Ceartă, ură şi război
A fost ce am primit,
Ceea ce a venit între noi,
Asta s-a ales din ceea ce am iubit.
Şi-n supărarea mea de dimineaţă,
În lacrimile ce mi-au amintit de viaţă,
În gânduri triste cu o putere măreaţă,
S-arată o floare, o floare gingaşă.
Dar nu era o simplă floare!
În strălucirea unei raze de soare,
Era plină de viaţă şi culoare
Şi-mi şoptea-n a ei splendoare:
„Iubeşte, iartă, uită,
Oricât ar fi de greu
Iertarea ce o dărui poate fi viaţă
Şi iubirea un bine mereu!”
Am înţeles cuvintele-i blânzi,
Am vărsat lacrimi fierbinţi,
Şi atunci am înţeles
Că voi trăi dacă am să continui să iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu