La naiba, iubesc! Cearta-te cu mine!

La naiba! Iubesc. #%&^**()^*(*^&$%^&$*&(*$^$%#&^(*&))))))))))^^^^^^^^^^^^^^%$^&$&&*
etc..

Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai  asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.