Copacul posibilitatilor

Drum deschis... câmp şi pe stânga, câmp şi pe dreapta. La o răscruce de drumuri şi de vânturi, apare un copac. E desenat pe cerul închis şi roşiatic. Crengile, extrem de ramificate, cer ajutorul. Vor să îmbrăţişeze norii, îngerii, vântul. Tulpina solidă încearcă să le păstreze în posesia ei. Frunzele se agită. Nu înţeleg ce li se întâmplă. Nervurile tremură înspăimântate. Rădăcinile sunt pe jumătate ieşite din sol. Florile se răspândesc în toate direcţiile.
Mă apropii. Nu e un copac oarecare, obişnuit. Este Copacul Posibilităţilor. Atingându-l, ascultându-i şoaptele, vei înţelege că ai posibilitatea ca în fiecare zi să fii tu: omul bun care ai fost lăsat pe pământ cu un rost. Îmbrăţişându-l, ai posibilitatea să devii mai cald, mai sufletist. Sprijinindu-te de trunchiul său, ai posibilitatea să te transformi într-o persoană sigură de calităţile sale. Privind spre ramurile cele mai înalte, ai posibilitatea să urci pe o altă treaptă ierarhică. Adunând florile, ai posibilitatea să înfloreşti pentru cei de lângă tine. Mângâind frunzele, posibilitatea de a te linişti atinge cotele maxime.
Bucură-te de prezenţa copacului întâlnit în drumul tău. Nu ştii ce posibilităţi îţi oferă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu