„El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.“ Matei 5.45
Dumnezeu „dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile“ şi „nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie“.
Ce bun este Dumnezeu! El descoperă în acţiunea Sa nu numai slava şi puterea Sa, ci şi bunătatea şi dragostea Sa faţă de oameni. Dar cel mai măreţ lucru este că El L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca „oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3.16).
Dragostea lui Dumnezeu se arată şi mai mare, dacă ne gândim cât de puţină mulţumire primeşte El pentru aceasta. Cât de mult Îl doare când la oferta Sa de dragoste, mântuirea şi iertarea prin jertfa Fiului Său, se răspunde mereu cu indiferenţă! Să ne închipuim că am avea copii, pe care îi iubim, pentru care facem tot ce este posibil, iar răspunsul lor la aceasta ar fi indiferenţa. Acasă, copiii ar sta la masa noastră, ar pleca fără să spună un cuvânt de mulţumire şi întreaga zi s-ar comporta de parcă nu ne-ar cunoaşte.
Dar totuşi, bunătatea lui Dumnezeu dăinuie încă. „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?“
Se afișează postările cu eticheta pace. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pace. Afișați toate postările
Cea mai mare porunca
Care este cea mai mare poruncă?” (Matei 22:36)
Când Domnul Isus a fost întrebat: “Care este cea mai mare poruncă?” El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul… şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). Aşa că cele mai mari angajamente ale noastre trebuie să se bazeze pe această cea mai mare poruncă. Problema e că ne încurcăm în lucruri care ne împiedică să facem aşa. Biblia spune: ” Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” (2 Timotei 2:4). Cu alte cuvinte, ai grijă ce angajamente îţi iei. Există trei feluri de angajamente:
1) Angajamente impresionante. Cum ar fi căsătoria sau cumpărarea unei case. Din păcate nu ne gândim la costurile ascunse. Când cumpărăm o casă ne gândim numai la suprafeţe în plus, nu la orele în plus pe care le petrecem în fiecare zi ca s-o întreţinem sau la timpul petrecut departe de familie.
2) Angajamente de rutină. Acestea pot părea fireşti, însă nu le subestima puterea. Orice părinte care şi-a înscris copilul într-o echipă sportivă cunoaşte consumul de timp al angajamentelor de rutină.
3) Angajamente nerostite. Acestea sunt angajamentele pe care le luăm faţă de noi înşine, dar pe care nu le respectăm. În viaţă, angajamentele impresionante au parte de cea mai mare atenţie a noastră, dar cele de rutină ajung să ne controleze. Pentru că sunt atât de multe, apar zilnic şi fiecare în parte pare atât de mic, nu simţim distanţa ce creşte între ceea ce spunem că înseamnă cel mai mult pentru noi şi ce facem de fapt cu vieţile noastre. Aşa că Domnul Isus a simplificat foarte tare situaţia: “Să iubeşti pe Domnul… şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). Când îţi cântăreşti viaţa după această măsură, ai şanse mai mari de a trăi luându-ţi angajamentele corecte
Când Domnul Isus a fost întrebat: “Care este cea mai mare poruncă?” El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul… şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). Aşa că cele mai mari angajamente ale noastre trebuie să se bazeze pe această cea mai mare poruncă. Problema e că ne încurcăm în lucruri care ne împiedică să facem aşa. Biblia spune: ” Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” (2 Timotei 2:4). Cu alte cuvinte, ai grijă ce angajamente îţi iei. Există trei feluri de angajamente:
1) Angajamente impresionante. Cum ar fi căsătoria sau cumpărarea unei case. Din păcate nu ne gândim la costurile ascunse. Când cumpărăm o casă ne gândim numai la suprafeţe în plus, nu la orele în plus pe care le petrecem în fiecare zi ca s-o întreţinem sau la timpul petrecut departe de familie.
2) Angajamente de rutină. Acestea pot părea fireşti, însă nu le subestima puterea. Orice părinte care şi-a înscris copilul într-o echipă sportivă cunoaşte consumul de timp al angajamentelor de rutină.
3) Angajamente nerostite. Acestea sunt angajamentele pe care le luăm faţă de noi înşine, dar pe care nu le respectăm. În viaţă, angajamentele impresionante au parte de cea mai mare atenţie a noastră, dar cele de rutină ajung să ne controleze. Pentru că sunt atât de multe, apar zilnic şi fiecare în parte pare atât de mic, nu simţim distanţa ce creşte între ceea ce spunem că înseamnă cel mai mult pentru noi şi ce facem de fapt cu vieţile noastre. Aşa că Domnul Isus a simplificat foarte tare situaţia: “Să iubeşti pe Domnul… şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). Când îţi cântăreşti viaţa după această măsură, ai şanse mai mari de a trăi luându-ţi angajamentele corecte
Trezirea la realitate
“Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18)
Pentru fiul risipitor nu s-a schimbat nimic până ce nu a spus: “Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit” (Luca 15:18). Povestea lui se termină bine; şi a ta se poate încheia la fel, dar:
1) Trebuie să te decizi să preiei controlul asupra vieţii tale înainte să o facă circumstanţele sau alţi oameni. Soluţia începe cu tine. Un nou partener, un nou loc de muncă sau o casă nouă nu vor vindeca ce este rău, dacă acţiunile şi faptele tale sunt cauza. Poţi avea 101 scuze pentru situaţia în care te găseşti în acest moment, dar ce eşti dispus să faci pentru a o schimba? Tatăl fiului risipitor nu l-a luat şi nu l-a dus acasă, ci el a trebuit să ia această hotărâre.
2) Trebuie să te confrunţi cu realitatea aşa cum este, nu cum ar trebui sau cum ţi-ai dori să fie. Fiul risipitor a trebuit să descopere că regulile împotriva cărora s-a revoltat acasă erau esenţiale pentru fericirea lui, că toată distracţia care credea el că îl aşteaptă de fapt nu-l aştepta şi că trebuie să-şi recunoască greşelile şi să şi le corecteze pentru a-şi pune viaţa în ordine: “Să se lase cel rău de calea lui… să se întoarcă la Domnul” (Isaia 55:7). Dumnezeu va interveni, dar numai atunci când vei aplica principiul onestitate, deschidere, disponibilitate.
3) Trebuie să acţionezi acum cât încă mai poţi. Legea evoluţiei spune că lucrurile evoluează şi se îmbunătăţesc singure. Nu, anumite lucruri de care nu te ocupi şi care rămân necorectate se agravează, nu devin mai bune. Acest lucru este valabil fie că este vorba despre sănătatea ta, căsnicia ta, copiii tăi, finanţele tale sau umblarea ta cu Domnul. Aşadar, confruntă-te cu realitatea şi ia atitudine câtă vreme mai poţi.
Pentru fiul risipitor nu s-a schimbat nimic până ce nu a spus: “Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit” (Luca 15:18). Povestea lui se termină bine; şi a ta se poate încheia la fel, dar:
1) Trebuie să te decizi să preiei controlul asupra vieţii tale înainte să o facă circumstanţele sau alţi oameni. Soluţia începe cu tine. Un nou partener, un nou loc de muncă sau o casă nouă nu vor vindeca ce este rău, dacă acţiunile şi faptele tale sunt cauza. Poţi avea 101 scuze pentru situaţia în care te găseşti în acest moment, dar ce eşti dispus să faci pentru a o schimba? Tatăl fiului risipitor nu l-a luat şi nu l-a dus acasă, ci el a trebuit să ia această hotărâre.
2) Trebuie să te confrunţi cu realitatea aşa cum este, nu cum ar trebui sau cum ţi-ai dori să fie. Fiul risipitor a trebuit să descopere că regulile împotriva cărora s-a revoltat acasă erau esenţiale pentru fericirea lui, că toată distracţia care credea el că îl aşteaptă de fapt nu-l aştepta şi că trebuie să-şi recunoască greşelile şi să şi le corecteze pentru a-şi pune viaţa în ordine: “Să se lase cel rău de calea lui… să se întoarcă la Domnul” (Isaia 55:7). Dumnezeu va interveni, dar numai atunci când vei aplica principiul onestitate, deschidere, disponibilitate.
3) Trebuie să acţionezi acum cât încă mai poţi. Legea evoluţiei spune că lucrurile evoluează şi se îmbunătăţesc singure. Nu, anumite lucruri de care nu te ocupi şi care rămân necorectate se agravează, nu devin mai bune. Acest lucru este valabil fie că este vorba despre sănătatea ta, căsnicia ta, copiii tăi, finanţele tale sau umblarea ta cu Domnul. Aşadar, confruntă-te cu realitatea şi ia atitudine câtă vreme mai poţi.
Domnul intareste pasii omului
“Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui” (Psalmul 37:23)
Când te afli în faţa unor decizii importante, trebuie să ţii cont de trei aspecte esenţiale. 1) Fereşte-te de “presiunea oamenilor”. Trebuind să înfrunte 1.000 de care filistene şi pentru că proorocul Samuel întârzia ca să aducă jertfele necesare lui Dumnezeu care să-i asigure victoria, regele Saul s-a hotărât să uzurpeze funcţia proorocului şi să aducă în schimb propria lui jertfă. Când a venit Samuel şi i-a cerut explicaţii, Saul a spus: “Filistenii se vor pogorî împotriva mea …. atunci am îndrăznit” (1 Samuel 13:12). El a cedat în faţa “presiunii oamenilor”. Samuel i-a spus lui Saul: “Ai lucrat ca un nebun … dar acum, domnia ta nu va dăinui” (1 Samuel 13:13-14). Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă în felul lui Dumnezeu, aşa că aşteaptă instrucţiunile Lui şi nu i-o lua înainte. 2)
Asigură-te că este momentul potrivit. Dumnezeu spune: “ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3:8). Când deschizi o uşă, trebuie să te străduieşti să o ţii deschisă, dar când Dumnezeu deschide o uşă, “nimeni n-o poate închide”. Nu trebuie să manipulezi nici oamenii, nici situaţiile – trebuie doar să treci pragul. 3) Adu-ţi aminte principiul “constrângere şi eliberare”. Echipa lui Pavel de misionari a încercat să meargă în două cetăţi diferite, “Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (Faptele Apostolilor 16:7).
Ai încercat vreodată să îl înveţi pe un adolescent să conducă? Care este lucrul despre care înveţi mai întâi – despre acceleraţie sau despre frână? Despre frână! Dacă nu este interesat, ia-ţi cheile de la maşină înapoi; el nu este pregătit să conducă. Pe măsură ce îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu, vei descoperi că El te călăuzeşte după principiul “constrângere şi eliberare”: frâna şi acceleraţia. Aşa merg lucrurile când paşii tăi sunt călăuziţi de Domnul.
Când te afli în faţa unor decizii importante, trebuie să ţii cont de trei aspecte esenţiale. 1) Fereşte-te de “presiunea oamenilor”. Trebuind să înfrunte 1.000 de care filistene şi pentru că proorocul Samuel întârzia ca să aducă jertfele necesare lui Dumnezeu care să-i asigure victoria, regele Saul s-a hotărât să uzurpeze funcţia proorocului şi să aducă în schimb propria lui jertfă. Când a venit Samuel şi i-a cerut explicaţii, Saul a spus: “Filistenii se vor pogorî împotriva mea …. atunci am îndrăznit” (1 Samuel 13:12). El a cedat în faţa “presiunii oamenilor”. Samuel i-a spus lui Saul: “Ai lucrat ca un nebun … dar acum, domnia ta nu va dăinui” (1 Samuel 13:13-14). Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă în felul lui Dumnezeu, aşa că aşteaptă instrucţiunile Lui şi nu i-o lua înainte. 2)
Asigură-te că este momentul potrivit. Dumnezeu spune: “ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3:8). Când deschizi o uşă, trebuie să te străduieşti să o ţii deschisă, dar când Dumnezeu deschide o uşă, “nimeni n-o poate închide”. Nu trebuie să manipulezi nici oamenii, nici situaţiile – trebuie doar să treci pragul. 3) Adu-ţi aminte principiul “constrângere şi eliberare”. Echipa lui Pavel de misionari a încercat să meargă în două cetăţi diferite, “Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (Faptele Apostolilor 16:7).
Ai încercat vreodată să îl înveţi pe un adolescent să conducă? Care este lucrul despre care înveţi mai întâi – despre acceleraţie sau despre frână? Despre frână! Dacă nu este interesat, ia-ţi cheile de la maşină înapoi; el nu este pregătit să conducă. Pe măsură ce îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu, vei descoperi că El te călăuzeşte după principiul “constrângere şi eliberare”: frâna şi acceleraţia. Aşa merg lucrurile când paşii tăi sunt călăuziţi de Domnul.
Esti pretios
Stau şi mă gândesc ce pot să am special în mine ?…Ce valoare are viaţa mea.?…Câte lacrimi s-ar naşte în ochii cuiva pentru mine?Aş vrea să simt o mângâiere dar parcă doar ploaia îmi atinge uşor obrazul…Aş vrea să simt o îmbrăţişare dar parcă doar vântul care adie uşor îmi poate oferi asta…, aş vrea să aud un ”te iubesc”…aş vrea să am o iubire ce trăieşte veşnic…,aş vrea ceva ce să am mereu, să nu pierd niciodată, aş vrea să aparţin cuiva, să simt siguranţa dragostei…Privind spre cer…aştept…aştept ceva…mă pot stinge sau pot învia…„…te iubesc cu o iubire veşnică…” Isaia 31:3 Dar aud o voce caldă din spatele meu care trezeşte în mine o speranţă:”Întoarce-te iubita mea!”…Recunoscând parcă vocea, mă întorc…iar acel glas continua să îmi vorbească…:”Încă dinainte să te naşti am ştiut că vei fi a Mea…defapt de asta te-am creat…eşti visul Meu…eşti specială şi unică pentru Mine. Viaţa ta are o valoare nespus de mare! S-au născut multe lacrimi în ochii Mei atunci când mă uitai, când nu îmi vorbeai, când inima ta nu bătea pentru Mine, când nu îti era dor de Mine…Eram zdrobit când plângeai şi te vroiam a mea pentru că Sunt un Dumnezeu gelos…vroiam să vi la mine atunci când sufereai, atunci când te bucurai, să dormi în braţele Mele…Eu eram ploaia care îţi mângâia obrazul, eram vântul care te îmbrăţişa şi cu fiecare bătaie a inimii Mele ţi-am zis că TE IUBESC!…Nimic nu mă poate oprii să te iubesc…Cea mai minunată creaţie a Mea eşti tu!…Abia am aşteptat să te strâng la pieptul Meu şi tu să ştii asta, să simţi siguranţa dragostei Mele, să te pot ierta – iar pentru asta am plătit cu preţul vieţii Mele, vreau să transform viaţa ta într-un miracol al dragostei, să te ridic pe stâncă aproape de cerul albastru, să revărs toate binecuvântările pe care le-am pregătit pentru tine…Lasă-Mă să transform tristeţiile tale în bucurii şi lacrimile în zâmbete ce niciodată n-or să apună…Te iubesc!…”Atunci eu i-am răspuns…: Tu eşti iubirea ce am căutat-o atâta…eşti Dumnezeul viu….Cum am putut să nu te văd?…Vreau să vi în viaţa mea şi să fii mereu prezent acolo…Când soarele îmi va mângâia faţa voi ştii că e Mâna Ta …voi ştii că dragostea Ta mă îmbrăţişează şi cu lumină mă înconjori …În întuneric nu mă voi mai teme pentru că Braţul Tău puternic mă va purta…Chiar de valuri mari mă ameninţă eu ştiu că Tu eşti siguranţa mea şi pentru că mă iubeşti ştiu că atunci când greşesc Tu mă ierţi…La Tine voi alerga, la cer voi privi chiar de inima-mi va fi tristă sau se va bucura…Nu-i nimeni ca Tine, nimeni care să iubească cum Tu iubeşti, nu-i nimeni care să mă poarte pe aripi de dor, un balsam vindecător eşti pentru inima mea şi tot ce sunt acum e al Tau…
www.resursecrestine.ro
www.resursecrestine.ro
Promisiuni de la Dumnezeu:
“Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8)
Eşti pregătit pentru încă câteva promisiuni minunate ale lui Dumnezeu? 1) “Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11). 2) “Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta” (Deuteronom 33:27). 3) “Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El” (Naum 1:7). 4) “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine … Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10). 5) “Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20). 6) “Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6). 7) “Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18). “Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10). 9) “Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui leremia 3:21-23). 10) “Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).
Eşti pregătit pentru încă câteva promisiuni minunate ale lui Dumnezeu? 1) “Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11). 2) “Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta” (Deuteronom 33:27). 3) “Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El” (Naum 1:7). 4) “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine … Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10). 5) “Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20). 6) “Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6). 7) “Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18). “Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10). 9) “Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui leremia 3:21-23). 10) “Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).
Inaltati pe domnul si inchinati-va !
“Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui”(Psalmul 99:5)
Nu-ţi pierde nicidecum simţul admiraţiei, fiindcă altfel îţi vei pierde motivaţia închinării. Dacă nu crezi că Dumnezeu este atotputernic, omniprezent şi abordabil, vei trăi într-o stare de anxietate crezând că totul depinde de tine. Te vei feri de împărtăşirea credinţei tale ca să nu fi ridiculizat sau de teamă că nu-ţi vei găsi cuvintele potrivite. Nu vei mai fi generos pentru că sursa siguranţei tale este în tine însuţi. Vei evita confruntarea cu oamenii deoarece fără siguranţa acceptării lui Dumnezeu devii sclavul părerilor oamenilor.
Trăim într-o epocă cinică ce descurajează minunile. Nu ne mai mirăm şi nu mai suntem uimiţi, deşi în adâncul nostru tânjim după asta. Când micşorezi conceptul de Dumnezeu pentru a intra în capacitatea minţii tale, te rogi fără credinţă, lucrezi fără pasiune, slujeşti fără bucurie şi suferi fără speranţă. Şi rezultatul este teama, retragerea şi pierderea viziunii. Dar există un lucru care îţi poate garanta refacerea ideii despre cât de mare şi minunat este Dumnezeu – închinarea. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel încât atunci când experimentăm ceva ce ne inspiră mirare, trebuie să lăudăm acel lucru, să-l împachetăm în vorbe frumoase. Noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că are nevoie de asta, ci pentru că noi avem nevoie de asta. Fără închinare, percepţia noastră despre El este incompletă; uităm cât de mare este El; trecem cu vederea chemarea noastră şi devenim auto-implicaţi. Ne pierdem simţul de-a ne minuna şi a mulţumi, ne târâm prin viaţă fără să vedem şi ne bazăm pe noi înşine, încăpăţânaţi şi mândri. Aşa că haideţi să ne oprim în fiecare zi şi să spunem împreună cu psalmistul: “Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui” (Psalmul 99:5).
Nu-ţi pierde nicidecum simţul admiraţiei, fiindcă altfel îţi vei pierde motivaţia închinării. Dacă nu crezi că Dumnezeu este atotputernic, omniprezent şi abordabil, vei trăi într-o stare de anxietate crezând că totul depinde de tine. Te vei feri de împărtăşirea credinţei tale ca să nu fi ridiculizat sau de teamă că nu-ţi vei găsi cuvintele potrivite. Nu vei mai fi generos pentru că sursa siguranţei tale este în tine însuţi. Vei evita confruntarea cu oamenii deoarece fără siguranţa acceptării lui Dumnezeu devii sclavul părerilor oamenilor.
Trăim într-o epocă cinică ce descurajează minunile. Nu ne mai mirăm şi nu mai suntem uimiţi, deşi în adâncul nostru tânjim după asta. Când micşorezi conceptul de Dumnezeu pentru a intra în capacitatea minţii tale, te rogi fără credinţă, lucrezi fără pasiune, slujeşti fără bucurie şi suferi fără speranţă. Şi rezultatul este teama, retragerea şi pierderea viziunii. Dar există un lucru care îţi poate garanta refacerea ideii despre cât de mare şi minunat este Dumnezeu – închinarea. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel încât atunci când experimentăm ceva ce ne inspiră mirare, trebuie să lăudăm acel lucru, să-l împachetăm în vorbe frumoase. Noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că are nevoie de asta, ci pentru că noi avem nevoie de asta. Fără închinare, percepţia noastră despre El este incompletă; uităm cât de mare este El; trecem cu vederea chemarea noastră şi devenim auto-implicaţi. Ne pierdem simţul de-a ne minuna şi a mulţumi, ne târâm prin viaţă fără să vedem şi ne bazăm pe noi înşine, încăpăţânaţi şi mândri. Aşa că haideţi să ne oprim în fiecare zi şi să spunem împreună cu psalmistul: “Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui” (Psalmul 99:5).
Pe cine iubeste Dumnezeu
“Pe cine da cu bucurie îl iubeste Dumnezeu”( 2 Corinteni 9:7)
Un copil care tocmai a învatat sa-si lege sireturile plângea, asa ca mama lui l-a întrebat: “E asa de greu?” “Nu”, a suspinat el, “dar acum trebuie sa o fac singur toata viata!” La fel simti si tu despre darnicie? Vrei sa înveti, dar nu esti sigur ca vrei sa devina un stil de viata?
Niste rândunele îsi învatau puii sa zboare de pe o creanga deasupra unui lac. Mama pasare si-a împins odraslele una câte una, pâna la capatul crengii, iar undeva între creanga si apa puii au descoperit ca pot sa zboare. Dar mama lor a înteles ceea ce puii nu au înteles: ca pâna nu înveti sa zbori nu traiesti cu adevarat!
Trebuie sa întelegem un lucru: darnicia este un lucru pus în noi de Dumnezeu; este aerul în care ne-am nascut. Dar pâna nu întelegem lucrul acesta, ne agatam de tot ce putem! Biblia spune: “cine seamana mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Totul în viata începe cu o samânta. Samânta ta este tot ce se poate înmulti: dragostea ta, timpul tau sau banii tai. Secerisul tau este ceea ce se întoarce înapoi la tine, cum ar fi bucuria, relatiile bune si – da – finantele. Daca ceea ce ai nu este suficient pentru a fi un seceris, seamana samânta, cu credinta ca Dumnezeu o poate înmulti în domenii în care ai cea mai mare nevoie. Îti vor placea rezultatele! Daruirea este asemenea zborului. Când înveti sa te desprinzi de lucrul de care te agati si le lansezi vei întelege ca
„asa m-am nascut sa traiesc!”
Un copil care tocmai a învatat sa-si lege sireturile plângea, asa ca mama lui l-a întrebat: “E asa de greu?” “Nu”, a suspinat el, “dar acum trebuie sa o fac singur toata viata!” La fel simti si tu despre darnicie? Vrei sa înveti, dar nu esti sigur ca vrei sa devina un stil de viata?
Niste rândunele îsi învatau puii sa zboare de pe o creanga deasupra unui lac. Mama pasare si-a împins odraslele una câte una, pâna la capatul crengii, iar undeva între creanga si apa puii au descoperit ca pot sa zboare. Dar mama lor a înteles ceea ce puii nu au înteles: ca pâna nu înveti sa zbori nu traiesti cu adevarat!
Trebuie sa întelegem un lucru: darnicia este un lucru pus în noi de Dumnezeu; este aerul în care ne-am nascut. Dar pâna nu întelegem lucrul acesta, ne agatam de tot ce putem! Biblia spune: “cine seamana mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Totul în viata începe cu o samânta. Samânta ta este tot ce se poate înmulti: dragostea ta, timpul tau sau banii tai. Secerisul tau este ceea ce se întoarce înapoi la tine, cum ar fi bucuria, relatiile bune si – da – finantele. Daca ceea ce ai nu este suficient pentru a fi un seceris, seamana samânta, cu credinta ca Dumnezeu o poate înmulti în domenii în care ai cea mai mare nevoie. Îti vor placea rezultatele! Daruirea este asemenea zborului. Când înveti sa te desprinzi de lucrul de care te agati si le lansezi vei întelege ca
„asa m-am nascut sa traiesc!”
Tu eşti scăparea mea..
Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii” (Psalmul 142:5)
Vremurile grele îi umple pe unii de energie, dar pe alţii îi paralizează. Uită-te la David. Tot ce atingea el devenea aur: Samuel l-a uns rege; l-a învins pe Goliat; Saul l-a ales muzicantul lui şi războinic: armata îl iubea şi a scris cântece despre el. Apoi viaţa lui s-a destrămat. Şi-a pierdut slujba şi căsnicia a eşuat; Samuel, fostul lui mentor a murit; cel mai bun prieten al său, Ionatan, nu a putut să-l salveze şi soldaţii lui Saul l-au hăituit până a trebuit să se ascundă într-o peşteră. La un moment dat cu toţii ajungem în peşteră! Ajungem acolo când tot sprijinul de pe pământ a dispărut. Acolo învăţăm lucruri importante despre noi înşine, lucruri pe care nu le putem învăţa altfel. Acolo Dumnezeu realizează cea mai importantă modelare a noastră după chipul lui Hristos. Acolo cele mai rele imperfecţiuni ale tale confirmă faptul că nu te mai prefaci şi tot acolo Dumnezeu îţi trimite puterea să se reverse prin slăbiciunea ta. Când David s-a rugat: “Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii” nu avea cum să ştie că în viitor va exista o coroană pentru el sau că nu va muri în ascunzătoare. Căci din tot ce ştia el, această peşteră în care se afla acum era cel mai bun lucru pe care îl putea avea. Când eşti într-o situaţie pe care nu o poţi repara, pe care nu o poţi schimba şi din care nu poţi scăpa, încrede-te în Dumnezeu! Încrede-te în Dumnezeu! Încrede-te în Dumnezeu! Atâta vreme cât sentimentul siguranţei se leagă numai de succesul tău, el este totdeauna fragil. Dar când ştii că Dumnezeu este cu tine chiar şi când ai căzut cel mai jos, vei face faţă peşterii şi vei ieşi din ea mai puternic!
Vremurile grele îi umple pe unii de energie, dar pe alţii îi paralizează. Uită-te la David. Tot ce atingea el devenea aur: Samuel l-a uns rege; l-a învins pe Goliat; Saul l-a ales muzicantul lui şi războinic: armata îl iubea şi a scris cântece despre el. Apoi viaţa lui s-a destrămat. Şi-a pierdut slujba şi căsnicia a eşuat; Samuel, fostul lui mentor a murit; cel mai bun prieten al său, Ionatan, nu a putut să-l salveze şi soldaţii lui Saul l-au hăituit până a trebuit să se ascundă într-o peşteră. La un moment dat cu toţii ajungem în peşteră! Ajungem acolo când tot sprijinul de pe pământ a dispărut. Acolo învăţăm lucruri importante despre noi înşine, lucruri pe care nu le putem învăţa altfel. Acolo Dumnezeu realizează cea mai importantă modelare a noastră după chipul lui Hristos. Acolo cele mai rele imperfecţiuni ale tale confirmă faptul că nu te mai prefaci şi tot acolo Dumnezeu îţi trimite puterea să se reverse prin slăbiciunea ta. Când David s-a rugat: “Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii” nu avea cum să ştie că în viitor va exista o coroană pentru el sau că nu va muri în ascunzătoare. Căci din tot ce ştia el, această peşteră în care se afla acum era cel mai bun lucru pe care îl putea avea. Când eşti într-o situaţie pe care nu o poţi repara, pe care nu o poţi schimba şi din care nu poţi scăpa, încrede-te în Dumnezeu! Încrede-te în Dumnezeu! Încrede-te în Dumnezeu! Atâta vreme cât sentimentul siguranţei se leagă numai de succesul tău, el este totdeauna fragil. Dar când ştii că Dumnezeu este cu tine chiar şi când ai căzut cel mai jos, vei face faţă peşterii şi vei ieşi din ea mai puternic!
Meditatii zilnice
Traducere dupa pastor Joseph Prince, New Creation Church – Singapore
(http://www.newcreation.org.sg/
Ioan 16:23 In ziua aceea, nu Ma veti mai intreba de nimic. Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal,în Numele Meu, va va da.
Iti termini totdeauna rugaciunile cu „in Numele Lui Isus! Amin” ? Poate ca invatatorul tau de la scoala duminicala te-a invatat sa faci lucrul acesta sau poate ca ai auzit lideri de biserici si alti credinciosi folosind aceasta formula la sfarsitul rugăciunilor lor.
Obisnuiam sa spun „in Numele Lui Isus! Amin”, foarte repede, de parca acelea erau cuvintele magice care aduceau raspuns rugaciunilor mele. Apoi, intr-o zi L-am auzit pe Domnul, intreband de ce faceam lucrul acela.
Dumnezeu voia sa ma faca sa realizez ca de cate ori spuneam „in Numele Lui Isus! Amin”, imi puneam intreaga credinta pentru ca sa-mi fie ascultata rugaciunea, nu in cine sunt eu, nu in ceea ce am facut, ci in persoana si Numele Domnului si Salvatorului Isus Cristos si in ceea ce El a facut la cruce.
De cate ori cerem ceva in Numele Lui Isus Cristos, Isus iti spune „Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da”. Asta inseamna ca in rugaciunea ta pentru vindecare, atunci cand spui „in Numele Lui Isus”, vindecarea vine peste trupul bolnav iar boala paraseste trupurile celor dragi tie pentru ca prin ranile Lui suntem vindecati (1 Petru 2:24). In rugaciunea ta pentru protectie, atunci cand spui „in Numele Lui Isus”, siguranta acopera familia ta datorita sangelui Lui Isus care protejeaza si elibereaza de rau. (Exod12:13)
Preaiubitilor, bunul nume al familiilor voastre, nu va poate salva, nici măcar numele ultimei descoperiri medicale nu va poate salva. Numai un singur nume poate sa va salveze: Isus. Si vestea buna este ca in acest Nume, este mantuire, vindecare, protectie, implinire, bunastare, abundenta, prosperitate, siguranta si eliberare pentru tine si familia ta.
Deci acum, oricand ma rog, incetinesc, la sfarsitul rugăciunii si spun „Tata, cer toate aceste lucruri, nu pe baza a ceea ce am facut sau nu am făcut, ci bazat pe Isus si pe lucrarea Sa terminata de la cruce. Te rog toate acestea in Numele Lui Isus Cristos. Amin!”
(http://www.newcreation.org.sg/
Ioan 16:23 In ziua aceea, nu Ma veti mai intreba de nimic. Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal,în Numele Meu, va va da.
Iti termini totdeauna rugaciunile cu „in Numele Lui Isus! Amin” ? Poate ca invatatorul tau de la scoala duminicala te-a invatat sa faci lucrul acesta sau poate ca ai auzit lideri de biserici si alti credinciosi folosind aceasta formula la sfarsitul rugăciunilor lor.
Obisnuiam sa spun „in Numele Lui Isus! Amin”, foarte repede, de parca acelea erau cuvintele magice care aduceau raspuns rugaciunilor mele. Apoi, intr-o zi L-am auzit pe Domnul, intreband de ce faceam lucrul acela.
Dumnezeu voia sa ma faca sa realizez ca de cate ori spuneam „in Numele Lui Isus! Amin”, imi puneam intreaga credinta pentru ca sa-mi fie ascultata rugaciunea, nu in cine sunt eu, nu in ceea ce am facut, ci in persoana si Numele Domnului si Salvatorului Isus Cristos si in ceea ce El a facut la cruce.
De cate ori cerem ceva in Numele Lui Isus Cristos, Isus iti spune „Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da”. Asta inseamna ca in rugaciunea ta pentru vindecare, atunci cand spui „in Numele Lui Isus”, vindecarea vine peste trupul bolnav iar boala paraseste trupurile celor dragi tie pentru ca prin ranile Lui suntem vindecati (1 Petru 2:24). In rugaciunea ta pentru protectie, atunci cand spui „in Numele Lui Isus”, siguranta acopera familia ta datorita sangelui Lui Isus care protejeaza si elibereaza de rau. (Exod12:13)
Preaiubitilor, bunul nume al familiilor voastre, nu va poate salva, nici măcar numele ultimei descoperiri medicale nu va poate salva. Numai un singur nume poate sa va salveze: Isus. Si vestea buna este ca in acest Nume, este mantuire, vindecare, protectie, implinire, bunastare, abundenta, prosperitate, siguranta si eliberare pentru tine si familia ta.
Deci acum, oricand ma rog, incetinesc, la sfarsitul rugăciunii si spun „Tata, cer toate aceste lucruri, nu pe baza a ceea ce am facut sau nu am făcut, ci bazat pe Isus si pe lucrarea Sa terminata de la cruce. Te rog toate acestea in Numele Lui Isus Cristos. Amin!”
"Eu sînt calea, adevarul si viata"
„Isus i-a zis: “Eu sînt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decît prin Mine.” Ioan 14: 6
Este important sa stim ca fiecare dintre noi ne nastem în pacat si ca avem o datorie fata de Dumnezeu chiar din clipa în care intram în aceasta lume.
Însa, pentru aceasta, Dumnezeu a coborît pe pamînt prin persoana Domnului Isus, care a avut o viata perfecta, a murit, a fost îngropat, DAR a treia zi a înviat…pentru ca sa plateasca pentru pacatele noastre!
Din pacate, multi oameni încearca sa scape de datoria aceasta a pacatului amînînd mereu, considerînd ca va veni o vreme mai buna cînd vor putea sa plateasca totul. Dar cel mai grav este ca multi oameni ignora pacatul. Daca ai acest fel de gîndire, vreau sa îti spun ca ziua judecatii este aproape si toate lucrurile vor fi puse pe masa. Atunci va fi însa prea tîrziu!
Daca înca nu ai scapat de aceasta datorie spirituala acceptîndu-L pe Domnul Isus ca Mîntuitor si Domn personal, atunci te îndemn sa vii înaintea lui Dumnezeu si sa ceri iertarea Sa, chiar acum.
Dupa ce vei face aceasta, te vei putea bucura de o viata noua si curata alaturi de Hristos, vei fi eliberat de legatura pacatului si te vei împaca cu Dumnezeu, Cel care te-a creat si care te iubeste!
DACA MAI PERSISTI ÎN STAREA DE PACAT, ACUM ESTE MOMENTUL POTRIVIT PENTRU A TE ÎNTOARCE LA DUMNEZEU PENTRU A-TI CERE IERTARE.
Este important sa stim ca fiecare dintre noi ne nastem în pacat si ca avem o datorie fata de Dumnezeu chiar din clipa în care intram în aceasta lume.
Însa, pentru aceasta, Dumnezeu a coborît pe pamînt prin persoana Domnului Isus, care a avut o viata perfecta, a murit, a fost îngropat, DAR a treia zi a înviat…pentru ca sa plateasca pentru pacatele noastre!
Din pacate, multi oameni încearca sa scape de datoria aceasta a pacatului amînînd mereu, considerînd ca va veni o vreme mai buna cînd vor putea sa plateasca totul. Dar cel mai grav este ca multi oameni ignora pacatul. Daca ai acest fel de gîndire, vreau sa îti spun ca ziua judecatii este aproape si toate lucrurile vor fi puse pe masa. Atunci va fi însa prea tîrziu!
Daca înca nu ai scapat de aceasta datorie spirituala acceptîndu-L pe Domnul Isus ca Mîntuitor si Domn personal, atunci te îndemn sa vii înaintea lui Dumnezeu si sa ceri iertarea Sa, chiar acum.
Dupa ce vei face aceasta, te vei putea bucura de o viata noua si curata alaturi de Hristos, vei fi eliberat de legatura pacatului si te vei împaca cu Dumnezeu, Cel care te-a creat si care te iubeste!
DACA MAI PERSISTI ÎN STAREA DE PACAT, ACUM ESTE MOMENTUL POTRIVIT PENTRU A TE ÎNTOARCE LA DUMNEZEU PENTRU A-TI CERE IERTARE.
ÎMPACAT CU EL ?
„Deci, fiindca sîntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datoram faptul ca, prin credinta, am intrat în aceasta stare de har, în care sîntem; si ne bucuram în nadejdea slavei lui Dumnezeu. ” Romani 5: 1-2
Esti unul dintre crestinii plini de optimism? Si nu fac referire la o forma artificiala de optimism, ci la acea atitudine sincera prin care privesti cu încredere la tot ceea ce ti se întîmpla, fiind încrezator ca vei reusi…
Epistola catre Romani ne spune în mod foarte clar ca o viata traita fara Isus Hristos este o viata condamnata. Si daca viata s-ar reduce numai la aceasta afirmatie, atunci chiar ar trebui sa fim pesimisti. Însa avem o veste buna! Sîntem salvati si justificati prin jertfa Domnului Isus, atunci cînd hotarîm sa ne încredem în El.
Datorita acestei justificari care ne este data de însusi judecatorul Universului, Dumnezeu cel Atotputernic, acum avem dreptul de a sta în prezenta Sa. Majoritatea oamenilor nu înteleg ce implica aceasta justificare si de aceea nici nu stiu care le este statutul spiritual. Însa, daca vei întelege ce înseamna a fi justificat, (îndreptatit înaintea lui Dumnezeu), vei întelege si de ce crestinul trebuie sa fie optimist..
Ca si crestin dobîndim pacea cu Dumnezeu prin Domnul Isus. Iar atunci cînd vom întelege unde gasim adevarata nadejde, vom descoperi si binecuvîntarile oferite de iertarea primita de la Domnul.
Prima dintre aceste binecuvîntari este linistea. Asa cum ne spune si versetul de astazi, vom experimenta pacea lui Dumnezeu si aceasta pentru ca în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi sîntem în pace cu Domnul. Avem nevoie de o astfel de împacare fiindca am fost nascuti separati de Dumnezeu din cauza pacatului. Domnul Isus este Acela care ne-a împacat cu Tatal. El a refacut podul rupt dintre noi si Dumnezeu, pentru ca sa putem avea o relatie personala cu El.
A doua benecuvîntare este încrederea, dobîndita prin acceptarea jertfei Domnului Isus. Apostolul Pavel a spus: „Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu în cine am crezut. Si sînt încredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am încredintat pîna în ziua aceea.” 2 Timotei 1: 12. Datorita acestui fapt, nu trebuie sa mai traim stapîniti de frica, fiindca pasii omului îndreptatit (justificat), sînt condusi de însusi Tatal cel Ceresc.
Si în cele din urma, prin jertfa Domnul Isus avem siguranta. Avem acea pace care acopera orice lucru trecut, avem siguranta ca de prezentul nostru poarta de grijă Dumnezeu si nadejdea ca tot El ne pregateste si viitorul.
Acum cred ca întelegi de ce crestinul ar trebui sa fie optimist. Avem speranta pentru azi, pentru mîine si pentru vesnicie.
Avem motive sa fim optimisti, pentru ca stim ca „nici înaltimea, nici adîncimea, nicio alta faptura, nu vor fi în stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” – Romani 8: 39
CA SI CREDINCIOS, POTI EXPERIMENTA PACEA LUI DUMNEZEU, PENTRU CA ESTI ÎMPACAT CU EL.
( misiune.ro)
Esti unul dintre crestinii plini de optimism? Si nu fac referire la o forma artificiala de optimism, ci la acea atitudine sincera prin care privesti cu încredere la tot ceea ce ti se întîmpla, fiind încrezator ca vei reusi…
Epistola catre Romani ne spune în mod foarte clar ca o viata traita fara Isus Hristos este o viata condamnata. Si daca viata s-ar reduce numai la aceasta afirmatie, atunci chiar ar trebui sa fim pesimisti. Însa avem o veste buna! Sîntem salvati si justificati prin jertfa Domnului Isus, atunci cînd hotarîm sa ne încredem în El.
Datorita acestei justificari care ne este data de însusi judecatorul Universului, Dumnezeu cel Atotputernic, acum avem dreptul de a sta în prezenta Sa. Majoritatea oamenilor nu înteleg ce implica aceasta justificare si de aceea nici nu stiu care le este statutul spiritual. Însa, daca vei întelege ce înseamna a fi justificat, (îndreptatit înaintea lui Dumnezeu), vei întelege si de ce crestinul trebuie sa fie optimist..
Ca si crestin dobîndim pacea cu Dumnezeu prin Domnul Isus. Iar atunci cînd vom întelege unde gasim adevarata nadejde, vom descoperi si binecuvîntarile oferite de iertarea primita de la Domnul.
Prima dintre aceste binecuvîntari este linistea. Asa cum ne spune si versetul de astazi, vom experimenta pacea lui Dumnezeu si aceasta pentru ca în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi sîntem în pace cu Domnul. Avem nevoie de o astfel de împacare fiindca am fost nascuti separati de Dumnezeu din cauza pacatului. Domnul Isus este Acela care ne-a împacat cu Tatal. El a refacut podul rupt dintre noi si Dumnezeu, pentru ca sa putem avea o relatie personala cu El.
A doua benecuvîntare este încrederea, dobîndita prin acceptarea jertfei Domnului Isus. Apostolul Pavel a spus: „Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu în cine am crezut. Si sînt încredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am încredintat pîna în ziua aceea.” 2 Timotei 1: 12. Datorita acestui fapt, nu trebuie sa mai traim stapîniti de frica, fiindca pasii omului îndreptatit (justificat), sînt condusi de însusi Tatal cel Ceresc.
Si în cele din urma, prin jertfa Domnul Isus avem siguranta. Avem acea pace care acopera orice lucru trecut, avem siguranta ca de prezentul nostru poarta de grijă Dumnezeu si nadejdea ca tot El ne pregateste si viitorul.
Acum cred ca întelegi de ce crestinul ar trebui sa fie optimist. Avem speranta pentru azi, pentru mîine si pentru vesnicie.
Avem motive sa fim optimisti, pentru ca stim ca „nici înaltimea, nici adîncimea, nicio alta faptura, nu vor fi în stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” – Romani 8: 39
CA SI CREDINCIOS, POTI EXPERIMENTA PACEA LUI DUMNEZEU, PENTRU CA ESTI ÎMPACAT CU EL.
( misiune.ro)
La naiba, iubesc! Cearta-te cu mine!
La naiba! Iubesc. #%&^**()^*(*^&$%^&$*&(*$^$%#&^(*&))))))))))^^^^^^^^^^^^^^%$^&$&&*
etc..
Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.
etc..
Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.
SIMBOLURI PERVERSE
PACE SI DUH SFANT ! Porumbelul: o imagine - doua simboluri.
La prima vedere cele doua notiuni, par ca nu se exclud, ci ca dimpotriva, chiar ca le sade bine impreuna. Si chiar asa ar trebui sa fie. Spun "ar trebui" pentru ca in realitate, simbolurile care le-au reprezentat au ajuns sa fie in divort. Chiar daca in plan ideologic ideile pe care le genereaza si le reprezinta le apropie, in plan practic le-au facut sa se delimiteze definitiv. Va propun doua imagini surori devenite arhetipale si va mai propun sa reflectati putin la ceea ce a facut omenirea sub acoperirea celor doua simboluri. Nu vizez aici Duhul Sfant, pentru ca ar fi o blasfemie sa-l fac raspunzator pentru atrocitatile oamenilor, ci de cum a fost exploatat simbolul pacii in ideologia fascista, comunista si cum de mai avem curajul sa-l utilizam si in ziua de azi. Si cand citim slogane de genul cum ca pacea este in mainile noastre, stim bine ce poate sa insemne ale noastre, adica mai precis ale cui maini sunt cele care se ocupa de pace. Avem nevoie de simboluri, dar pe de alta parte, ma intreb si eu ca nevinovatul, de ce pacea sa fie reprezentata tocmai de un porumbel alb, imaculat, furat evident din simbolistica iudeo-crestina? Daca este sa fim corecti fata de realitatea istorica, atunci simbolul realistic al pacii ar trebui sa fie nu sarmanul porumbel, ci vulturul plesuv, caci pacea domnilor, dupa cum toata lumea stie, se instaureaza intotdeauna peste cadavre.
PACEA - PRAF IN OCHI ?
Daca nu ma credeti, "luati un cerc, mangaiati-l si va deveni vicios" vorba lui Eugen Ionesco, iar in interiorul lui asezati o cruce rasturnata, ipostaza evidenta a unui simbol satanist major. Veti obtine imediat cel de-al doilea simbol al pacii, care ne dovedeste fara urme de tagada ca bietul porumbel, simbol atat de indragit de propaganda comunista si de ONU este praf in ochi .
"Simbolul pacii... Din intamplare se numeste... Flower of Power!" ca sa-l parafrazez pe bunul meu prieten Sorin.
"Simbolul pacii... Din intamplare se numeste... Flower of Power!" ca sa-l parafrazez pe bunul meu prieten Sorin.
Departe de mine de a fi un adept al teoriei conspiratiei mondiale! Totdeauna mi s-a parut o excelenta sursa de stors banii de la fraieri, de la cei carora le place sa plateasca ca sa se ingrozeasca si sa descopere mistere, secrete si conspiratii odioase acolo unde nu sunt decat niste interese econmice, care se satisfac de cele mai multe ori fara scrupule si cu un calcul inuman de pierderi colaterale anteprogramate. Dar in cazul de fata, cineva, si daca sapam mai mult putem afla si chiar si cine, care a avut ideea promovarii unor astfel de simboluri, in mod evident si-a batut joc de mintile si de sentimentele oamenilor, care cred si care si-au pus speranta in ele.
Pax vobiscum!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)