Ce-i de facut?

Uite ca am ajuns sa-mi pun si eu acesta intrebare precum fauritorul primului stat comunist  in urma cu un secol. In circumstantele actuale din pacate ea nu este deloc retorica. Datoria publica a Romaniei a crescut uluitor intr-un ritm ce frizeaza iresponsabilitatea. Generatii intregi vor achita pretul pe care astazi un guvern incompetent il plateste pentru un firav si aproape nevazut echilibru economico-social. Infrastructura este sublima dar lipseste cu desavarsire. In patru randuri ministrul al Transporturilor,  domnul Radu Berceanu nu a reusit sa faca nici macar un kilometru de autostrada. Invatamantul, sanatatea , justitia, pensiile, ordinea publica sunt la pamant. Romania parca ar fi trecut prin cel de-al treilea razboi mondial. Si-n tot acest timp, Guvernul se comporta lamentabil reunindu-se in vechile locuri de lux ale comunistilor pentru a se ascunde de ochii presei. Presedintele il urecheaza doar pentru a-si mai face ceva capital politic necesar  unui ipotetic ascendent asupra partidului de suflet si eventual pentru proptirea in functii importante a propriei camarile. Boc, Blaga, Videanu si din nou acelasi Berceanu, par a fi devenit indezirabili la curtea Majestatii Sale. Si in tot acest timp ce fac cei care cu o iresponsabilitate vecina cu prostia ne conduc? Ne ofera “cozonac”, adica proiectul unei constitutii de care in aceste momente nimeni nu prea are nevoie. Legea suprema a unui stat modern nu se impune, ea vine ca o necesitate istorica de asezare a lucrurilor si care a “crescut” sau ar fi trebuit sa se dezvolte de-a lungul vremurilor moderne. Dar Romania a trait mereu si mereu la marginea modernitatii. Toate experientele dureroase prin care am trecut, ar fi trebuit sa genereze pentru guvernanti dar si pentru guvernati invataminte care acuma sa ne fi asezat cat de cat in randul tarilor civilizate. Dar tara parca este supusa unui blestem ancestral care consista in primul si primul rand in submediocritatea conducatorilor. In loc sa schimbi punctual ceea ce este depasit de evenimente, te apuci sa refaci din temelii constitutia. Macar daca ai plazmui-o bazat pe elemente moderne.  Lucrurile insa, par a se reintoarce incet dar sigur acolo de unde nu cu multa vreme am plecat. Concentrarea puterii in mainile a catorva oameni cu averi uriase, lipsa unei viziuni cu adevarat benefica tarii, sunt elementele principale din cate inteleg, ale virtualei noastre legi fundamentale. Si totusi, intrebarea din titlu persista: ce-i de facut?  Lucrurile am mai spus-o, sunt cat se poate de simple si ar trebui extrase daca nu de-a dreptul copiate din experienta  tarilor civilizate. Taierea cheltuielilor bugetare, cresterea taxelor si inevitabil cresterea somajului pe partea economica sunt cateva dintre elementele cat se poate de necesare cerute de altfel de FMI dar neaplicate de catre guvernul domnului Boc. Din punct de vedere constitutional, brevetarea unei singure camere pompos si deloc original intitulata “Camera reprezentantilor” ar trebui data deoparte. In lumea moderna legile care guverneaza un stat sunt filtrate de catre doua camere ale parlamentelor nationale. Nu intotdeauna ceea ce e simplu e si bun pentru ca lumea de astazi este cu mult mai sofisticata decat cea de acum o suta de ani. Rolul presedintelui ar trebui redus dramatic iar infama  Curte Constitutionala ar fi musai sa dispara. Nu sunt specialist in drept cu atat mai putin in drept constitutional, dar stiu ca legile au aparut cu cateva mii de ani in urma ca o necesitate a impunerii bunului simt in viata de zi cu zi. Caci daca toti ne-am comporta normal intr-o lume (utopic) normala, ce sens ar mai avea legea?

Am mai spus-o dar simt nevoia sa ma repet: pentru toate aceste minime masuri de bun simt este nevoie de vointa politica. Dar de unde vointa de acest gen la niste oameni care nu au in gand decat promovarea propriilor interese necesare conservarii perpetue la putere?