Ce mai faci Omule, ce-ti mai fac icoanele?
Fiindca e tarziu si e liniste si pot sa te-ntreb: tu ce mai faci? Cum esti?
Spune-mi fara urma de frica, azi chiar vreau sa stiu. Ce stare te incearca? Uite, incep eu. Azi, sunt nefericita. Am pierdut ceva la care am tinut. Sa spunem ca am pierdut o manusa. Da, exact asta am pierdut. O manusa. Si acum imi pare rau, desi stiam c-am s-o pierd.
Tu cum esti? N-am avut timp sa te-ntreb, am fost prinsa in treburile mele, dar azi vreau sa stiu. Cum esti?
Nu e uman, paganilor! Nu e uman! Si atat.
Si totusi se intampla.
Pentru ca ne e frica, pentru ca in spatele fiecarei decizii stau 173 de argumente, pentru ca ne e frica sa riscam, pentru ca suntem slabi si n-avem curaj, pentru ca ne gandim "dar daca". Pentru ca nu putem sa fim singuri si fericiti, pentru ca putem sa fim impreuna si nefericiti.
Imagineaza-ti marea. Si nisipul gol si nimeni in jur. Pustiu absolut. Imagineaza-ti marea, nervoasa, un vant sarat, puternic, si el nervos si nisip ud si soare. Imagineaza-ti ca ai ramas aici, absolut singur. Cum esti?
E locul ala, deasupra unui oras pe care-l cunosti. E locul asta, pe care-l cunosti in fiecare anotimp. Imagineaza-ti ca esti acum acolo si e pustiu. Si simti pietrele, pamantul si linistea unui astfel de loc. Loc pe care-l ai, e al tau. Fiindca e in tine.
Pana la urma, a cui e vina? La capat, in momentul in care s-impart pacatele, a cui e vina?
Unele "pacate" n-au stapan. Se intampla si atat.
Maine am sa iau o decizie. Maine, nu azi. Vreau sa ma mai bucur o zi de lipsa unei alegeri. Pana maine mai am timp sa mai respir o singura data. Atat. Imi amintesc de asta.
Prefer sa aman o decizie deja luata. Prefer sa n-o spun nimanui, nici mie, cat pot. Fiindca recunoscand-o devine mai concreta, aproape palpabila. Are o viata a ei, traieste. Prefer sa o las sa doarma pana in ultimul moment. Prefer sa ma mint. Constient.
Si daca stii unde ai sa ajungi, ce si cum se va-ntampla, daca ai vazut in tine rezultatul, de ce frica ? Daca ai gandit un lucru inseamna ca l-ai facut deja, in tine. Si daca e facut si gata, de ce mai e frica?
Se afișează postările cu eticheta chestii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta chestii. Afișați toate postările
Pentru prieteni 3
Bai, stii cum e sa iubesti pana doare? Daca n-ai facut asta, n-ai facut nimic. Sa iubesti un om cu toata fiinta, pana-ti iese sufletul prin piele, pana simti ca nu mai poti si-ti vise sa te ascunzi cu totul in nisip. Ai idee? Ai idee cum e sa iubesti si sa nu astepti nimic in schimb, si sa vrei doar ca un celalalt ipotetic sa fie fericit? Asta e singurul fel in care sentimentul ramane, transformat, mega transformat.Dar cand ai ajuns sa-ti doresti fericirea lui si nimic altceva, atunci ai sa-ti dai seama ca-l iubesti. Nu fara urma de egoism, fiindca undeva egoismul asta e ca o buruiana. Indiferent de ce-l face pe omul ala fericit, indiferent de cat rau iti faci tie, sa-l iubesti inseamna sa-l lasi sa fie fericit. Si el, omul asta, daca te iubeste n-o sa te lase sa sacrifici nimic. E ca o batalie intre care iubeste mai mult, niciodata balanta n-o sa fie dreapta, absolut niciodata. Dar tu, iubind ai sa castigi mai multe. Bai, o sa te doara ca naiba, o sa-ti smulgi parul din cap si-ai sa-l lipesti la loc cu superglue daca asta il face pe ala fericit. Sa te vada cu par.
Ai idee cat doare sa dezamagesti un om care crede in tine? Unul care se uita la tine si asteapta ceva, numai el stie ce, om pentru care tu reprezinti o idee, un amalgam de idei sau o frantura din credinta lui. Dezamagirea doare cel mai tare, fiindca n-ai cum sa lovesti asa decat un om pentru care insemni mai mult decat un nume si o fata. Si cand il vezi pe omul asta, si ii vezi privirea si te simti patruns si te pierzi, ai sa-ti dai seama ca totusi, undeva e de bine. Fiindca el, iubindu-te o sa-ti vrea binele, oricand, niciodata. Doar sa ai grija, tu nu esti altceva decat suma tuturor gandurilor tale, care nu sunt altceva decat o alta suma. Ne miscam in cerc. Nu mi-am dat seama decat tarziu, ca amarata mea de miscare de rezistenta atinge atatia altii. Bai, cand am plecat la drum am crezut ca sunt singura si ca pe mine si doar pe mine or sa ma doara talpile. Nu e asa, chiar nu. Din timp in timp, intorc capul si vad un altul urmandu-ma. Nu e de fiecare data acelasi, nu e tot drumul acolo, nu-mi vorbeste si nu ma ajuta cu nimic concret. Oamenii astia au facut ca drumul sa fie mai usor, de fiecare data. Imagineaza-ti ca in spatele tau sunt mereu oamenii astia, care nu merg pe acelasi drum, isi vad de ale lor, dar din cand in cand, sar gardul asta de 30 de cm si merg in spatele tau. Se abat putin de la ei, pentru tine. Si desi nu-ti cara bagajele, nici pe tine nu te cara in spate, nici nu-ti spun un cuvant, te ajuta. Pentru simplul fapt ca sunt acolo si tu stii. E un confort extraordinar in asta. Din timp in timp ma uit in spate si vad acolo, cate un om, cate doi, mergand linistit, fara sa-mi adreseze un cuvant, fara sa le vad altceva decat siluetele, undeva pur si simplu acolo, mergand linistit.
Omule, n-am cum sa-ti arat cat insemni, dar tu, cunoscandu-ma si fiind o parte din mine, ai sa stii. Si ai sa ma vezi ca pe o silueta, undeva pur si simplu, si n-am sa-ti adresez niciun cuvant fiindca nu va fi nevoie.
Ai idee cat doare sa dezamagesti un om care crede in tine? Unul care se uita la tine si asteapta ceva, numai el stie ce, om pentru care tu reprezinti o idee, un amalgam de idei sau o frantura din credinta lui. Dezamagirea doare cel mai tare, fiindca n-ai cum sa lovesti asa decat un om pentru care insemni mai mult decat un nume si o fata. Si cand il vezi pe omul asta, si ii vezi privirea si te simti patruns si te pierzi, ai sa-ti dai seama ca totusi, undeva e de bine. Fiindca el, iubindu-te o sa-ti vrea binele, oricand, niciodata. Doar sa ai grija, tu nu esti altceva decat suma tuturor gandurilor tale, care nu sunt altceva decat o alta suma. Ne miscam in cerc. Nu mi-am dat seama decat tarziu, ca amarata mea de miscare de rezistenta atinge atatia altii. Bai, cand am plecat la drum am crezut ca sunt singura si ca pe mine si doar pe mine or sa ma doara talpile. Nu e asa, chiar nu. Din timp in timp, intorc capul si vad un altul urmandu-ma. Nu e de fiecare data acelasi, nu e tot drumul acolo, nu-mi vorbeste si nu ma ajuta cu nimic concret. Oamenii astia au facut ca drumul sa fie mai usor, de fiecare data. Imagineaza-ti ca in spatele tau sunt mereu oamenii astia, care nu merg pe acelasi drum, isi vad de ale lor, dar din cand in cand, sar gardul asta de 30 de cm si merg in spatele tau. Se abat putin de la ei, pentru tine. Si desi nu-ti cara bagajele, nici pe tine nu te cara in spate, nici nu-ti spun un cuvant, te ajuta. Pentru simplul fapt ca sunt acolo si tu stii. E un confort extraordinar in asta. Din timp in timp ma uit in spate si vad acolo, cate un om, cate doi, mergand linistit, fara sa-mi adreseze un cuvant, fara sa le vad altceva decat siluetele, undeva pur si simplu acolo, mergand linistit.
Omule, n-am cum sa-ti arat cat insemni, dar tu, cunoscandu-ma si fiind o parte din mine, ai sa stii. Si ai sa ma vezi ca pe o silueta, undeva pur si simplu, si n-am sa-ti adresez niciun cuvant fiindca nu va fi nevoie.
Inapoi din Vama Veche.Tu unde ai fost de 1 Mai?
Inapoi din Vama Veche. Daca pana acum am gandeam ca parca as face ceva dar parca nu stiu ce si nu am chef si parca parca.....mi-am revenit. Mi-am incarcat bateriile, mi-am facut curat in sertare si am luat chestiile nasoale cu mine si le-am ascuns in nisip. Si am de gand sa fac asta cat mai des, ma duc cat de curand inapoi, cu acelasi noroc in spate, imi iau iar nisip in pantofi si fac 3 ore fotosinteza.
Merita sa faci pe rebelul din cand in cand, sa dormi prin vecini, sa bei la un foc de tabara cu oameni cunoscuti prin aliante, sa te intorci acasa cu motorul si prieteni de 200 de km. Din cand in cand. Doar sa nu exagerezi.
Marea a ramas la locul ei, nisipul s-a miscat putin, soarele arde cam la fel.
Tu unde ai fost de 1 mai?
Merita sa faci pe rebelul din cand in cand, sa dormi prin vecini, sa bei la un foc de tabara cu oameni cunoscuti prin aliante, sa te intorci acasa cu motorul si prieteni de 200 de km. Din cand in cand. Doar sa nu exagerezi.
Marea a ramas la locul ei, nisipul s-a miscat putin, soarele arde cam la fel.
Tu unde ai fost de 1 mai?
Contextul conteaza
Tu ce ai vrut sa te faci cand eram mica?
Macara!
Sa moriii tuuuu?
Discutie intre doi oameni care nu au ce sa-si spuna. E periculos sa deschizi subiecte banale cand nu stii langa cine te-ai asezat.
Contextul conteaza. Eram acum cateva saptamani pe strada, nu singura ci cu un tip cu infatisare de om dur. Omul asta, ras in cap, inalt si bine facut imi povestea ceva amuzant cu aerul unui om nervos. Eu aveam zambetul pana la ceafa, trecuse de urechi, si il tineam de mana. Pe el, nu pe zambet, sa fie clar. Am trecut la un moment dat printr-o parcare, pe langa un ins de vreo 50 de ani. Omul asta, cu fata lui de "le-am vazut pe toate" a ramas blocat... s-a uitat lung la noi, ne-a studiat pe fiecare in parte si apoi mi-a aruncat o privire total nelamurita, indignata chiar. Ce a auzit omul asta din discutia noastra? L-a auzit pe tipul asta cum imi spune: Dupa ce ca esti proasta si stii ca esti proasta de ce dreacu' iti mai iei si o ditamai masina? Sa plangi mai mult ca nu esti in stare s-o conduci?
Acum, orice om normal si-ar pune intrebarea: cum de-i permiti sa-ti vorbeasca asa? Iar eu spun, contextul conteaza. Omul asta, de a carui mana ma tineam, imi povestea indignat cum o vedeta blonda de la noi a reusit sa-si ia masina scumpa, a busit-o si in prima zi dupa ce a scos-o din service a busit-o iar. Aaaaaaa...( Asta se intampla cand vorbesti la persoana a doua... )
Ne-am dat seama la 10 pasi dupa, de ce s-a uitat omuletul ala asa urat la noi. Si am ras. Contextul conteaza. Uite cum un om m-a luat pe mine drept o slabiciune de femeie si pe el o bruta.
Eu zic sa nu ne mai dam cu parerea despre orice frantura de poveste auzim, decat la modul "poate ca..." Nu e bine sa fim categorici, cand nu suntem 100% stapani pe situatie.
Macara!
Sa moriii tuuuu?
Discutie intre doi oameni care nu au ce sa-si spuna. E periculos sa deschizi subiecte banale cand nu stii langa cine te-ai asezat.
Contextul conteaza. Eram acum cateva saptamani pe strada, nu singura ci cu un tip cu infatisare de om dur. Omul asta, ras in cap, inalt si bine facut imi povestea ceva amuzant cu aerul unui om nervos. Eu aveam zambetul pana la ceafa, trecuse de urechi, si il tineam de mana. Pe el, nu pe zambet, sa fie clar. Am trecut la un moment dat printr-o parcare, pe langa un ins de vreo 50 de ani. Omul asta, cu fata lui de "le-am vazut pe toate" a ramas blocat... s-a uitat lung la noi, ne-a studiat pe fiecare in parte si apoi mi-a aruncat o privire total nelamurita, indignata chiar. Ce a auzit omul asta din discutia noastra? L-a auzit pe tipul asta cum imi spune: Dupa ce ca esti proasta si stii ca esti proasta de ce dreacu' iti mai iei si o ditamai masina? Sa plangi mai mult ca nu esti in stare s-o conduci?
Acum, orice om normal si-ar pune intrebarea: cum de-i permiti sa-ti vorbeasca asa? Iar eu spun, contextul conteaza. Omul asta, de a carui mana ma tineam, imi povestea indignat cum o vedeta blonda de la noi a reusit sa-si ia masina scumpa, a busit-o si in prima zi dupa ce a scos-o din service a busit-o iar. Aaaaaaa...( Asta se intampla cand vorbesti la persoana a doua... )
Ne-am dat seama la 10 pasi dupa, de ce s-a uitat omuletul ala asa urat la noi. Si am ras. Contextul conteaza. Uite cum un om m-a luat pe mine drept o slabiciune de femeie si pe el o bruta.
Eu zic sa nu ne mai dam cu parerea despre orice frantura de poveste auzim, decat la modul "poate ca..." Nu e bine sa fim categorici, cand nu suntem 100% stapani pe situatie.
La naiba, iubesc! Cearta-te cu mine!
La naiba! Iubesc. #%&^**()^*(*^&$%^&$*&(*$^$%#&^(*&))))))))))^^^^^^^^^^^^^^%$^&$&&*
etc..
Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.
etc..
Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.
Imagineaza-ti un om zvarcolindu-se
Uite cum complicam inutil o situatie. Imagineaza-ti un om zvarcolindu-se,bezmetic,haotic,agitat,derutat, etc etc etc... In capul lui numai tarate. Si nu orice fel de tarate, tarate care se zvarcolesc. Omul asta sta si isi roade unghiile, si-a smuls parul, e chel saracul... si-a tocit si dintii,si-a distrus maselele. E terminat. La pamant. De ce? Omul asta si-a petrecut orele gandindu-se iar si iar si iar: de ce? De ce nu a mers/ de ce nu rezista/ de ce nu-mi iese nimic/ de ce stau vrabiile pe gard/ de ce Gocu prostu' are noroc si eu nu/ de ce de ce? Si dupa ce-si distruge omul asta fiinta, fiiinta, nimic altceva...dupa ce se distruge sau se porneste pe drumul asta... ceva se schimba. Subit. POC! Cineva/ceva cumva l-a facut sa inteleaga: Nu-i nimic, stai calm. Inca te mai ai pe tine. Chill. Sa-ti faci probleme dupa ce te pierzi, nu inainte.
Suntem slabi.
Suntem slabi.
Cand am nervi telecomanda zboara in perete
Stii cum e cand te enervezi si ti se pune pata pe ceva? Baaaaai si ce-ai mai face ceva ce n-ai mai facut, sau macar ce n-ai mai facut de mult. Eh, cand te enervezi si te uiti la monitor si-ti vine sa-l faci bucati bucati, e bine sa inspiri adanc, de parca asta te-ar ajuta. Apoi te uiti in jur si cauti ceva mai ieftin de distrus, pana la punctul asta e bine ca telefonul sa fie ascuns intre perne. Pui mana pe telecomanda, te razgandesti si apuci ce vine la mana. Nasol. Eh, si ca sa te calmezi te minti singur ca tu aaaai ce sa faci. Baaaaai,cate planuri! Pffff, timp sa fie. Si toate planurile astea au ceva mai..eeehh, in ele. Da da da da da...Ai avut o zi de ciocolata?Tranteste usa,zgaltaie peretii,cine mai are nevoie de calculator??? N-ai reusit nici azi sa-ti gasesti job?! Iar te-a scos din minti tipa asta pe care o iubesti? Toti ai tai sunt niste oratanii insuportabile? Booon,ce-i de facut? Punct si de la capat. Varsa-ti nervii intr-un mod mai util...Nu util e cuvantul...Aaaa...Trebuie sa te prefaci ca nu esti nervos: esti agitat!Daaaa, subit esti agitat! Absolu deloc nervos. Tuuuu, de faaaapt, mereu ai vrut sa inveti parasutism, doar ca n-ai avut ocazia. Have fuuuuun!!! Uite cateva idei,nu-s cine stie ce. Dar de un punct de pornire tot ai nevoie.
http://www.the-amazing.com/stupid-things-i-really-want-to-do-but-would-probably-kill-me/
http://www.the-amazing.com/stupid-things-i-really-want-to-do-but-would-probably-kill-me/
Te intreb dar stiu raspunsul
Imi spune la un moment dat un om frumos o chestie care mi-a placut. O intrebare, de fapt: Tu ti-ai sarutat vreodata mainile?
Acum va intreb si eu: Voi va sarutati mainile? Propriile maini, sa fie clar. Prima reactie a fost "ha ha", apoi omul mi-a spus ca vorbeste serios. WTF?! Si dupa ce mi s-a explicat treaba am inteles. Acum va intreb eu pe voi, fara sa va explic. E usor de inteles dupa "socul" initial.
Incet incet incep sa-mi dau seama ca am pierdut multe. Nu am stiut multe pana acum. Fiecare zi e ca o lectie la scoala, bag ceva la cutie. Deja e inertie, nu mai e pic de efort. Si m-am hotarat sa trag de mine: ne trezim si invatam sa invatam. Punct si de la capat. Dar sa-ti saruti mainile cu prima ocazie... sa nu uiti. Trebuie sa fii singur...
Acum va intreb si eu: Voi va sarutati mainile? Propriile maini, sa fie clar. Prima reactie a fost "ha ha", apoi omul mi-a spus ca vorbeste serios. WTF?! Si dupa ce mi s-a explicat treaba am inteles. Acum va intreb eu pe voi, fara sa va explic. E usor de inteles dupa "socul" initial.
Incet incet incep sa-mi dau seama ca am pierdut multe. Nu am stiut multe pana acum. Fiecare zi e ca o lectie la scoala, bag ceva la cutie. Deja e inertie, nu mai e pic de efort. Si m-am hotarat sa trag de mine: ne trezim si invatam sa invatam. Punct si de la capat. Dar sa-ti saruti mainile cu prima ocazie... sa nu uiti. Trebuie sa fii singur...
De-a indragostitelea
De-a indragostitelea .Hai sa ne jucam.Dar hai sa fim sinceri, cine a spus ca e simplu si loooz a mancat...prajituri. Astea fiind spuse pornim: Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Era problema cu "ce te faci cand cauti scanteie si gasesti incendiu?". Eh, va spun eu: te arzi. Big time. Ceea ce nu e neaparat de rau, e si asta o demonstratie de ceva, sau o chestie de bagat la cutie pentru mai tarziu. Mai e si frumoasa treaba, uneori. Eu zic ca merita. Clar.
Uite, e cald in sfarsit (stiu, e cliseu, dar ce mama ma-sii de treaba, e frumos), infloresc copacii, deja visez marea, vreau si iarba proaspata.
Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Se joaca asa: se ia una bucata celalalt, se alege cu simturi nu cu ratiune. Se adauga putin timp,o scanteie sau un incendiu, dupa caz. Se adauga 2-3 chestii de-ale lor, tabieruri, ritualuri, o preferinta pentru corcodusele necoapte. Se amesteca bine, bine de tot. Se da prin sita si ce ramane e ceea ce suntem. Hai sa ne jucam. E posibil sa doara putin, e super fun, e foarte interesant, loveste in moaca eul mirobolant, ne trezim cu propriile limite in fata. Fooooooooarte tare, frate! Pe bune, e chiar foarte tare. Cine are curaj? Dar sa nu uiti ca nu exista reguli scrise si jocul asta nu e usor. Trebuie sa fii ori foarte egoist ori norocos, daca vrei o sansa. Sau incredibil de naiv. Mizez pe noroc.
Uite, e cald in sfarsit (stiu, e cliseu, dar ce mama ma-sii de treaba, e frumos), infloresc copacii, deja visez marea, vreau si iarba proaspata.
Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Se joaca asa: se ia una bucata celalalt, se alege cu simturi nu cu ratiune. Se adauga putin timp,o scanteie sau un incendiu, dupa caz. Se adauga 2-3 chestii de-ale lor, tabieruri, ritualuri, o preferinta pentru corcodusele necoapte. Se amesteca bine, bine de tot. Se da prin sita si ce ramane e ceea ce suntem. Hai sa ne jucam. E posibil sa doara putin, e super fun, e foarte interesant, loveste in moaca eul mirobolant, ne trezim cu propriile limite in fata. Fooooooooarte tare, frate! Pe bune, e chiar foarte tare. Cine are curaj? Dar sa nu uiti ca nu exista reguli scrise si jocul asta nu e usor. Trebuie sa fii ori foarte egoist ori norocos, daca vrei o sansa. Sau incredibil de naiv. Mizez pe noroc.
IMMD sau ce m-a facut sa rad de Paste
Vremurile se schimba, tineretul nu mai e ce a fost odata.... eeeee nuuuuuuu...Pfff, ba e exact acelasi "chec" in alt ambalaj. Sunt pe strada, caut una bucata magazin deschis in aceasta zi de maaare sarbatoare. Vad una bucata pusti funcky. Frizura de ciob si baie, fixativ la greu, pantaloni unisex si hanorac in patratele. Tipicul pusti rebel wannabe, cu atitudine de om cool si cunostinte de viata nule. N-am nimic cu el, serios, dar asta e adevarul curat. Abia iesit de la dus. Sau Du$uLeTz, ca sa fiu pe val. Buuun, ce face rebelul nostru? Merge pe strada, cu un buchet maare de flori si parintii in stanga. ASTA DA!! Cel mai probabil in vizita la nasi sau bunici, exact ce faceam si noi "pe vremea noastra". De sarbatori ne carau tatii si mamele, cu forta sau vorba dura, ne amenintau ca nu ne mai luam alocatia sau ne fortau ca "asa se face". Nimic nu s-a schimbat, si eu faceam la fel. Ma duceam ca nu aveam de ales, imi bagam picioarele in tot neamul si in toata sarbatoarea lor si inainte sa ies din casa ma certau ai mei: asta nu e tinuta decenta!!! Tu nu mergi asa cu mine pe strada!!!! Dar pana la urma n-aveau ce face fiindca alte haine n-aveam mai "decente". It made my day. Uite omul rebel, cel mai cool din liceu, clasa a 10-a, neinteles, el e un independent, un om atipic, proscris, de la 12 ani se descurca singur ( se sterge la fund singur adica). Uite tipul dur acum, cum merge cu tata si mama si capul plecat sa nu cumva sa-l vada cineva. Nimic nu s-a schimbat, doar ambalajul. Continutul e acelasi, fix acelasi. Tot neintelesi se cred, tot copii sunt, doar ambalajul difera. Noi n-am avut atatea magazine pe gustul nostru, nici banii atat de multi. Noi ne-am imbracat de la frati, noi ne ascundeam mai bine cand fumam in coltul blocului, noi nu aveam atatea variante, dar in mare suntem la fel. Ce conteaza ramane constant. L-am vazut pe pustiul asta si pe ai lui si mi-am adus aminte de mine si al meu frate, si cum ne carau pe noi parintii in vizita la matusi. Uram vizitele alea si ma plictiseam groaznic, comentam si amenintam ca nu vin nu vin nu vin... si tot acolo ma duceam fiindca nu aveam de ales. Noi toti faceam asta, noi toti am facut pe rebelii. FUNNY FUNNY DAY...
It's no bad thing to celebrate a simple life.
E asa bine din cand in cand sa lasi toate prostiile acasa si sa te bucuri de lucrurile marunte, simple, necomplicate. Sa pui pauza si sa stai o zi cu picioarele in iarba. Si sa zambesti ca un prost. E asa bine...
Abia astept 1 mai, sa stau pe plaja si sa-mi ingrop picioarele in nisip, cu omul meu frumos langa mine si marea. Si sa stau facand nimic, sa stau intinsa pe nisip si sa vorbim despre chestii. Si sa ne contrazicem. O viata simpla, exact asa. Absolut nimic mai mult.M-am plictisit sa caut lucruri extraordinare, mi s-a luat. Si am descoperit ca le gasesti exact cand nu le cauti, cand ai nevoie de ele. Ca-n povesti. O viata simpla si nimic mai mult, un om al tau, un loc pe care sa-l numesti acasa, cateva realizari personale, filme bune, carti interesante, un pahar de vin din cand in cand, sau o bere. Destula liniste cat sa ajungi sa o simti si din cand in cand cate o cearta care sa te tina treaz si sa-ti arate ca va pasa. Nimic mai mult. Fara artificii, fara pretentii de oameni superiori, culti sau pfff...extra-mega-super-zuper-xyz. Oamenii astia care sunt super si mega si extra si wow si etc, sunt asa cum sunt si nu se chinuie sa arate. Am intalnit un astfel de om, si ghici ce: e super-mega-wow si etc fara sa vrea, e si atat. Fara demonstratii, fara pretentii. Oamenii astia nu au nevoie de artificii. Sunt frumosi si atat.
Nu e un lucru rau sa te bucuri de lucruri simple.
Abia astept 1 mai, sa stau pe plaja si sa-mi ingrop picioarele in nisip, cu omul meu frumos langa mine si marea. Si sa stau facand nimic, sa stau intinsa pe nisip si sa vorbim despre chestii. Si sa ne contrazicem. O viata simpla, exact asa. Absolut nimic mai mult.M-am plictisit sa caut lucruri extraordinare, mi s-a luat. Si am descoperit ca le gasesti exact cand nu le cauti, cand ai nevoie de ele. Ca-n povesti. O viata simpla si nimic mai mult, un om al tau, un loc pe care sa-l numesti acasa, cateva realizari personale, filme bune, carti interesante, un pahar de vin din cand in cand, sau o bere. Destula liniste cat sa ajungi sa o simti si din cand in cand cate o cearta care sa te tina treaz si sa-ti arate ca va pasa. Nimic mai mult. Fara artificii, fara pretentii de oameni superiori, culti sau pfff...extra-mega-super-zuper-xyz. Oamenii astia care sunt super si mega si extra si wow si etc, sunt asa cum sunt si nu se chinuie sa arate. Am intalnit un astfel de om, si ghici ce: e super-mega-wow si etc fara sa vrea, e si atat. Fara demonstratii, fara pretentii. Oamenii astia nu au nevoie de artificii. Sunt frumosi si atat.
Nu e un lucru rau sa te bucuri de lucruri simple.
Ocupatia: Indragostit(a)
Suntem prosti facuti gramada. Asta e concluzia. A mea. Acum sa spun si cum am ajuns unde am ajuns.
Ca orice biped inteligent(?) mi-am dorit sa-mi pice fisa si sa zic wow uitandu-ma la un om. Nu asta vrem toti la un moment dat si in cele din urma? Sa ne indragostim, sa fim prinsi in asta, sa ne fie dor, sa ne uitam de 10 ori la o eticheta care ne aduce aminte de z? Bun, si ajunsi aici ce facem? Pana in punctul asta suntem oameni misto, avem ocupatii, tabieturi, suntem super entuziasmati, happy, topaim sau plangem ca niste amarati de emo, ne ducem dimineata la munca si ne enervam pana in pranz ca n-a venit x client. Ne dam interesul si vrem sa facem cariera, lucram, desenam, avem pasiuni. Cu alte cuvinte, avem lumea la picioare. Dar din momentul in care ne pica fisa... s-a terminat. Cica ar fi bine sa fi indragostit. Seeeeriiiooos? Cica ar fi bine sa fi asa pierdut in norisori pufosi. Serioooos? In ce lume? In asta a noastra e unul dintre cele mai dificile lucruri. Sa ai o viata normala si sa fi si indragostit pe deasupra. Situatie ipotetica: doi oameni frumosi se cunosc, se plac si incep dansul asta aiurea, de-a indragostitii. Pana acum aveau planuri pentru la vara, un drum catre cariera, pasiuni si proiecte personale. Aveau 20 000 de chestii de facut. Dupa hopul asta lucrurile se schimba: parca se renunta la unele planuri care nu-si mai au rostul, planuri care sunt inlocuite cu altele, doar ca mai nesigure. Dar despre asta mai tarziu. Eh, proiectele, pasiunile si in mare, viata sociala sufera radicale reduceri de "personal". Parca nu m-as mai duce nu stiu unde, parca as sta mai bine aici, parca n-am chef sa ma joc, parca nici sa citesc. Eh, incet incet renunti la tine pentru a sta cu orele tolanit in pat uitandu-te la ea si fata ei perfecta. Frumos nu? Aha... suntem o specie patetica. Chestia asta cu indragostitul e ciudata. Toti o vrem cand nu e si cand apare ni se face frica. Suntem si prosti si lasi pe deasupra. Ce bine-ar fi sa ne putem deconecta de noi. Sa ne lasam acasa, pe raft o cutie cu "sentimente si stari de vulnerabilitate". Si sa ne traim viata mai simplu. Si cand ajungem acasa, dupa ce facem ce avem de facut, dupa ce ne realizam pe noi pentru o zi, ne luam cutiile de pe rafturi si ne pierdem in ele. Simplu si eficient. Mai ales eficient. Si a doua zi o luam de la capat.
Ca orice biped inteligent(?) mi-am dorit sa-mi pice fisa si sa zic wow uitandu-ma la un om. Nu asta vrem toti la un moment dat si in cele din urma? Sa ne indragostim, sa fim prinsi in asta, sa ne fie dor, sa ne uitam de 10 ori la o eticheta care ne aduce aminte de z? Bun, si ajunsi aici ce facem? Pana in punctul asta suntem oameni misto, avem ocupatii, tabieturi, suntem super entuziasmati, happy, topaim sau plangem ca niste amarati de emo, ne ducem dimineata la munca si ne enervam pana in pranz ca n-a venit x client. Ne dam interesul si vrem sa facem cariera, lucram, desenam, avem pasiuni. Cu alte cuvinte, avem lumea la picioare. Dar din momentul in care ne pica fisa... s-a terminat. Cica ar fi bine sa fi indragostit. Seeeeriiiooos? Cica ar fi bine sa fi asa pierdut in norisori pufosi. Serioooos? In ce lume? In asta a noastra e unul dintre cele mai dificile lucruri. Sa ai o viata normala si sa fi si indragostit pe deasupra. Situatie ipotetica: doi oameni frumosi se cunosc, se plac si incep dansul asta aiurea, de-a indragostitii. Pana acum aveau planuri pentru la vara, un drum catre cariera, pasiuni si proiecte personale. Aveau 20 000 de chestii de facut. Dupa hopul asta lucrurile se schimba: parca se renunta la unele planuri care nu-si mai au rostul, planuri care sunt inlocuite cu altele, doar ca mai nesigure. Dar despre asta mai tarziu. Eh, proiectele, pasiunile si in mare, viata sociala sufera radicale reduceri de "personal". Parca nu m-as mai duce nu stiu unde, parca as sta mai bine aici, parca n-am chef sa ma joc, parca nici sa citesc. Eh, incet incet renunti la tine pentru a sta cu orele tolanit in pat uitandu-te la ea si fata ei perfecta. Frumos nu? Aha... suntem o specie patetica. Chestia asta cu indragostitul e ciudata. Toti o vrem cand nu e si cand apare ni se face frica. Suntem si prosti si lasi pe deasupra. Ce bine-ar fi sa ne putem deconecta de noi. Sa ne lasam acasa, pe raft o cutie cu "sentimente si stari de vulnerabilitate". Si sa ne traim viata mai simplu. Si cand ajungem acasa, dupa ce facem ce avem de facut, dupa ce ne realizam pe noi pentru o zi, ne luam cutiile de pe rafturi si ne pierdem in ele. Simplu si eficient. Mai ales eficient. Si a doua zi o luam de la capat.
Punct si de la capat:: am gasit un incendiu intr-un om
Punct si de la capat.
Se spune ca partea cea mai frumoasa intr-o relatie e scanteia, minunata, mirobolanta, inegalabila scanteie care te tine treaz. Si noi toti cautam ca niste prosti asta. Si cand gasim chestia asta ne bucuram ca niste copii in noaptea de Ajun. WOOOOW, OMG, ce misto, ce tare, suuuuper,zuuuuper! Problema e ca nimeni nu ne spune ca eh... tre sa avem grija. Ce te faci cand scanteia asta nu e scanteie cat incendiu in toata puterea cuvantului? Ditamai focul care, nu numai ca te tine treaz, dar te tine treaz la modul cel mai propiu?!?! Nu, nu ma refer la prostii... :))
Ma intreb asa: cand doi oameni se cunosc si se plac, se uita x la z si bai, le place. E super ok, si se baga in treaba asta si e foarte bine. La inceput. E si scanteie, e si calm, e si o plimbare in parc si discutia in contradictoriu. Toate pana la un punct, de la punctul asta incepand partea "adevarata". Ce te faci cand omul asta, care-ti place si care te place, cu care-ti imparti timp si bani, nervi si bucati de fericire...eh, ce te faci daca omul asta e mai mult decat o scanteie? E exact ce vrei, ba mai mult, e mai mult decat vrei. Mai prezent, mai aprins, mai haotic si poate mai indragostit decat e cazul? Partea nasoala e ca si tu esti cam tot pe-acolo. Ba chiar exact la fel! Si ce te faci cand te trezesti in fata ta, fata in fata cu tine. Doua chestii cu principii diferite dar reactii asemanatoare, amandoua se distrug in acelasi ritm. La nervi tot atatea tigari fumeaza fiecare, tot atatea pahare de vodka, reactii tampite. Amuzant nu e, decat in jumatate din timp. Dar e fun din cand in cand si te prinde chestia asta ca un mic mare imens vartej. Stii ca nu e cazul sa te bagi in asta de la inceput, dar atunci e o chestie mica, spui: eh, lasa... nu e nimic grav. Asa spui si cand e ceva mai groasa gluma... Pana la urma ai sa spui: trebuia sa-mi fi dat seama. Dar nu iesi din situatia asta fiindca e deja prea tarziu si esti prins in treaba. Ca o dependenta. Asta e partea naspa, cand e wow da dependenta. Ca orice drog.
Da, e clar...Oamenii vor mai mult decat pot duce, vor mereu mai mult. Si nu se multumesc cu ok, vor absolutul...eh, ce te faci cand il gasesti? Atunci sa te tii... e de rau... e si de bine... Dar e obositor, fun, dar obositor. Spune pa-pa calmului si zi hello haos. Fun? Mai gandeste-te... lucrurile trainice au nevoie de timp si de ce nu, de calm. Un incendiu ca asta e mai dificil. Ori se termina cum a inceput: repede, fara sa-ti dai seama, haotic si uimitor, ori se intretine. Dar de intretinut e mai dificil, e nevoie de multa multa multa rabdare, mult tact si de ce nu: foarte multa iubire. Si intelegere si tot tacamul de rude de-ale altruismului.
Se spune ca partea cea mai frumoasa intr-o relatie e scanteia, minunata, mirobolanta, inegalabila scanteie care te tine treaz. Si noi toti cautam ca niste prosti asta. Si cand gasim chestia asta ne bucuram ca niste copii in noaptea de Ajun. WOOOOW, OMG, ce misto, ce tare, suuuuper,zuuuuper! Problema e ca nimeni nu ne spune ca eh... tre sa avem grija. Ce te faci cand scanteia asta nu e scanteie cat incendiu in toata puterea cuvantului? Ditamai focul care, nu numai ca te tine treaz, dar te tine treaz la modul cel mai propiu?!?! Nu, nu ma refer la prostii... :))
Ma intreb asa: cand doi oameni se cunosc si se plac, se uita x la z si bai, le place. E super ok, si se baga in treaba asta si e foarte bine. La inceput. E si scanteie, e si calm, e si o plimbare in parc si discutia in contradictoriu. Toate pana la un punct, de la punctul asta incepand partea "adevarata". Ce te faci cand omul asta, care-ti place si care te place, cu care-ti imparti timp si bani, nervi si bucati de fericire...eh, ce te faci daca omul asta e mai mult decat o scanteie? E exact ce vrei, ba mai mult, e mai mult decat vrei. Mai prezent, mai aprins, mai haotic si poate mai indragostit decat e cazul? Partea nasoala e ca si tu esti cam tot pe-acolo. Ba chiar exact la fel! Si ce te faci cand te trezesti in fata ta, fata in fata cu tine. Doua chestii cu principii diferite dar reactii asemanatoare, amandoua se distrug in acelasi ritm. La nervi tot atatea tigari fumeaza fiecare, tot atatea pahare de vodka, reactii tampite. Amuzant nu e, decat in jumatate din timp. Dar e fun din cand in cand si te prinde chestia asta ca un mic mare imens vartej. Stii ca nu e cazul sa te bagi in asta de la inceput, dar atunci e o chestie mica, spui: eh, lasa... nu e nimic grav. Asa spui si cand e ceva mai groasa gluma... Pana la urma ai sa spui: trebuia sa-mi fi dat seama. Dar nu iesi din situatia asta fiindca e deja prea tarziu si esti prins in treaba. Ca o dependenta. Asta e partea naspa, cand e wow da dependenta. Ca orice drog.
Da, e clar...Oamenii vor mai mult decat pot duce, vor mereu mai mult. Si nu se multumesc cu ok, vor absolutul...eh, ce te faci cand il gasesti? Atunci sa te tii... e de rau... e si de bine... Dar e obositor, fun, dar obositor. Spune pa-pa calmului si zi hello haos. Fun? Mai gandeste-te... lucrurile trainice au nevoie de timp si de ce nu, de calm. Un incendiu ca asta e mai dificil. Ori se termina cum a inceput: repede, fara sa-ti dai seama, haotic si uimitor, ori se intretine. Dar de intretinut e mai dificil, e nevoie de multa multa multa rabdare, mult tact si de ce nu: foarte multa iubire. Si intelegere si tot tacamul de rude de-ale altruismului.
Hai sa va spun o poveste, o poveste frumoasa
Hai sa va spun o poveste. E scurta, scurta de tot. Doar 5 minute. 15, in cel mai bun caz.
Imagineaza-ti, daca vrei, o camera de baiat. Cu tot tacamul de chestii tipice, o scrumiera pe parchet, o haltera daca vrei, intr-un colt. O masuta mica, un calculator etc etc...n-au importanta aici. Si un pat, ca o mlastina verde. Exact asa. Si acolo stau ei doi, zgribuliti desi nu e frig, si nu fac nimic, doar se tin in brate. Si tac, asculta muzica si putina liniste. Abia se misca, lenes si moale. Un brat se intinde dupa tigara, altul dupa foc. O mana mangaie o alta, un deget gadila un umar. Si din cand in cand, un sarut usor. Timid. Fara mare fas, fara nicio miscare grabita. Doar asa... totul e moale si calm. Nu e decat stare de bine si putin regret, fiindca se termina si o stiu. Asa spune el. Si cu un efort de imaginatie, incearca sa vezi celulele abia atingandu-se. Da, celulele. Bucatile astea mici din noi, mici de tot, imagineaza-ti ca abia se ating in lumina. Ca atunci cand nu focalizezi bine si vezi in ceata. Asa sa le vezi si acum. E o chestie frumoasa, fara nimic nimic urat. Fara pic de banalitate, fara nici cea mai mica urma de urat. E o stare frumoasa. Oamenii astia au invatat sa iubeasca "acum". Si cui ii pasa daca un "Te iubesc" e prea devreme, daca momentul spune ca e ok? Si partea cea mai frumoasa e ca oamenii astia chiar se iubesc, la modul cel mai simplu si mai frumos. Ca doi copii. Dar nu-s tocmai copii si nu se cunosc unul pe altul, dar in momentul asta se iubesc. Nu e frumos? Cu un ultim efort imagineaza-ti ca el ii acopera umarul si-l saruta un moment, atat, si ea nu spune nimic. Se misca doar putin mai aproape. Si respira adanc. E exact momentul in care, ca sa verifici daca celalalt mai e acolo, inspiri. Nu vrei sa iti crezi nici mainile, nici ochii, nici capul care se odihneste pe umarul lui. Oamenii astia au fost fericiti, fiindca stiau ca se au unul pe altul si nu se impart cu nimeni. Nu acum.
Si stau asa de 10 minute, aproape amortiti. Nu e nici noapte nici zi. Chiar n-are importanta. Am sa va spun, doar de dragul povestii, ca e amiaza. Amiaza fara soare, ca o amiaza atemporala daca se poate..
Scura poveste nu? Si fara rost, fara pic de actiune. Gresit! Ne-am obisnuit prea mult cu PAC-PAC-urile din filme. Trebuie sa ascultam mai multa liniste.
Imagineaza-ti, daca vrei, o camera de baiat. Cu tot tacamul de chestii tipice, o scrumiera pe parchet, o haltera daca vrei, intr-un colt. O masuta mica, un calculator etc etc...n-au importanta aici. Si un pat, ca o mlastina verde. Exact asa. Si acolo stau ei doi, zgribuliti desi nu e frig, si nu fac nimic, doar se tin in brate. Si tac, asculta muzica si putina liniste. Abia se misca, lenes si moale. Un brat se intinde dupa tigara, altul dupa foc. O mana mangaie o alta, un deget gadila un umar. Si din cand in cand, un sarut usor. Timid. Fara mare fas, fara nicio miscare grabita. Doar asa... totul e moale si calm. Nu e decat stare de bine si putin regret, fiindca se termina si o stiu. Asa spune el. Si cu un efort de imaginatie, incearca sa vezi celulele abia atingandu-se. Da, celulele. Bucatile astea mici din noi, mici de tot, imagineaza-ti ca abia se ating in lumina. Ca atunci cand nu focalizezi bine si vezi in ceata. Asa sa le vezi si acum. E o chestie frumoasa, fara nimic nimic urat. Fara pic de banalitate, fara nici cea mai mica urma de urat. E o stare frumoasa. Oamenii astia au invatat sa iubeasca "acum". Si cui ii pasa daca un "Te iubesc" e prea devreme, daca momentul spune ca e ok? Si partea cea mai frumoasa e ca oamenii astia chiar se iubesc, la modul cel mai simplu si mai frumos. Ca doi copii. Dar nu-s tocmai copii si nu se cunosc unul pe altul, dar in momentul asta se iubesc. Nu e frumos? Cu un ultim efort imagineaza-ti ca el ii acopera umarul si-l saruta un moment, atat, si ea nu spune nimic. Se misca doar putin mai aproape. Si respira adanc. E exact momentul in care, ca sa verifici daca celalalt mai e acolo, inspiri. Nu vrei sa iti crezi nici mainile, nici ochii, nici capul care se odihneste pe umarul lui. Oamenii astia au fost fericiti, fiindca stiau ca se au unul pe altul si nu se impart cu nimeni. Nu acum.
Si stau asa de 10 minute, aproape amortiti. Nu e nici noapte nici zi. Chiar n-are importanta. Am sa va spun, doar de dragul povestii, ca e amiaza. Amiaza fara soare, ca o amiaza atemporala daca se poate..
Scura poveste nu? Si fara rost, fara pic de actiune. Gresit! Ne-am obisnuit prea mult cu PAC-PAC-urile din filme. Trebuie sa ascultam mai multa liniste.
Disney vs Xena
Am o colega in atelier... o romantica. Odata la cateva luni se indragosteste si de fiecare data el e printul pe musca alba.
Niciodata nu mi-a placut ideea cu printul care vine si salveaza biata fata. Amarata de ea, ea nu e in stare sa-si duca mana la gura asa ca i-o duce el la ceafa. Chmm chmm. Sarmana fata e varza.
Uite ce ne invata astia de la Disney. O fata frumoasa si bogata (nu-mi aduc aminte sa fi spus de Alba ca Zapada ca era si membru Mensa) o sa si-o ia in barba si taman atunci o sa vina si printul blond pe cal balai. Ca deh, pe jos nu poate. In zilele noastre asta s-ar traduce asa: o pitzi frumoasa o sa si-o ia in barba si o sa coboare el, balaiul, dintr-o limuzina alba. In fata la Bamboo.
Varianta numarul doi: ea e saraca lipita pamantului, el.. cu bani... doh( cine a auzit de vreun fecior sarac sa ia fata saraca si sa mai fie si erou?!?!?). Buun, si ea e de-o frumusete rara si el o iubeste sincer. In limbaj civil: ea e o frumusica ce promite multe, el e un baiatu' lu' tata gealat. Are si el limuziiinaa, sac.
Tot din povesti aflam ca ea trebuie sa fie o feminina, sa cante, sa fie ca un cal naravas sau ca un mielusel. Trebuie sa poarte rochii si sa zambeasca frumos. Nimeni nu-i cere chimie sau mai stiu eu ce cultura generala... nooo. Poti sa fi regina si fara, poti sa faci copii reusiti si fara. Plus ca ai un job asigurat: sa fi frumoasa. E si asta o munca... o ...aa... meserie? Tu ce vrei sa fii cand o sa te faci mare? Frumoasa. Hmmm.... Eu am vrut sa ma fac macara...
Trecem peste...
Revin la partea cu printesa si fata sarmana. De ce nu e nicio poveste cu printul adormit si viteaza printesa care se bate cu zmeii? E posibil sa fie, recunosc,doar ca eu nu stiu. Treaba asta m-a obsedat dintotdeauna. Unde Doamne-iarta-ma sunt femeile puternice? O vreau pe Xena inapoi...
Imaginea asta despre iubire distruge tot. E o exagerare care distruge tot farmecul. Pustii astia, inainte sa apuce sa iubeasca isi fac o imagine ca-n filme. Sigur ca fata vrea s-o iei de mana, si sigur vrea o salata si apoi un desert pe care sa-l share-uiti (igienic nu? e prima intalnire). Si cu siguranta, prima noapte impreuna o sa fie ca-n filme: o sa apuci sa faci si baie cu spuma loooz, o cina romantica, dansati pe clasici desculti si mai apucati si masajul timid si restul. Toate intr-o seara. Ca-n filme. Si daca se poate, si putin slow motion... sa vezi fiecare picatura de sampanie cum se lipeste de pereti. Aha.. si Zuuuperman? Zuperman ce spune?
Asa si viziunea asta despre relatii: femeia vrea sa fie protejata, trebuie sa i se aduca flori in fiecare zi si ea, ca dovada a iubirii mirobolante, iti aduce mancarea pe tava de argint si-ti spala si sosetele.
Sarmana Cenusareasa, ce si-a mai dorit ea sa se intoarca in casa aia amarata dupa ce-a spalat 2 sosete.
Si ca sa inchei inutila mea incercare de a trezi la realitate o lume intreaga (biiine, cativa stiu deja asta...biiine, cativa mai multi): Bai, iti spun sincer: nu-mi plac florile, sa nu care-cumva sa-mi aduci mortaciuni de-astea. Si mai sunt si altele ca mine. Sac!
Niciodata nu mi-a placut ideea cu printul care vine si salveaza biata fata. Amarata de ea, ea nu e in stare sa-si duca mana la gura asa ca i-o duce el la ceafa. Chmm chmm. Sarmana fata e varza.
