Citesc de ceva timp blogul unei... concitadine... Jurnalista de profesie... Am inceput sa-i urmaresc blogul cam de cand am constatat, mai mult sau mai putin intamplator, ca si ea intra pe blogul meu. Si ii urmaream zilnic blogul atat pentru ca imi placea cum scrie cat si pentru ca, de acolo, doua link-uri, plasate strategic in blogroll, ma "duceau" si spre presa locala...
Acum cateva zile, incercand sa intru pe blogul ei, dau de ceva de genul:
Acest blog este deschis doar cititorilor invitaţi
Se pare că nu aţi fost invitat să citiţi acest blog. Dacă credeţi că este vorba de o greşeală, v-aţi putea gândi să luaţi legătura cu autorul blogului şi să-i solicitaţi o invitaţie.
"Ciudat!" mi-am spus... Pe moment nu m-am alarmat... Nu era pentru prima data, ca atare mi-am spus ca vreunul sau mai multi dintre vizitatori, potential comentatori, au sacait-o prin comentarii nelalocul lor. Si totusi, situatia s-a prelungit timp de mai multe zile...
Intreband in treacat pe alt "coleg de breasla" (blogger din oras, adicatelea), mi s-a raspuns: "Cred ca vrea sa-si faca putina ordine pe blog. Probabil ca va reveni"... Asta sper si eu... Dar ordinea pe blog... hai sa-i spunem asa... dureaza o zi.... doua... trei... dar se mai si termina... Si in general iti mai si anunti prietenii, cel putin pe cei mai apropiati, dar si pe cei care nu au avut vreodata intentia de a te agasa, ca timp de cateva zile nu vor putea intra la tine pe blog pentru ca... ai tu un motiv anume pe care nu vrei sa-l comentezi...
Inca ma mai intreb ce s-a intamplat... Si sper ca voi gasi raspuns... Pana atunci treaba asta m-a cam pus pe ganduri... Oare de ce?
Mie nu mi se pare nimic neobisnuit. Fiecare blogger are dreptul sa-si inchida sau restrictioneze propriul blog fara a da niciun fel de explicatii celor ce-l urmaresc. Poate are motive sa-l inchida sau sa-l restrictioneze, poate are doar o toana de moment, asa cum avem cu totii. So, nimic neobisnuit.
RăspundețiȘtergereParerea mea.
Sper sa fie doar o toana de moment, cum spui tu. Desi ar fi putut arunca o vorba, nu fata de mine, ci macar fata de "colegul de breasla", care (nu intamplator l-am numit asa) inca ii mai este coleg de servici, intr-un anume sens, lucrand amandoi la acelasi post local tv.
RăspundețiȘtergereE adevarat, avea dreptul sa nu dea explicatii. Dar, ma intreb, cati bloggeri care, oarecum, vor sa comunice cu ceilalti isi inchid blogul pe nepusa masa? Avea la dispozitie si alte mijloace: moderarea comentariilor ( o facuse deja), banarea "agasantilor", si apoi, in conditii extreme, inchiderea blogului... Ok, iti inchizi blogul din lipsa de timp, din lipsa de chef, din lipsa de inspiratie, dar (zic eu!), renuntarea la blog, odata ce ti-a intrat "in sange" postarea pe blog, este aproape imposibil sa renunti cat ai bate din palme fara un motiv extrem de temeinic.
Cristina, unii pot sa taie coada pisicii dintr-o lovitura :D
RăspundețiȘtergereLasa ca poate ii trece, sincer eu am avut faze de astea si ma gandesc ca atunci cand imi voi inchide blogul n-o sa dau niciun semn. Stii tu, vin comentarii ca de ce sa-l inchizi, ca-i fain, ca asa si pe dincolo si te vezi nevoit sa te justifici. Cred ca nu e cazul sa o faca nimeni, cel putin eu asa simt. Poate nu mai am nimic de oferit, poate mi-am dat seama ca pierd prea mult din timpul liber, poate fi orice motiv dar nu sunt dispusa sa ma justific.
Da, pe undeva cam ai dreptate. Nu esti oblogat sa te justifici pentru toate actiunile pe care le faci. Cu toate acestea sunt unii care, intr-un ultim post, spun: "Pana aici! Gata! Nu mai scriu nimic! Nu se merita sa continui!", fara insa a sterge blogul de pe firmamentul blogosferei, cel putin pentru o vreme. Altii isi anunta cititorii ca blogul va fi mutat intr-un alt domeniu, la o alta adresa. Si asta pentru ca in jurul lor s-au adunat prieteni, s-a format o comunitate.
RăspundețiȘtergereSper si eu sa-i treaca. E a doua oara cand se intampla, numai ca data trecuta nu a durat asa de mult.