"Portarul inaripat mai tine intins
un cotor de spada fara de flacari,
nu se lupta cu nimeni,
dar se simte invins."
Prietene, azi nu vreau sa te stiu. Azi, prietene, nu te cunosc.
Am vrut sa te sun, sa-ti spun ca intreaba marea de tine, dar n-am facut-o. Nu-mi pare rau. Uneori e mai bine sa nu spui nimic. Tacerea e a ta. Tristetea e a ta. Azi nu te cunosc pentru tine.
Tot azi ma bucur ca esti bine.
Eu.
Sunt ok. Doar mor. Atata tot.
Se afișează postările cu eticheta azi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta azi. Afișați toate postările
Azi e soare, suntem iar visatori
Si daca maine pierd totul si nu mai ramane nimic, tot a meritat. Cand te pierd pe tine, cu tot ce ai, cu ultima cusatura din ultimul amarat de tricou, cand nu mai raman decat eu cu mine si un rucsac in care imi tin casa, adica tot o parte din mine, chiar nu mai am de ce sa ma tem. De fapt, pe tine sa nu te pierzi de tot niciodata, in rest, toate pot fi recladite.
Mi s-a pus pata pe-o chestie si ma uit la oamenii astia cum imi zic, cu ochii mari si maxilare incordate, ca nu e ok. Bai, dar ce sa-i fac daca asa e? Cum sa incerc sa ma multumesc cu atat cand stiu ca nu e suficient?
Bai, omul moare cand uita sa se mai joace. Cand nu mai rade doar asa, ca e soare. Si moare cand nu mai viseaza la nimic.
Visele nu mor niciodata, noi le omoram. Eh, in coma sau nu, ale mele se incapataneaza sa reziste. Legume. Pana la toamna cand ies precum cartofii din pamant. Inca putin. Mai e putin.
Am auzit o chestie interesanta, de fapt am citit... era un forum... in fine.
"Sunt prieteni care ma intraba, cum e pe motor ? Sa-mi iau ?
Nu pot explica cum e pe motor. Adica e ca diferenta dintre timp si eternitate. As avea poate timp sa iti explic, dar ti-ar trebui o eternitate sa intelegi. Trebuie sa te urci ca sa intelegi. Iar eu nu sfatuiesc pe nimeni sa faca acest pas." Un tip cu 30 de ani de experienta. Norocos, poate.
Daca nu intelegi de ce vreau sa urc azi pe traseul asta pe care l-am mai facut de 10 ori, inseamna ca n-ai vazut ca ploua. Si daca ai sa crezi ca asta o sa ma faca sa ma intorc acasa, inseamna ca nu stii cine sunt.
Daca ne-am multumi cu ce e usor, comod, la indemana, ar fi mai bine? Mai usor, da. Dar unde e satisfactia unei realizari. Nu spun ca trebuie sa-ti rupi gatul ca sa-ti dai seama ca palaria nu pluteste, dar parca e alta stare cand transpiri putin. Poti sa spui: UITE, asta am facut EU. Si n-a fost usor, dar am facut-o. Si parca iti vine sa zambesti mai des.
Si daca ajung pe un drum mai greoi unde as fi ajuns cu pasi moi, tot am sa ma bucur, fiindca drumul in sine, a meritat. Daca e greu nu e neaparat urat, daca e simplu nu inseamna ca e mai bine. Nici daca te dai cu capul de pereti nu inseamna ca iese ok, dar e si asta un drum. Pentru incapatanati, masochisti si oameni care nu vor din a in b printr-o linie.
Viata e un drum, nu o destinatie. Si e prea scurta, mult prea scurta ca sa nu fii ceea ce vrei sa fii.
Mi s-a pus pata pe-o chestie si ma uit la oamenii astia cum imi zic, cu ochii mari si maxilare incordate, ca nu e ok. Bai, dar ce sa-i fac daca asa e? Cum sa incerc sa ma multumesc cu atat cand stiu ca nu e suficient?
Bai, omul moare cand uita sa se mai joace. Cand nu mai rade doar asa, ca e soare. Si moare cand nu mai viseaza la nimic.
Visele nu mor niciodata, noi le omoram. Eh, in coma sau nu, ale mele se incapataneaza sa reziste. Legume. Pana la toamna cand ies precum cartofii din pamant. Inca putin. Mai e putin.
Am auzit o chestie interesanta, de fapt am citit... era un forum... in fine.
"Sunt prieteni care ma intraba, cum e pe motor ? Sa-mi iau ?
Nu pot explica cum e pe motor. Adica e ca diferenta dintre timp si eternitate. As avea poate timp sa iti explic, dar ti-ar trebui o eternitate sa intelegi. Trebuie sa te urci ca sa intelegi. Iar eu nu sfatuiesc pe nimeni sa faca acest pas." Un tip cu 30 de ani de experienta. Norocos, poate.
Daca nu intelegi de ce vreau sa urc azi pe traseul asta pe care l-am mai facut de 10 ori, inseamna ca n-ai vazut ca ploua. Si daca ai sa crezi ca asta o sa ma faca sa ma intorc acasa, inseamna ca nu stii cine sunt.
Daca ne-am multumi cu ce e usor, comod, la indemana, ar fi mai bine? Mai usor, da. Dar unde e satisfactia unei realizari. Nu spun ca trebuie sa-ti rupi gatul ca sa-ti dai seama ca palaria nu pluteste, dar parca e alta stare cand transpiri putin. Poti sa spui: UITE, asta am facut EU. Si n-a fost usor, dar am facut-o. Si parca iti vine sa zambesti mai des.
Si daca ajung pe un drum mai greoi unde as fi ajuns cu pasi moi, tot am sa ma bucur, fiindca drumul in sine, a meritat. Daca e greu nu e neaparat urat, daca e simplu nu inseamna ca e mai bine. Nici daca te dai cu capul de pereti nu inseamna ca iese ok, dar e si asta un drum. Pentru incapatanati, masochisti si oameni care nu vor din a in b printr-o linie.
Viata e un drum, nu o destinatie. Si e prea scurta, mult prea scurta ca sa nu fii ceea ce vrei sa fii.
La naiba, iubesc! Cearta-te cu mine!
La naiba! Iubesc. #%&^**()^*(*^&$%^&$*&(*$^$%#&^(*&))))))))))^^^^^^^^^^^^^^%$^&$&&*
etc..
Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.
etc..
Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.
Cand am nervi telecomanda zboara in perete
Stii cum e cand te enervezi si ti se pune pata pe ceva? Baaaaai si ce-ai mai face ceva ce n-ai mai facut, sau macar ce n-ai mai facut de mult. Eh, cand te enervezi si te uiti la monitor si-ti vine sa-l faci bucati bucati, e bine sa inspiri adanc, de parca asta te-ar ajuta. Apoi te uiti in jur si cauti ceva mai ieftin de distrus, pana la punctul asta e bine ca telefonul sa fie ascuns intre perne. Pui mana pe telecomanda, te razgandesti si apuci ce vine la mana. Nasol. Eh, si ca sa te calmezi te minti singur ca tu aaaai ce sa faci. Baaaaai,cate planuri! Pffff, timp sa fie. Si toate planurile astea au ceva mai..eeehh, in ele. Da da da da da...Ai avut o zi de ciocolata?Tranteste usa,zgaltaie peretii,cine mai are nevoie de calculator??? N-ai reusit nici azi sa-ti gasesti job?! Iar te-a scos din minti tipa asta pe care o iubesti? Toti ai tai sunt niste oratanii insuportabile? Booon,ce-i de facut? Punct si de la capat. Varsa-ti nervii intr-un mod mai util...Nu util e cuvantul...Aaaa...Trebuie sa te prefaci ca nu esti nervos: esti agitat!Daaaa, subit esti agitat! Absolu deloc nervos. Tuuuu, de faaaapt, mereu ai vrut sa inveti parasutism, doar ca n-ai avut ocazia. Have fuuuuun!!! Uite cateva idei,nu-s cine stie ce. Dar de un punct de pornire tot ai nevoie.
http://www.the-amazing.com/stupid-things-i-really-want-to-do-but-would-probably-kill-me/
http://www.the-amazing.com/stupid-things-i-really-want-to-do-but-would-probably-kill-me/
Azi am chef de o bere pe plaja in Vama. Si o tigara mentolata si un om frumos
Azi iar sunt pornita, doar ca nu stiu exact pe ce. Am ascultat REM de cand am facut ochi, am vazut o stire monstruoasa, nu ca am avea noi altfel de stiri. Ba da, mai sunt si cele neimportante, plicticoase, mondene sau despre politica. Dar pe alea le stiu doar teoretic. Si cum m-am pornit eu azi, m-am pornit pe nu stiu cine, fara un motiv anume, doar asa. Si am azi un chef sa plec de-acasa, chef sa-mi bag picioarele si sa ma duc in lume, sa ma duc sa colind muntii si sa ma intorc la primavara. Mi s-a luat de tot si toate. Nu mai vad nimic care sa-mi paca. Unde e orasul ala frumos pe care-l iubeam, unde-a zilele alea atat de misto, oamenii aia in care crezi? Unde e moralitatea si adevarul ala de care nu te indoiesti? Unde-s toate lucrurile cunoscute, unde-s prietenii pe care ii iubesti? Unde s-au bagat si zilele perfecte cu 2-3 oameni pe care ii iubesti sincer si care stau acolo, langa tine, pana nu mai pot? Unde s-au pierdut toate lucrurile alea bune? Am asa o stare de nervi, de agitatie. M-am trezit cu fata la podele, clar. Iar or sa-mi spuna astia de azi ca vorbesc mult. Si critic. Pff, asta e. Chiar, unde sunt oamenii aia care critica? Deschis. Nu ma refer la a vorbi despre un Z care nu e prezent, nu ma refer la a vorbi de rau sau de bine, ma refer la critica. Partea aia de critica constructiva. Unde v-ati ascuns bai, oameni frumosi si critici? Va caut de ceva timp si nu gasesc nimic. Doar vreo 2-3 lucruri pe care le stiam si in care inca mai cred. In rest, nimic. Pietre si nisip de mare si niciunele nu-mi spun nimic de data asta. E asa o liniste stupida si rece. Bai, va vreau inapoi pe voi! Zilele alea care-au contat, care au facut o schimbare.
Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!
I am I and nothing less, remember that. Noi am uitat, luati de val...am uitat ce inseamna sa apreciezi un om pentru ceea ce este. Am uitat sa ne uitam la oameni cu mai multa atentie. Mie mi s-a pus pata acum ceva timp si m-a izbit chestia asta ca o ditamai piatra in ceafa. Bai oameni buni, bai, unde s-a ascuns adevarul? Nu chestia aia de la TV, nu adevarul ala dezbatul stupid in talk show-uri si reviste "serioase". Ci adevarul ala gol, al lui Botticelli si al filosofilor, psihologilor, al lui Puric, al meu, al oamenilor alora carora le pasa putin mai mult. Al lui Schicht. Unde e? Unde s-au ascuns si toate lucrurile alea adevarate. Oamenii care sunt ceea ce sunt, prietenii care sunt acolo indiferent de zi sau vreme, indiferent de circumstante. Unde s-au ascuns si toate lucrurile simple? Toate se invart ca intr-un mixer cu super mega viteza si nimeni nu mai alege nimic. Totul e un terci. E naspa. It sucks. Vreau sa nu stiu cele 20 000 de chestii pe care le stiu, vreau sa nu inteleg cele 10 000 de lucruri pe care le inteleg. Sau macar, daca tot prind cate ceva din zbor, macar sa fie pana la capat.
Ori geniu ori nimic, dar asa, intre doua extreme life sucks. De ce? Fiindca de prins, prinzi cateva lucruri, dar nu poti sa le intelegi. Si ce mai vroiam la un moment dat sa inteleg atatea... M-am lasat, n-am cum sa intru in MENSA, n-am cum sa ma intrec cu Puric, ca sa nu mai spun ca n-am cum sa fac mai nimic wow. E naspa.
Dar sa revin. Unde s-au ascuns toate lucrurile simple si curate, fara prostii, fara praf, fara subaintelesuri inutile. Vreau sa ma pot uita iar in ochii unui om si sa nu mai vad cele 100 de situatii imbecile, sa ma uit in ochii unui om si sa vad ce vedeam acum ceva timp. Un om frumos, si atat. Si stiu ca fiecare vrea asta, fiecare vrea o reintoarcere la ceva. Eu nu vreau sa ma intorc la nimic, oricum nimic concret. Eu vreau doar oameni frumosi. Lucruri simple. A hug la nevoie, un prieten cand am nevoie de un prieten, un sprijin pe care sa il stiu acolo dar de care sa nu profit. Vreau doar oameni. Oameni frumosi.
Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!?!
Ori geniu ori nimic, dar asa, intre doua extreme life sucks. De ce? Fiindca de prins, prinzi cateva lucruri, dar nu poti sa le intelegi. Si ce mai vroiam la un moment dat sa inteleg atatea... M-am lasat, n-am cum sa intru in MENSA, n-am cum sa ma intrec cu Puric, ca sa nu mai spun ca n-am cum sa fac mai nimic wow. E naspa.
Dar sa revin. Unde s-au ascuns toate lucrurile simple si curate, fara prostii, fara praf, fara subaintelesuri inutile. Vreau sa ma pot uita iar in ochii unui om si sa nu mai vad cele 100 de situatii imbecile, sa ma uit in ochii unui om si sa vad ce vedeam acum ceva timp. Un om frumos, si atat. Si stiu ca fiecare vrea asta, fiecare vrea o reintoarcere la ceva. Eu nu vreau sa ma intorc la nimic, oricum nimic concret. Eu vreau doar oameni frumosi. Lucruri simple. A hug la nevoie, un prieten cand am nevoie de un prieten, un sprijin pe care sa il stiu acolo dar de care sa nu profit. Vreau doar oameni. Oameni frumosi.
Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!?!
Iuhuuu
Bad day today. Shitty day..again. Genul ala de zi in care nimic nu iese, am stat cu orele (exagerez) sa-mi aleg o tema pentru blog, n-am gasit nimic care sa-mi placa. Am incercat sa editez fotografiile de saptamana trecuta, mi s-a blocat Photoshop-ul, dupa ce s-a busit cu o jumatate de ora inainte. Da...inainte sa apuc sa salvez...
LR de misca de parca-ar fi prima versiune, alt program pe care-l urasc azi.
Colac peste pupaza, n-am avut net jumatate de zi si am ramas in urma cu documentarea. Maine ma duc la facultate, il vad pe prof si fac stanga-nprejur. N-am ce sa-i arat, sper sa apuc in seara asta sa fac o mica documentare.
Nu mai am nici tigari...
E clar... Daca exista destin, e clar ca i s-a pus pata pe mine azi.
LR de misca de parca-ar fi prima versiune, alt program pe care-l urasc azi.
Colac peste pupaza, n-am avut net jumatate de zi si am ramas in urma cu documentarea. Maine ma duc la facultate, il vad pe prof si fac stanga-nprejur. N-am ce sa-i arat, sper sa apuc in seara asta sa fac o mica documentare.
Nu mai am nici tigari...
E clar... Daca exista destin, e clar ca i s-a pus pata pe mine azi.
Te-am iubit, fraiere...
Azi mi-am dat seama ca trebuia sa spun PA-ul asta de mult. Chiar nu merita sa-mi bat capul cu asta, sa-mi pese in vreun fel. E deja absurd ce sa intampla. Mie-mi pasa, tie pfff. Eu imi bag picioarele de mult dar totusi n-am renuntat, tu spui "nu" si ma stresezi cu fiecare ocazie.
A zis moldoveanca mea, daca te-ai fi obosit sa te uiti, a zis ca e timpul sa-si ia asta al ei, hainele de la ea. Are o cutie. Stii de ce mi-am adus aminte acum? Ai si tu una, fa bine si vino s-o iei, n-o sa aibe viata lunga. Asta nu e cutia cu lucruri materiale, pe-aia ti-am dat-o de mult, aia-l ascunde si pe Mishuka. Nu-l mai vreau inapoi nici pe el, chiar n-am nevoie de Mishuka. Am sa scriu povestea aia cu alt personaj. Sa revin la cutie, e una simbolica. Dar sa vii sa o iei. Si-ti dau si rolele pe care nu m-ai invatat niciodata sa merg, prajitura cu Android-ul din bomboane oranje, pe care ti-am facut-o cand tu ai fost o jigodie. Sa-ti iei si toate pozele de pe desktop, din folderul ala cu noi, si toate resturile de amintiri pe care le-ai lasat printre lucrurile mele, sa-ti iei si iarba din fiola si cartea cu vampiri. Nici n-am avut nevoie vreodata de cartea aia sau de vreun rand din ea, am citit-o pentru tine. Si tu ce-ai facut? Un mare nimic. Azi chiar am renuntat la tine si la noi, ca prieteni sau ca ce am fost. Mi-a ajuns, m-am plictisit sa ma invart in jocul asta stupid. Te-am iubit fraiere, chiar te-am iubit. Si cel mai probabil n-o sa te mai iubeasca absolut nimeni la fel, stii de ce? Fiindca eu te-am cunoscut inainte sa devi ce esti acum... si ce esti acum stii deja, nu e nevoie sa-ti mai spun.
Te-am iubit fraiere, si la un moment dat chiar mi-a parut frumoasa treaba asta. Mi-a parut.
Buuun, si stiu ca te scoate din minti ca fac asta dar stii ce? Chiar nu-mi mai pasa de ce crezi tu. HA HA HA Chiar nu mai am nicio intentie sa te multumesc.
M-am saturat sa-ti fiu alaturi cand ai nevoie de a hug, sa-ti spun bravo cand ai nevoie de incurajari. M-am saturat si sa-ti acopar spatele cand dormi, sa nu-ti fie frig, si m-am saturat si sa-ti acopar spatele cand nu dormi si faci de-ale tale si astia toti te critica. La ce bun sa-ti iau apararea daca tu esti asa slab si nu faci nimic, la ce bun sa te ajut daca esti atat de egoist incat nu vezi cat te ajut.
Ah,. si mersi pentru ajutor. Chiar m-ai ajutat, nu eram ironica. Doar ca nu pana la capat...asa ca mersi pentru ajutor...da, sunt ironica acum. Daca nu duci o treaba pana la capat mai bine nu te bagi deloc.
Si mai vroiam sa-ti spun ca te-am mintit. Cu 1000 de chestii. Si te-am mintit tot pentru tine, sa nu te doara, sa-ti fie bine. Dar ghici ce? NO MORE !
No more I love u's...no more Mikemello, no more nimic...Mikemello a murit de mult si de asta de-acum nici nu-mi pasa. Ah, si sorry ca nu ti-am spus mai devreme ca I'M OUT!
...for guuud de data asta
Azi am fost la studio si m-am jucat
Azi a fost o zi super fun! M-am intalnit cu oamenii astia la studio pe la 4, am intaziat, era de asteptat...
Pana ne-am strans, pana ne-am foit si aranjat a trecut ceva. Si apoi ne-am pus pe poze...
Initial, proiectul trebuia sa fie al meu. Sedinta mea, costuleme mele...pardon, draperiile mele...oamenii mei. S-a ajus la o varza, iar...o varza frumoasa foc. Fiecare face ce vrea. Ba unul isi aduce aminte ca are nevoie de niste poze, pentru o lucrare. Altul vede situatia, ii place, se aprinde beculetul si poc! Inca un fotograf! Si tot asa. Pana la 10, cand ne-am strans lucrurile si ne-am carat acasa.
Mi-a placut ziua de azi, a fost simpatica. Am facut ce vroiam sa facem, sper sa iasa bine... Macar am incercat, se pune, e o experienta. Maine imi primesc munca, maine ma apuc de editat. Sper sa termin repede, n-am prea mult timp.
Maine sa arat si voua cate ceva. O sa va placa. Sunt fotografii cu oameni frumosi, draperii, culoare, viata si cateva idei. Si ici si colo cate-o ipostaza amuzanta, uneori voita, alteori nu.
Pana ne-am strans, pana ne-am foit si aranjat a trecut ceva. Si apoi ne-am pus pe poze...
Initial, proiectul trebuia sa fie al meu. Sedinta mea, costuleme mele...pardon, draperiile mele...oamenii mei. S-a ajus la o varza, iar...o varza frumoasa foc. Fiecare face ce vrea. Ba unul isi aduce aminte ca are nevoie de niste poze, pentru o lucrare. Altul vede situatia, ii place, se aprinde beculetul si poc! Inca un fotograf! Si tot asa. Pana la 10, cand ne-am strans lucrurile si ne-am carat acasa.
Mi-a placut ziua de azi, a fost simpatica. Am facut ce vroiam sa facem, sper sa iasa bine... Macar am incercat, se pune, e o experienta. Maine imi primesc munca, maine ma apuc de editat. Sper sa termin repede, n-am prea mult timp.
Maine sa arat si voua cate ceva. O sa va placa. Sunt fotografii cu oameni frumosi, draperii, culoare, viata si cateva idei. Si ici si colo cate-o ipostaza amuzanta, uneori voita, alteori nu.
Am asa un chef nebun sa hibernez.
Am asa un chef nebun sa hibernez.
In ultimele luni am avut parte de n-spe mii de schimbari. In toate felurile. Si evident ca am avut de luat 10 000 de decizii. Incep sa cred ca am dat-o-n bara cu cateva. Incep sa fiu din ce in ce mai sigura de asta. Vorbeam azi cu o prietena si ma intreba cum sa faca sa scape de starea asta. E frustrata ca nimic nu iese cum ar vrea, se subapreciaza si are impresia ca nimic din ce face nu-i bine. Evident, greseste, dar cum sa-i arat? In starea asta intru si eu acum. Cum sa-mi fac ordine in sertare si cum sa ma hotarasc ce sa pastrez si ce nu? E starea aia in care esti atat de nesigur pe tine incat preferi sa nu iei nicio decizie, desi si asta e o decizie. Ironic. Mdea, e clar. Vreau sa vina cineva cu sacul cu solutii. Nu vreau nimic mai mult decat un om si un sac si sa-mi scoata omul asta din sac, raspunsuri. Si sa nu mai stau sa le gandesc, sa stiu sa-s bune si gata. Si stau si ma gandesc ce usor ar fii daca nu mi-ar pasa de atatea lucruri. Serios, ii invidiez pe oamenii carora nu le pasa. Nici de altii, nici de ce fac maine, nici de unde or sa ajunga peste cava timp, nici de problemele altora, nici de ei insisi. De nimic. Vreau sa-mi dea si mie cineva pastila din Matrix, care era? Albastra? Sa nu stiu nimic, o perioada. Pauza pentru neuroni si suflet. Si toooate astea sa dispara ca-n filme, odata cu primavara. Vreau si eu sa fie ca-n filme, dupa 2 ore se lucrurile se aseaza, totu' e roooz, liniste si pace. Doar sa nu fie cu x2 si x3 si alte urmari. Film artistic. Usor. De dupa amiaza.
In ultimele luni am avut parte de n-spe mii de schimbari. In toate felurile. Si evident ca am avut de luat 10 000 de decizii. Incep sa cred ca am dat-o-n bara cu cateva. Incep sa fiu din ce in ce mai sigura de asta. Vorbeam azi cu o prietena si ma intreba cum sa faca sa scape de starea asta. E frustrata ca nimic nu iese cum ar vrea, se subapreciaza si are impresia ca nimic din ce face nu-i bine. Evident, greseste, dar cum sa-i arat? In starea asta intru si eu acum. Cum sa-mi fac ordine in sertare si cum sa ma hotarasc ce sa pastrez si ce nu? E starea aia in care esti atat de nesigur pe tine incat preferi sa nu iei nicio decizie, desi si asta e o decizie. Ironic. Mdea, e clar. Vreau sa vina cineva cu sacul cu solutii. Nu vreau nimic mai mult decat un om si un sac si sa-mi scoata omul asta din sac, raspunsuri. Si sa nu mai stau sa le gandesc, sa stiu sa-s bune si gata. Si stau si ma gandesc ce usor ar fii daca nu mi-ar pasa de atatea lucruri. Serios, ii invidiez pe oamenii carora nu le pasa. Nici de altii, nici de ce fac maine, nici de unde or sa ajunga peste cava timp, nici de problemele altora, nici de ei insisi. De nimic. Vreau sa-mi dea si mie cineva pastila din Matrix, care era? Albastra? Sa nu stiu nimic, o perioada. Pauza pentru neuroni si suflet. Si toooate astea sa dispara ca-n filme, odata cu primavara. Vreau si eu sa fie ca-n filme, dupa 2 ore se lucrurile se aseaza, totu' e roooz, liniste si pace. Doar sa nu fie cu x2 si x3 si alte urmari. Film artistic. Usor. De dupa amiaza.
Unde ne ascundem cand toate colturile bune s-au luat?
Buuun, unde ne ascundem cand toate colturile bune s-au luat?
Vreau acum sa ma ascund undeva, sa nu ma vada nimeni care ma stie, sa fiu undeva si sa nu ma cunoasca nimeni. Vreau sa pot sa spun deschis ce vreau si sa nu-mi fie teama ca ranesc. Pe nimeni. M-am trezit deodata cu o noua teama, mi-e frica sa nu fac nimic rau nimanui. Clar, nu-mi iese... Cum fac ceva pentru mine, cum ranesc pe careva. Vreau sa pot sa fiu eu si sa nu ma simt vinovata. Ce naspa e constiinta asta, si ce bine e de cei ce n-o au. De ceva timp nu mai pot sa fiu rea, nu mai pot sa nu ma gandesc la altii. As putea spune ca am devenit mai buna. Nu, n-are de-a face cu Sarbatoriile, starea asta a inceput acum cateva luni. Nu mai pot sa ma supar pe oameni, nu mai pot sa-i judec, nu ma mai deranjeaza lucrurile marunte, aproape ca nu mai sunt eu. E omul asta al meu, v-am mai spus de el, e un om bun da' nu-i al meu si parca totusi e. Eh, omul asta a dat-o in bara de multe ori, dar nu pot sa ma supar. Ma supar o zi si-mi trece. Nici macar o zi...o ora, biiine, doua. Atat.
E prietena mea cea creata, o tipa extaordinara, foarte simpatica, draguta foc. Dar asa ma scoate din pepeni uneori. Ma scotea, ma scuzati, v-am spus ca nu ma mai supar. Azi ne-am intalnit si ne-am ciondanit,oarecum. Azi nu m-am suparat deloc, chiar mi-a fost draga, asa cum e ea si nu m-am suparat deloc deloc. Acum 5 luni i-as fi sarit la gat si am fi iesit amandoua cu ochii vineti din bar. Azi nimic, am zambit, am spus ok si asta a fost...
Ce-i cu mine?
Nu mai pot sa ma supar pe oamenii care ma dezamagesc, parca n-are rost si parca nici nu mai am energie pentru asta.
Vreau sa ma cert si n-am cu cine, si nici nu mai simt ca-mi place. Fiindca mi-e frica sa nu ranesc.
As vrea sa stau sa insir 20 de povesti despre 5 oameni, da' nu pot. Mi-e ca n-or sa inteleaga.
Unde ne ascundem cand vrem sa fim sinceri si sa nu doara pe nimeni? Ne luam un nume de scena si vorbim de dupa masti? Stupida exprimarea, dar azi, acum, n-am nici un chef sa fiu marele scriitor. Azi, acum, vreau doar un raspuns sincer, direct.
Unde ne ascundem sa vorbim despre noi cand nu mai avem ascunzatoare?
Vreau acum sa ma ascund undeva, sa nu ma vada nimeni care ma stie, sa fiu undeva si sa nu ma cunoasca nimeni. Vreau sa pot sa spun deschis ce vreau si sa nu-mi fie teama ca ranesc. Pe nimeni. M-am trezit deodata cu o noua teama, mi-e frica sa nu fac nimic rau nimanui. Clar, nu-mi iese... Cum fac ceva pentru mine, cum ranesc pe careva. Vreau sa pot sa fiu eu si sa nu ma simt vinovata. Ce naspa e constiinta asta, si ce bine e de cei ce n-o au. De ceva timp nu mai pot sa fiu rea, nu mai pot sa nu ma gandesc la altii. As putea spune ca am devenit mai buna. Nu, n-are de-a face cu Sarbatoriile, starea asta a inceput acum cateva luni. Nu mai pot sa ma supar pe oameni, nu mai pot sa-i judec, nu ma mai deranjeaza lucrurile marunte, aproape ca nu mai sunt eu. E omul asta al meu, v-am mai spus de el, e un om bun da' nu-i al meu si parca totusi e. Eh, omul asta a dat-o in bara de multe ori, dar nu pot sa ma supar. Ma supar o zi si-mi trece. Nici macar o zi...o ora, biiine, doua. Atat.
E prietena mea cea creata, o tipa extaordinara, foarte simpatica, draguta foc. Dar asa ma scoate din pepeni uneori. Ma scotea, ma scuzati, v-am spus ca nu ma mai supar. Azi ne-am intalnit si ne-am ciondanit,oarecum. Azi nu m-am suparat deloc, chiar mi-a fost draga, asa cum e ea si nu m-am suparat deloc deloc. Acum 5 luni i-as fi sarit la gat si am fi iesit amandoua cu ochii vineti din bar. Azi nimic, am zambit, am spus ok si asta a fost...
Ce-i cu mine?
Nu mai pot sa ma supar pe oamenii care ma dezamagesc, parca n-are rost si parca nici nu mai am energie pentru asta.
Vreau sa ma cert si n-am cu cine, si nici nu mai simt ca-mi place. Fiindca mi-e frica sa nu ranesc.
As vrea sa stau sa insir 20 de povesti despre 5 oameni, da' nu pot. Mi-e ca n-or sa inteleaga.
Unde ne ascundem cand vrem sa fim sinceri si sa nu doara pe nimeni? Ne luam un nume de scena si vorbim de dupa masti? Stupida exprimarea, dar azi, acum, n-am nici un chef sa fiu marele scriitor. Azi, acum, vreau doar un raspuns sincer, direct.
Unde ne ascundem sa vorbim despre noi cand nu mai avem ascunzatoare?
Azi a trebuit sa-i spun ca alearga dupa strigoi
Iar am facut-o lata, iar am dat cu piciorul unui om care ma vrea pentru mine. De data asta nu din egoism, dar totusi...
Azi am mai spui acel "nu acum" categoric fara sa stiu daca vreau sau nu, doar ca sa ma scutesc de niste explicatii inutile. Habar n-am ce vreau, serios. De ce oamenii astia vor o chestie clara? De ce vor asta si atat, de ce vor tot si nimic mai putin, de ce dreacu nimeni nu se mai lasa dus de val? Vreau sa vad oamenii aia, unde se ascund? Oamenii aia care se multumesc cu acum, care vor ceva si merg pana la capat, care lasa de la ei si inteleg, oamenii aia empatici, simpatici, intelepti. Unde s-au ascuns toti? Vreau sa cunosc iar un om d-ala care te face sa ramai masca, sa te zgaiesti la el si sa ramai uimit. In mod constant.
E omul asta, un om nou, pe care-l stiu si nu prea. Si vrea omul asta de la mine sa-i spun ce vreau. Eu de unde sa stiu ce vreau, serios? Stie cineva ce vrea pentru maine? Eh habar n-am. Si-mi e simpatic, oarecum drag, e bun si nu vrea nimic rau, nimic gresit, doar ca eu nu pot sa-l inteleg . N-am inteles niciodata nevoia unora de a stii totul de la inceput. De ce nimeni nu mai pastreaza incertitudinea aia? De ce nimeni nu se mai multumeste cu acum si aici.
Eu m-am decis sa traiesc undeva intre Carpe diem si Memento mori. Nimic mai mult nu vreau.
Si am dat acum peste omul asta, in cel mai nepotrivit timp, si el vrea un fel acum-aici-si-maine.
Chiar a disparut partea aia de "pe val", partea aia de incertitudine, de hai sa fie si sa nu fie. Si ce nu-mi place mie e ca nu ma simt in stare. Si parca n-as vrea sa fiu the bitch si sa-i arat unui om ca ce vrea nu exista. E greu sa-i spui cuiva ca alearga dupa strigoi.
Azi iar ma simt aiurea, iar ma simt un monstru care trebuie sa spuna "eeesti fraaaieeer, fraaaieeereee!!!". Si nu vreau, deloc. Dar cum sa va spun... Eu caut oamenii aia care vor tot, in timp. Si care inteleg ca toate se castiga. Vreau oameni care sa stiu ca nimic nu-i ce pare si ca toate au un pret al lor, si care inteleg ca acum si aici e tot. Vreau sa pot sa spun "nu acum" si sa fie bine, sa o iau maine de la capat fara nici un regret, fara mustrari. Vreau un Carpe diem si un Memento mori . Vreau asta si absolut nimic mai mult.
Azi am mai spui acel "nu acum" categoric fara sa stiu daca vreau sau nu, doar ca sa ma scutesc de niste explicatii inutile. Habar n-am ce vreau, serios. De ce oamenii astia vor o chestie clara? De ce vor asta si atat, de ce vor tot si nimic mai putin, de ce dreacu nimeni nu se mai lasa dus de val? Vreau sa vad oamenii aia, unde se ascund? Oamenii aia care se multumesc cu acum, care vor ceva si merg pana la capat, care lasa de la ei si inteleg, oamenii aia empatici, simpatici, intelepti. Unde s-au ascuns toti? Vreau sa cunosc iar un om d-ala care te face sa ramai masca, sa te zgaiesti la el si sa ramai uimit. In mod constant.
E omul asta, un om nou, pe care-l stiu si nu prea. Si vrea omul asta de la mine sa-i spun ce vreau. Eu de unde sa stiu ce vreau, serios? Stie cineva ce vrea pentru maine? Eh habar n-am. Si-mi e simpatic, oarecum drag, e bun si nu vrea nimic rau, nimic gresit, doar ca eu nu pot sa-l inteleg . N-am inteles niciodata nevoia unora de a stii totul de la inceput. De ce nimeni nu mai pastreaza incertitudinea aia? De ce nimeni nu se mai multumeste cu acum si aici.
Eu m-am decis sa traiesc undeva intre Carpe diem si Memento mori. Nimic mai mult nu vreau.
Si am dat acum peste omul asta, in cel mai nepotrivit timp, si el vrea un fel acum-aici-si-maine.
Chiar a disparut partea aia de "pe val", partea aia de incertitudine, de hai sa fie si sa nu fie. Si ce nu-mi place mie e ca nu ma simt in stare. Si parca n-as vrea sa fiu the bitch si sa-i arat unui om ca ce vrea nu exista. E greu sa-i spui cuiva ca alearga dupa strigoi.
Azi iar ma simt aiurea, iar ma simt un monstru care trebuie sa spuna "eeesti fraaaieeer, fraaaieeereee!!!". Si nu vreau, deloc. Dar cum sa va spun... Eu caut oamenii aia care vor tot, in timp. Si care inteleg ca toate se castiga. Vreau oameni care sa stiu ca nimic nu-i ce pare si ca toate au un pret al lor, si care inteleg ca acum si aici e tot. Vreau sa pot sa spun "nu acum" si sa fie bine, sa o iau maine de la capat fara nici un regret, fara mustrari. Vreau un Carpe diem si un Memento mori . Vreau asta si absolut nimic mai mult.
Azi iar imi e dor
Azi imi e iar dor.
Azi imi e iar dor sa dorm cu , sa adorm uitandu-ma la un film, sa mananc paste, cascaval si ketchup dulce.
Azi imi e iar dor sa jucam carti si sa nu pierd, e asa fun cand nu pierd si imi strang porunci in sac. Cate 10 minute.
Azi imi e iar dor sa rad cand razi, ma amuza teribil rasul ala, fara motiv si te balbai si repeti iar si iar aceleasi cuvinte fara sa termini o fraza.
Azi imi e iar dor sa stau in masina si sa mancam jeleuri sau ceva dulce, tu sa-mi zici sa am grija si eu sa numar masinile galbene.
Azi imi e iar dor sa ma trezesc prima si sa ma uit la un film, sa fumez o tigara si sa ma ascund de tine, sa ies din camera tiptil si sa-mi spal mainile si fata.
Azi imi e iar dor de mine, dor sa fug la 3 dimineata, sa sar gardul ala vechi, sa fumez o tigara in parc si sa ma cauti pe strada.
Azi imi e iar dor de tine dimineata.
Azi stiu 20000 de chestii noi, stiu ce si cum, sunt destul de happy, deloc down, am chef de elfi si oameni. Stiu c-am sa rad de mine la un moment dat, chestiile astea nu se fac, stiu.
Azi imi e iar dor sa dorm cu , sa adorm uitandu-ma la un film, sa mananc paste, cascaval si ketchup dulce.
Azi imi e iar dor sa jucam carti si sa nu pierd, e asa fun cand nu pierd si imi strang porunci in sac. Cate 10 minute.
Azi imi e iar dor sa rad cand razi, ma amuza teribil rasul ala, fara motiv si te balbai si repeti iar si iar aceleasi cuvinte fara sa termini o fraza.
Azi imi e iar dor sa stau in masina si sa mancam jeleuri sau ceva dulce, tu sa-mi zici sa am grija si eu sa numar masinile galbene.
Azi imi e iar dor sa ma trezesc prima si sa ma uit la un film, sa fumez o tigara si sa ma ascund de tine, sa ies din camera tiptil si sa-mi spal mainile si fata.
Azi imi e iar dor de mine, dor sa fug la 3 dimineata, sa sar gardul ala vechi, sa fumez o tigara in parc si sa ma cauti pe strada.
Azi imi e iar dor de tine dimineata.
Azi stiu 20000 de chestii noi, stiu ce si cum, sunt destul de happy, deloc down, am chef de elfi si oameni. Stiu c-am sa rad de mine la un moment dat, chestiile astea nu se fac, stiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)