Am observat un lucru tare nostim la mine alaltaieri: am bunul (sau nu) obiciei de a ma holba insitent la o persoana care intra in raza mea vizuala si care are ceva ce o face eye-catching. Nu stiu dupa ce criterii dar mi se intampla relativ des sa privesc in jurul meu si sa imi ramana ochii pe o fata/ un baiat/ copil/ batran pe care sa il/ o privesc insistent si in ciuda faptului ca sesizez o oarecare jena din partea individului. Si incerc sa ma uit intr-o alta directie, dar cand vad ca nu mai sunt suspecta revin si admir acel ceva. Imi place sa ma holbez la oamenii interesanti. Toti s-au sesizat. Mie nu mi s-a intamplat...nu prea des. Dar de obiciei fie ignor privirea, fie ii raspund. Dar mie nu mi-a ignorat nimeni privirea. Au rosit, s-au incruntat, au zambit, s-au strambat, dar nu m-au ignorat.
Am facut si un exercitiu interesant cu privirea. Am inceput sa ma uit in oglinda la fiecare element al fetei mele. Sa le studiez in amanunt. Sa ma holbez la mine insumi 5 minute. Din diferite unghiuri. Detalii. Apoi sa ma reprivesc in ansamblu. Curios era ca vedeam alt chip. Tot eu, dar nu ma cunosteam. fiecare organ in parte eram eu. Dar per ansamblu nu. Am reusit sa imi vad chipul obiectiv. Asa am sis scapat de unele complexe.
Imi iubesc simturile. Sunt parti ale sinelui ce trebuie exploatate la maxim.
P.S.: Experimentati! Inventati sentimente!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu