea fi compromis în parte de costurile preluării administrării. Ca
atare, puterile coloniale vor încerca să perpetueze sistemul din
prezent: lăsarea administrării în seama unor vătafi români, cărora să li
se permită a putea fura pe mai departe, căci fără furt n-ar fi
interesat nimeni să fie la cârma administrării.
Nenorocirea României este şi că a ajuns
membră a Uniunii Europene. În aceste condiţii nu poate avea un singur
stăpân colonial. Care, bun sau rău, măcar s-ar comporta cu România
precum cu o proprietate proprie, anume cu grija de a nu o exploata şi
alţii! Ca o colonie a Uniunii Europene – un imperiu prost organizat şi
gestionat – România este însă hărtănită de toţi, inclusiv de
colonialişti de gradul trei şi patru, vărgăleţi în toată regula.
Si, având în vedere că, o dată cu
finalizarea actualului acord cu FMI-UE, deposedarea statului de tot ceea
ce reprezinta prerogative şi structuri statale se încheie, este de
anticipat un haos de decenii în spaţiul numit România sau cum se va mai
numi acesta. Sau cum se va mai numi, pentru că acest haos, generat
obiectiv de disfuncţia organică decizie/administrare, va împinge
puterile coloniale, care mai sunt şi multe, să dezmembreze România, dacă
nu cumva, aşa după cum există unele indicii, au deja un proiect
pregătit în acest sens. De Ilie Serbanescu – Jurnalul National
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu