Despre snobism şi mirajul meritocraţiei

          Acum câteva săptămâni, am avut o adevărată revelaţie vizionând filmuleţul de mai jos!!!

         Alain de Botton, romancier, eseist şi jurnalist, a scris despre iubire, călătorii, arhitectură şi literatură. Predă filosofie la Universitatea din Londra si, începând din 2008, a iniţiat şi se ocupă de proiectul "The School of life", însemnând conducerea unei "scoli" în Londra, dedicată unei noi viziuni despre educaţie,  adică o educaţie exclusiv în domeniile de interes în viaţă, nu doar în ceea ce înseamnă studiu, ştiinţă etc, bazată pe cursuri  care să ofere cursanţilor plăcere şi informaţii practice necesare despre viaţă.
        Dintre cărţile lui, la noi s-au publicat Eseuri de îndrăgostit (singura pe care am citit-o şi care mi-a plăcut foarte mult!), Consolările filosofiei si Arhitectura fericirii.

         În filmuleţul pe care vi-l propun, Alain de Botton vorbeşte despre snobism, despre lăcomie, precum şi despre mirajul meritocraţiei...m-a uns la suflet să-l ascult spunând despre cum nu poţi avea succes în toate, despre cum a excela şi a avea succes în anumite planuri are ca şi consecinţă inevitabilă neglijarea si lipsa de succes inerentă pe alte planuri...
        Mai mult decât atât, tratează foarte fain ideea că succesul nu ni se datorează niciodată exclusiv nouă, fiind rezultatul multor momente şi decizii anterioare succesului, momente şi decizii pentru care nu noi suntem neapărat "responsabili", precum si al unor întâmplări exterioare asupra cărora nu avem noi controlul, meritocraţia fiind o iluzie şi nu trebuie să judecăm oamenii şi nici pe noi înşine după această iluzie...

        Sper că v-am trezit interesul pentru filmuleţ, merită văzut, aşa că vizionare plăcută! :)

P.S. De la "view subtitles" puteţi alege orice subtitrare doriţi, inclusiv în română.


Un comentariu:

  1. Interesant..e greu cu arhitectura fericirii,uneori este saraca pentru ca noi vrem sa fie asa,ne sperie tot ce este obtinut cu sacrificii si ne declaram multumiti cu cat avem,desi poate ideea e sa ne dorim mult ca macar din acel mult sa atingem o cota de mijloc.

    RăspundețiȘtergere