Bazarul de carne umana
Majoritatea
cred că mama capitalismului şi ţara tuturor posibilităţilor ar fi la
câteva mii de kilometri distanţă, peste mări şi ţări, dar eu sunt din ce
în ce mai convins că nu este aşa: noi trăim în acea ţară. De ce cred
acest lucru? Pentru că la noi totul pare a fi posibil, totul pare a fi
de vânzare: justiţia, căsătoria, compania altor persoane, ritualuri
religioase, corpul uman etc.
Dintre toate „bunurile” pe care românii
vor să le comercializeze, unele au devenit destul de „normale” şi pur şi
simplu nu ne mai gândim că lucrurile ar putea fi mult diferite. Nu de
puţine ori auzim că X a scăpat basma curată după ce a furat sau omorât,
tocmai pentru că avea bani, sau că Y a ajuns „cineva” pentru că „avea
pile”.
Cu toate acestea, comercializarea
anumitor „bunuri” şi servicii continuă să rămână un tabu mai mult sau
mai puţin cunoscut, recunoscut, încurajat sau condamnat. Dacă am analiza
aici problema prostituţiei, care teoretic este ilegală, ne-am da seama
că este o realitate incontestabilă, prezentă nu doar în marile oraşe şi
în nici un caz nu în umbra legalităţii, pentru că „fetele” îşi vând
trupul ziua în amiaza mare, în locuri intens circulate, uneori
făcându-şi publicitate pe internet sau în ziare.
Revenind asupra unor probleme mult mai
spinoase pentru bioetica contemporană, putem observa că în România
europeană a mileniului al III-lea găsim la mica publicitate anunţuri
macabre care promovează practici ilegale sau la limita legalităţii:
„caut/mă ofer ca mamă surogat”,
„vând/cumpăr rinichi”, „vând/cumpăr ficat”, „vând/cumpăr spermă”,
„vând/cumpăr ovule” etc. Să analizăm câteva anunţuri (în mod intenţionat
nu am corectat greşelile gramaticale):
- „doamnă serioasă văduvă perfect
sănătoasă inteligentă cu studii de familie bună mămică a 3 copii frumoşi
deştepţi si sănătoşi cedez ovule sau mă ofer mama surogat familiilor
serioase”
- „Mă ofer mamă purtătoare-surogat,
tânără, fără vicii, perfect sănătoasă, vârsta 20 de ani fără copiii,
familiilor serioase. Rog seriozitate. Preţ 30.000 Eur negociabil”.
- „caut mamă surogat pentru suma de
17000 euro a fi purtătoarea unui bebeluş in străinătate şi dacă
acceptaţi să locuieşti aici acept să veniţi si cu familia adică soţ şi
copi după caz”
- „vând rinichi,grupa B3,am 26 de ani,cu
analizele la zi,non alcool, nefumător. rog seriozitate. mă puteţi
contacta la nr.xxxxx. preţ negociabil la telefon”
- „Donez ovule cuplurilor aflate în
nevoie. Am 21 de ani, nu sunt mămică, şatenă, ochi căprui, 167 cm, 48 de
kg. Sunt dispusă să fac toate testele şi analizele necesare pentru
siguranţa viitoarei mămici”
- „donez spermă .preţ neg. am 2 copii sănătoşi, garantez calitatea”
- „dau spremă cuplurilor de lesbience sau cuplurilor normale pe cale naturală”
La mica publicitate, în special online,
găsim sute de astfel anunţuri în care doamnele „binevoitoare” îşi oferă
trupul sănătos şi eventual abilităţile deosebite în schimbul unor sume
de bani exorbitante pentru nivelul nostru de trai, iar femeile dornice
să aibă un copil (uneori de-a dreptul disperate să-şi obţină copilul
mult visat) oferă condiţii atractive pentru femeile care, de obicei, nu
văd altă soluţie ca să iasă din impasul financiar sau să se „realizeze”
în viaţă. Găsim numeroase anunţuri în care se vând sau cumpără rinichi
sănătoşi (datorită complexităţii unui transplant probabil este mai
complicat ca aceste tranzacţii să aibă loc), se oferă ovule şi spermă
capabile să ofere doritorilor „bebeluşi de porţelan” învăluiţi de
puerilitatea donatorilor şi dorinţa eugenică a potenţialilor părinţi.
Problemele antropologice, morale, dar şi
ştiinţifice ale acestor anunţuri sunt nenumărate şi probabil reflectă
perfect incultura bioetică, dar şi cea mai mare problemă a societăţii
românești postdecembriste: lipsa unei educaţii solide.
Teoretic mai avem şi câteva centre și
comisii de bioetică. Întrebarea mai mult sau mai puţin surprinzătoare
este ce fac acestea în mod concret pentru promovarea respectării legilor
naţionale şi internaţionale, dar mai ales pentru promovarea şi
protejarea demnităţii umane şi a „indisolubilităţii corporalo-morale”?
Cu siguranţă acestea nu ar reuşi să-i facă pe români să înţeleagă că
anumite lucruri în viaţă nu pot fi niciodată cumpărate (dreptatea,
iubirea, prietenia, integritatea morală, omenia, mântuirea), pentru că
acest lucru ţine de educaţia pe care au/nu au primit-o, dar ar putea să
pună beţe în roate acestei prostituţii a comercializării corpului uman
şi a publicităţii macabre. De Andrei Claudiu Hrisman – Cultura Vietii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu