Autor:: ionelmuscalu.blogspot.com
Articol: Primeşte-mă, Doamne, în liniştea Ta,
Rămâi în inima şi arde-mi curajul,
Ridica-mă, Doamne, la cerul de nea,
Rămâi şi în gândul ce-mi umple obrazul!
Primeşte-mă, Doamne, în grădina Ta
Şi cuiele scoate-mi din trupul plăpând,
Iubeşte-mă, Doamne, să pot dispera,
Plângând clipa când nu Te-aud.
Primeşte-mă, Doamne, la inima Ta,
Chiar de vin dintr-o parte şi cam lăturiş
Prin portul luminii să pot iar spera,
Cămilă să trec lin, încet, nepieziş.
Primeşte-mă, Doamne, cu bune şi rele,
Cu vechea baladă şi vechiul meu vin,
Cântând ca un lotru vânat prin unghere,
Scuipat de alături de ritul străin.
--
Visitor Ip: 81.12.137.74
Îmi place poezia asta, mult!
RăspundețiȘtergereNu ştiu de ce am considerat că poezia albă, e doar o proză mai poetică şi nu o poezie.:)
Mă voi lămuri eu într-o zi.:)
Sărbători fericite!
şi poezii multe!
Multumesc, Sarbatorile cu bucurie si sanatate!
RăspundețiȘtergere