De-a indragostitelea .Hai sa ne jucam.Dar hai sa fim sinceri, cine a spus ca e simplu si loooz a mancat...prajituri. Astea fiind spuse pornim: Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Era problema cu "ce te faci cand cauti scanteie si gasesti incendiu?". Eh, va spun eu: te arzi. Big time. Ceea ce nu e neaparat de rau, e si asta o demonstratie de ceva, sau o chestie de bagat la cutie pentru mai tarziu. Mai e si frumoasa treaba, uneori. Eu zic ca merita. Clar.
Uite, e cald in sfarsit (stiu, e cliseu, dar ce mama ma-sii de treaba, e frumos), infloresc copacii, deja visez marea, vreau si iarba proaspata.
Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Se joaca asa: se ia una bucata celalalt, se alege cu simturi nu cu ratiune. Se adauga putin timp,o scanteie sau un incendiu, dupa caz. Se adauga 2-3 chestii de-ale lor, tabieruri, ritualuri, o preferinta pentru corcodusele necoapte. Se amesteca bine, bine de tot. Se da prin sita si ce ramane e ceea ce suntem. Hai sa ne jucam. E posibil sa doara putin, e super fun, e foarte interesant, loveste in moaca eul mirobolant, ne trezim cu propriile limite in fata. Fooooooooarte tare, frate! Pe bune, e chiar foarte tare. Cine are curaj? Dar sa nu uiti ca nu exista reguli scrise si jocul asta nu e usor. Trebuie sa fii ori foarte egoist ori norocos, daca vrei o sansa. Sau incredibil de naiv. Mizez pe noroc.
Se afișează postările cu eticheta deschidere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deschidere. Afișați toate postările
Suntem empatici in comunicare? Cum ar trebui sa comunicam
Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot eticheta o persoana ca fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare.
Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.
Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana?
Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele. Sentimentele sunt cele care ne fac sa nu putem gandi la fel cum am gandi si am actiona in cazul unei persoane pentru care nu avem sentimente.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor.
Totul depinde de noi...comunicare uneori e cheia relatiei dintre doi oameni. Fara comunicare nu ne putem dezvolta relatiile pe niciun palier al existentei umane.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare.
Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.
Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana?
Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele. Sentimentele sunt cele care ne fac sa nu putem gandi la fel cum am gandi si am actiona in cazul unei persoane pentru care nu avem sentimente.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor.
Totul depinde de noi...comunicare uneori e cheia relatiei dintre doi oameni. Fara comunicare nu ne putem dezvolta relatiile pe niciun palier al existentei umane.
Secvente de azi....
De ce va povestesc despre azi?...pentru ca asa simt acum si pentru ca mi-a placut ziua asta, si pentru ca nu am chef sa fac altceva in momentul asta, desi ar fi foarte multe de facut:P
Ma culc traziu, ma trezesc de dimineata.
Plec la facultate.
Zi intreaga de seminarii.
Lucrare la defectologie.
Urasc sa nu fiu sigura pe mine si sa ma simt nepregatita...dar, azi exact asa am fost.
Am prezentat eu lucrarea mea, asa pe grabite, abia daca am inteles eu ceva, ca oricum copiasem din alte carti:D.
Tema consta in a vorbi despre o anumita deficienta fizica, dar care are anumite ineficinente pe planul psihic al omului. Am luat eu frumos si am scris despre deficenta de auz si apoi ca exemplu l-am dat pe Stivie Wonder - viata lui, activitate ..tot.
Aaaa, daca nu stiati de ce am vorbit despre S. Wonder - pentru ca era orb din nastere si pentru ca a fost un cantaret, muzician, compozitor american desavarsit. Pentru ca nu eram sigura pe mine, am citi repede tot....dar...era un capitol al lucrarii care se numea "Referinte psihologice" si aici era nevoie de originalitate. Si eu cum sunt lipsita de modestie:))...am citi chestia asta frumos, raspicat, tare si cu suflet:D, ca doar o scrisesem eu. Am fost aplaudata! Imi place sa fiu aplaudata! (narcisista din mine:D)...si profa a fost draguta...a zambit frumos si multumita:P, sau poate asta am vrut eu sa vad!:))
Apoi urmeaza seminarul de psihoterapie....e greu sa va explic cum se desfasoara seminarul asta, dar eu il ador.
