Dunărea şi peştii şi ... Pielea de mătase

Modelul: Ruxandra,

Fotograful: O prietenă,

Fata din poezie: Orice fată din lume care merită toată atenţia care i se poate dărui,

Mă pierdusem în ochii tăi.

Parcă eram un pescar în largul Dunării,

iar Dunărea. Era lină,

Era pur şi simplu superbă.

Lumina cădea lin pe apa

în care peştii vorbitori tăceau,

de teamă că te-ar putea trezi.

Lumina bătea timid pe pielea ta fină,

aurie ...

Pielea ta mătăsoasă.

Şi Dunărea deveni subit furtunoasă,

Te-ai ridicat,

Peştii au ţipat,

Se înnorase, cerul se făcu gri.

Plângeai, strigai la mine.

Peştii? Şi ei speriaţi,

Alunecau pe lacrimile tale

şi au scăpat ...