Cu sine despre mituri

Ispita placerilor pacatului, ma târaste adesea în a cauta argumente ale inexistentei lui Dumnezeu. Doresc cu ardoare sa gust pacatul. Atunci prefer sa nu existe. Îl elimin, ca imediat dupa, sa mi-L doresc ca pe Unul care are puterea sa stearga efectul pacatului. O soapta nemiloasa începe sa ma terorizeze: nu te mai iarta! Încep sa devin un gen de fiara. Nu-mi mai pasa de consecintele pacatului meu si ma adâncesc mai mult în el savurând înca o ceasca din otrava cea dulce. Ma simt si mai vinovat. Trebuie sa ma linistesc cumva. Daca exista Dumnezeu viata mea devine un cosmar. O nu, El nu exista! Se impune sa nu existe. Trebuie sa scap de acest vis urât. Dar soneria subconstientului meu ma trezeste. A existat Isus? A fost El o persoana reala?
- Nu, urla din rasputeri fiara din mine! Nu te mai zbate cu aceste întrebari. Daca-l accepti pe El trebuie sa accepti si pe Dumnezeu.
- Ei si?
- Si esti un om pierdut.
- Acesta nu-i un argument. La câta minte ai stii bine ca regula strutului nu e regula.
- Ai sa-ti pierzi mintile daca nu renunti la prostii. Ajungi la nebuni sau te sinucizi. Nu vezi ca ai pierdut sensul vietii? N-a existat asa ceva si gata, esti un om liber.
- Dar de unde atâta lume crestina?
- De unde si atâta lume musulmana.
- Da, dar a existat un Mahomed sau vrei sa te învârtosezi si sa dovedesti ca a fost un mit?
- Dar Fat-Frumos de unde a aparut? Atâta lume vorbeste despre el.
- Numai ca nu crede nimeni. Toata lumea stie ca-i poveste. Nu la fel stau lucrurile cu Isus. Existenta bisericii te târaste spre o persoana reala.
- A fost un om deosebit de întelept.
- Dar nu într-atât încât sa nege existenta lui Dumnezeu.
- Bine-nteles. S-a pretins Dumnezeu. Nu-si putea taia singur craca. A stiut sa manipuleze masele de oameni. Du-te pe urma asa ziselor vindecari divine de astazi si vei putea întelege perfect ce s-a întâmplat atunci. Oameni creduli.
- Cine? Fariseii care au spus ca scoate dracii cu domnul dracilor? Erau acestia creduli?
- Doar nu vrei sa crezi povestea cu dracii. Drac este omul. Nu exista alti draci. Acestia erau bolnavi mintal. Aveau o doza uriasa de paranoia.
- Si totusi Isus i-a facut oameni normali. O recunosc dusmanii lui de moarte, fariseii.
- Stia cum functioneaza creierul uman.
- De unde? A fost cumva parte din echipa care a proiectat aceasta minune?
- Hai fii serios. Omul a studiat. A fost prin Indii. Stiintele orientale le avea în degetul mic.
- Vrei sa-mi spui ca l-a studiat si pe Einstein? Crezi ca a calatorit în viitor pentru a participa la faimoasele experiente ale fizicianului legate de materie si energie?
- Ei, nu fi chiar atât de îngust. Doar nu crezi ca toate câte sunt scrise despre El sunt lucruri reale. E un amestec de real si mit. Ucenicii lui au facut aceasta broderie plina de maiestrie.
- Cu ce scop? Ce-au urmarit? Au avut o strategie clara? Au platit cu viata pentru broderia lor. Puteau renunta si sa traiasca. Prigonitorii aveau tot interesul sa-i determine pe capii miscarii sa renunte si masele ar fi cedat usor. Ei au preferat sa moara. De ce?
- Orgolii omenesti. Sunt si azi atâtia care prefera moartea în schimbul esecului.
- Dar Petru nu poate fi un astfel de om. Pavel da, însa Petru? Suflarea unei slujnice era suficienta sa-l dea de pamânt. Câtiva oameni de la Iacov puteau sa-l dovedeasca fatarnic. Poate fatarnicul sa moara cum a murit el?
- Aici a fost un fanatic.
- A fost sau a devenit?
- S-a maturizat.
- Ca fanatic sau convins? Fanaticul crede chiar daca ai argumente împotriva. Convinsul a pus mâna în coasta strapunsa si nu mai poate nega. E mare diferenta. Argumentul e-nvierea.
- Povesti. A fost vorba de o simpla ameteala din care si-a revenit.
- Si cine a dat piatra la o parte?
- E posibil sa o fi facut chiar soldatii.
- Cum, a batut Isus la usa si ei au deschis? Au violat ei sigiliul roman? Cu ce scop? Ce-au facut apoi cu pazitul?
- Probabil Isus i-a mituit.
- A, da, le-o fi oferit camasa lui pe care s-au aruncat zarurile. Ce minte diabolica. Învierea nu se poate nega întocmai cum pacatul nu poate accepta pentru ca s-ar autodistruge. Eu, însa nu sunt pacatul ci doar ispitit de el pentru a nu crede Vestea Cea Mare prin care mi se face cunoscut ca Dumnezeu ma iubeste si nu are nici un interes sa ma condamne ci dimpotriva sa ma salveze. Pacatul e catusa deschisa de pe mâinile mele. Prin actul credintei o simpla scuturare de osânda va da sens vietii mele, pe care voi avea libertatea sa o traiesc pentru Dumnezeu si nu sub teroarea monstrului numit Pacat

Autor Pastorul Gusti Ratiu