Rața cam varză

Mă urca-i-ntr-o zi p-o cale,
Mă-ntâlnii c-o rață-agale.
Ea și mândră și frumoasă,
Se dădea cam blogăreasă.

C-un suspin-nduioșător
De rățoi rostește-un dor.
Vorba-i dulce, prea suavă,
Pentr-o rață bună-n tavă.

Dar pe-o rață, cum e grasă,
Pe-acea rață cam grăsoasă,
El n-o vrea,
Prea-i măcăcioasă,
Printre alții băgăcioasă.

Și cum măcănea așa,
Ea ieși în calea mea.
Cu un cioc deschis cât hăul,
M-a stuchit, găti-o-ar răul!

4 comentarii:

  1. trebuie sa gasim un nume pentru ratoiul rautacios si curios care supara rata si pentru rata misterioasa si dragalasa:D

    RăspundețiȘtergere
  2. da, doamna și domnul Scrobiștea!
    Merci, nu m-aș fi gândit, ea are un nume dat în lumea mea, el nu!
    :) s-a nimerit cam prost după postarea ta, eu m-am chinuit cu adsensul ăsta, m-a salvat F.
    dar să știi că o postasem înainte!

    RăspundețiȘtergere
  3. e binevenita oricand si oriunde postarea ta,Selena:)

    RăspundețiȘtergere