Printul Fericit de Oscar Wilde (recenzie)

1. Recenzia de fata este provocarea adianei...in niciun caz nu aveam de gand sa citesc povestea in seara asta, cand eu mai am cateva pagini dintr-un roman:P

2.Pentru Skorpion87...si pentru voi toti cu mult drag!!!

"Printul Fericit" este o poveste emotionanta despre prietenie, generozitate
si dragoste nemarginita pentru cei din jurul nostru!
Cartea ne evidentiaza clar un print care dupa ce a dus un trai imbelsugat in palatul sau, fara a se intreba ce se intampla dincolo de zidurile acestuia, are parte de o "a doua viata".
Aceasta "a doua viata" este intr-o forma inedita, din punctul meu de vedere si anume, cea de "a doua viata" a printului nostru ia forma unei statui aurite si impodobite cu pietre pretioase.
De pe columna unde se afla, printul nostru vede saracia si necazurile in care se zbat locuitorii cetatii si nu ii poate ajuta cu nimic. Odata cu constientizarea neputintei lui apare si dorinta interioara ca nu poate face nimic pentru ei si mai ales ca in "prima sa viata" habar nu avea ca unii oameni sufera iar el este fericit...
Pana intr-o zi, cand o randunica ( autorul ne vorbeste clar depsre un randunel, dar mie personal imi place mai mult ideea de randunica) aflata in drumul ei spre tarile calde il vede...si astfel intre cei doi se leaga o prietenie. Putem spune ca ei sunt protagonistii nostri, fara sa exageram.
Renuntand la calatoria care ii asigura supravietuirea pe timpul iernii, randunica indeplineste rugamintea printului, ducand oamenilor sarmani aurul, rubinul si safirele care-i impodobeau statuia.
Astfel, ii scapa de greutati pe croitoreasa si pe copilasul ei bolnav, pe studentul sarac, pe fetita trimisa sa vanda chibrituri. Iar copiii, altadata flamanzi si infrigurati, se joaca pe strazi, bucurandu-se de frumusetea iernii.
Inghetul ii este insa fatal micutei randunici , iar tristetea frange inima de plumb a printului.
Statuia,nemaiavand stralucire si maretie, este topita din ordinul primarului orasului, care planuieste sa inalte una cu propria sa infatisare.
Doar inima din plumb ramane neatinsa, iar mesterul topitor o aseaza alaturi de corpul randunicii inghetate.
Astfel, cei doi prieteni raman si dupa moarte impreuna...acest fapt evidentiidu-se foarte clar, in alegerea facuta de catre ingerul, ce i-a adus lui Dumnezeu trupul micutei randunici si inima de plumb a printului...

Comenariile mele sunt de prisos...m-a emotionat teribil:(...