de ce iubesti? prea bine

Prea bine. M-am decis. O sa clipesc! Voi momi lumina catre ochii mei si o voi strangula cu genele.

Prea bine. M-am hotarat. O sa cant! Voi prinde aerul de picioare si ii voi fura vocea.

Prea bine. M-am hotarat. O sa dansez! Voi cersi in fata pamantului stabilitate si voi fura supletea apei.

Prea bine. Voi fi orice altceva mai putin voi. Voi fi un glond ars ce mananca din interior un trandafir alb.

De ce ma priviti asa? Sau….stiu! NU INTELEGETI. Atatia ochi isi lasa zambetele aici. Chiar si ai tai. Da, nu zambi, stiu ca asa este.

“ Prea bine”- scoate-ti cuvintele astea din cap.

Si…..”prea bine” haide sa continuam iubirea scrisa. Ce zici de o poveste spusa de nori? Ce zici de saruturile pe care focul ti le arunca in fata? Dar de noptile … noptile alea; de care acum numai ploaia iti aduce aminte? Ce zici?

Nimic? Prea bine. Sa continuam.

Sa mergem la Paris. Voulez-vous? Nici eu nu caut maretia in frumusete, asa cum nici tu nu astepti iubirea de la grotesc. Nu citesti liturghia sufletului tau in silabe taiate de lumina. Dar daca scrii? Sa te gandesti ca pe foaie iti calca numai cai albi cu coame de foc. Copite negre….ochi negrii. Inimi mai mari decat ale tale.

De ce zambesti? Ai multe inimi. Mai multe decat ti-ai putea vreodata imagina.

Ai o inima de cristal. Nu….de floare. Da o inima de floare. Dar floarea e de cristal. Nu intreba de ce. Vreau pur si simplu un cristal albastru. In ventriculul stang ti se ascunde iubirea. De acolo, urca prin artera aorta, se freste de priviri iscoditoare asa incat aluneca prin carja aortica pana la artele coronare. Iti vine sa crezi ca asa dispar cei mai multi oameni? inainte de a incepe lupta. Altii continua sa urce. Se catara pe trunchiul brahiocefalic si ataca ! Creierul, normal! Dar, depinde de ei in ce fel. Unii , curajosi distrug asa cum este scris in manual: extern, prin artera carotida externa( ataca direct gatul), ceilalti, incet, ( dar sigur) te ucid din interior si fura ce ai tu mai pretios: ochii( artera carotida interna le ofera ajutor).

Multe vorbe….putine clipiri.

Cum este, atunci cand…te trezesti de dimineata, te dai jos din pat, si toata ziua nu faci nimic altceva decat sa inspiri si sa expiri? Toata ziua! Pana cand o sa uiti ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa inspiri si sa expiri. Si atunci vei realiza ca lipseste ceva din viata ta: iubirea! Ea / El! Si …. De ce iubesti? Nu am destule caractere ca sa iti explic si nici destule litere, dar…haide…..nu am nici macar destul timp. Si oricum…TU stii mai bine. Iubesti din cauza a 1000000 de lucruri micute care impreuna te fac sa crezi ca ea este viata ta, aleasa ta.

Din nou sunt sentimentala,nu? Nu ma pot abtine. Si tu trebuie sa ma ierti.

Sa revii.

Vom mai vorbi de iubire daca vrei.