Si uite dragii mei, pe mine ma mananca limba cam la orice chestie...cred ca mama vorbea cand m-a nascut:D . Si profa noastra, un om pe care eu il ador si care imi este foarte simpatic, desi la incpeut nu o sufeream deloc...interpreteaza absolut orice...si de la chestii foarte marunte se ajunge la chestii foarte mari...despre cine accepta sa vorbeasca.
Si eu accept sa vorbesc despre mine. Despre ce ma framanta. Despre ce cred. Despre ce simt. Despre tot ce-mi vine. Si evident ca in unele situatii se ajunge si la puncte sensibile...si apoi incep sa plang...
aaaaa, eu sunt genul de om care rade si plange mult si exact cand simte. Si ma simt bine asa, pentru ca asa eliberez totul. Nu adun nimic rau in mine.
Bine, eu de fapt nu prea rezist cu ceva nespus...fie negativ sau pozitiv. Daca ceva m-a deranjat, pai am zis verde-n fata....si nu cred ca e tocmai bine sa fac asta, de fiecare data!?....
Da, bocesc, vorbesc, ma descarc, ma eliberez...apoi profa imi explica frumos totul si inteleg si accept si ma simt minunat pentru ca am mai facut un pas spre mine, spre a ma accepta....spre a sti cine sunt si mai ales spre a vrea sa fiu cine sunt cu adevarat!
Ma culc traziu, ma trezesc de dimineata.
Plec la facultate.
Zi intreaga de seminarii.
Lucrare la defectologie.
Urasc sa nu fiu sigura pe mine si sa ma simt nepregatita...dar, azi exact asa am fost.
Am prezentat eu lucrarea mea, asa pe grabite, abia daca am inteles eu ceva, ca oricum copiasem din alte carti:D.
Tema consta in a vorbi despre o anumita deficienta fizica, dar care are anumite ineficinente pe planul psihic al omului. Am luat eu frumos si am scris despre deficenta de auz si apoi ca exemplu l-am dat pe Stivie Wonder - viata lui, activitate ..tot.
Aaaa, daca nu stiati de ce am vorbit despre S. Wonder - pentru ca era orb din nastere si pentru ca a fost un cantaret, muzician, compozitor american desavarsit. Pentru ca nu eram sigura pe mine, am citi repede tot....dar...era un capitol al lucrarii care se numea "Referinte psihologice" si aici era nevoie de originalitate. Si eu cum sunt lipsita de modestie:))...am citi chestia asta frumos, raspicat, tare si cu suflet:D, ca doar o scrisesem eu. Am fost aplaudata! Imi place sa fiu aplaudata! (narcisista din mine:D)...si profa a fost draguta...a zambit frumos si multumita:P, sau poate asta am vrut eu sa vad!:))
Apoi urmeaza seminarul de psihoterapie....e greu sa va explic cum se desfasoara seminarul asta, dar eu il ador.
Si uite dragii mei, pe mine ma mananca limba cam la orice chestie...cred ca mama vorbea cand m-a nascut:D . Si profa noastra, un om pe care eu il ador si care imi este foarte simpatic, desi la incpeut nu o sufeream deloc...interpreteaza absolut orice...si de la chestii foarte marunte se ajunge la chestii foarte mari...despre cine accepta sa vorbeasca.
Si eu accept sa vorbesc despre mine. Despre ce ma framanta. Despre ce cred. Despre ce simt. Despre tot ce-mi vine. Si evident ca in unele situatii se ajunge si la puncte sensibile...si apoi incep sa plang...
aaaaa, eu sunt genul de om care rade si plange mult si exact cand simte. Si ma simt bine asa, pentru ca asa eliberez totul. Nu adun nimic rau in mine.
Bine, eu de fapt nu prea rezist cu ceva nespus...fie negativ sau pozitiv. Daca ceva m-a deranjat, pai am zis verde-n fata....si nu cred ca e tocmai bine sa fac asta, de fiecare data!?....
Da, bocesc, vorbesc, ma descarc, ma eliberez...apoi profa imi explica frumos totul si inteleg si accept si ma simt minunat pentru ca am mai facut un pas spre mine, spre a ma accepta....spre a sti cine sunt si mai ales spre a vrea sa fiu cine sunt cu adevarat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)