Uite ce ne invata astia de la Disney. O fata frumoasa si bogata (nu-mi aduc aminte sa fi spus de Alba ca Zapada ca era si membru Mensa) o sa si-o ia in barba si taman atunci o sa vina si printul blond pe cal balai. Ca deh, pe jos nu poate. In zilele noastre asta s-ar traduce asa: o pitzi frumoasa o sa si-o ia in barba si o sa coboare el, balaiul, dintr-o limuzina alba. In fata la Bamboo.
Varianta numarul doi: ea e saraca lipita pamantului, el.. cu bani... doh( cine a auzit de vreun fecior sarac sa ia fata saraca si sa mai fie si erou?!?!?). Buun, si ea e de-o frumusete rara si el o iubeste sincer. In limbaj civil: ea e o frumusica ce promite multe, el e un baiatu' lu' tata gealat. Are si el limuziiinaa, sac.
Tot din povesti aflam ca ea trebuie sa fie o feminina, sa cante, sa fie ca un cal naravas sau ca un mielusel. Trebuie sa poarte rochii si sa zambeasca frumos. Nimeni nu-i cere chimie sau mai stiu eu ce cultura generala... nooo. Poti sa fi regina si fara, poti sa faci copii reusiti si fara. Plus ca ai un job asigurat: sa fi frumoasa. E si asta o munca... o ...aa... meserie? Tu ce vrei sa fii cand o sa te faci mare? Frumoasa. Hmmm.... Eu am vrut sa ma fac macara...
Trecem peste...
Revin la partea cu printesa si fata sarmana. De ce nu e nicio poveste cu printul adormit si viteaza printesa care se bate cu zmeii? E posibil sa fie, recunosc,doar ca eu nu stiu. Treaba asta m-a obsedat dintotdeauna. Unde Doamne-iarta-ma sunt femeile puternice? O vreau pe Xena inapoi...
Imaginea asta despre iubire distruge tot. E o exagerare care distruge tot farmecul. Pustii astia, inainte sa apuce sa iubeasca isi fac o imagine ca-n filme. Sigur ca fata vrea s-o iei de mana, si sigur vrea o salata si apoi un desert pe care sa-l share-uiti (igienic nu? e prima intalnire). Si cu siguranta, prima noapte impreuna o sa fie ca-n filme: o sa apuci sa faci si baie cu spuma loooz, o cina romantica, dansati pe clasici desculti si mai apucati si masajul timid si restul. Toate intr-o seara. Ca-n filme. Si daca se poate, si putin slow motion... sa vezi fiecare picatura de sampanie cum se lipeste de pereti. Aha.. si Zuuuperman? Zuperman ce spune?
Asa si viziunea asta despre relatii: femeia vrea sa fie protejata, trebuie sa i se aduca flori in fiecare zi si ea, ca dovada a iubirii mirobolante, iti aduce mancarea pe tava de argint si-ti spala si sosetele.
Sarmana Cenusareasa, ce si-a mai dorit ea sa se intoarca in casa aia amarata dupa ce-a spalat 2 sosete.
Si ca sa inchei inutila mea incercare de a trezi la realitate o lume intreaga (biiine, cativa stiu deja asta...biiine, cativa mai multi): Bai, iti spun sincer: nu-mi plac florile, sa nu care-cumva sa-mi aduci mortaciuni de-astea. Si mai sunt si altele ca mine. Sac!
Fotografie
"Trenduri" care merita sa dispara
Am gasit la un moment dat pe Sfantul Google, o chestie foarte misto. Trenduri care trebuie sa dispara in anul asta nou. Buuun, hai sa le adunam. Incep cu ce am gasit acolo si adaug de la mine ce mai gasesc. Desigur, poate fi si o leapsa daca cineva vrea.
1- Trupele obosite care se incapataneaza sa se agate de fostul succes. It is over! Obisnuieste-te cu ideea. Sunt mule afara, avem si noi cateva pe-aici.
2-Cine nu stie ce-s aia uggs n-a pierdut nimic. Sunt incaltarile alea oarecum inutile, ca niste sosete de iarna de purtat pe afara. Si partea care deranjeaza cel mai mult e ca multe le poarta cu fuste de vara si bluze tot de-acolo. Cum sa stai cu picioarele in blana cand transpiri in tricou? Huh? Huh?Eeee, ce stiu eu? Arta cere sacrificii.
3-Cocalaaariii. Minunati cocalarus retardus si mister muscholo ipocritus sunt unele dintre speciile cele mai nesuferite. Urati de la natura, insuportabili ca oameni, acestia nu fac altceva decat sa ne faca ochii sa sangereze, nasul sa se autodistruga si creierul sa fiarba. De ce? Pai, poate ca-s rea, da' a vazut cineva vre-un gealat imbracat in gigolo italiano, cu "fah" in gura si p*&a la fel si care sa fie si destul de destept?
4-Twilight. N-am vazut filmul, de ce? Fiindca nu-s masochista si nu vreau sa visez urat. Dar toata chestia asta ma depaseste. Ce-i cu marele tam tam? Care e faza? E doar un film prost, nimic mai mult...hai sa trecem peste...
5-FML: pentru cei care nu stiu despre ce e vorba. E un site destul de funny, plin cu intamplari de genul Fir-ar, am comis-o. (varianta cenzurata). Pana aici totul ok, nu? Buuuun, problema e ca a degenerat in ceva mai lame. Cum? Simplu: daca la inceput erau chestii la care ziceai WTFFFFFFF acum au ajuns sa fie ceva mai chill. Eh... Oamenilor le place sa se planga, sa isi planga de mila. Pff, deja FLM mi-am rupt o unghiuta....
6- Emisiunile penibile de la TV. E suficient sa enumar categorii: agatatul la tv in "emisiune", schimbatul familiilor si bagatul nasului acolo unde nu ai treaba, uuuu... mai sunt si alea cu inselatul? Nu m-am mai uitat de cateva luni, deci nu mai cunosc peisajul, dar banuiesc ca prostul gust e tot la el acasa la TV.
7-EMOs. Prea mult pentru mine. Adica, ok...funny primii doi ani... dar gata. O singura chestie mi se mai pare "amuzanta". A vazut cineva emo mai mare de 18 ani? Nu. De ce? Fiindca pana la 18 ori se sinucid ori le trece.
8-Ochelarii de soare au o utiliate a lor, dincolo de faptul ca arata bine. Nu noaptea in cluburi, nu intr-o zi fara soare si nu in casa. Atunci sunt pur si simplu penibili. Plus ca toata gloata poarta acelari model...bleah
9-Grupurile si invitatiile de pe Facebook, hi5 si Netlog. (etc) Cu totii stim ca sunt nesuferite, inutile. Ca niste mass-uri pe mess. Putem sa ne lipsim...
10-Oja loooz sau looosiu-looz sau olaaanj-lozaliu. Daca mai var o unghiuta in vreo culoare de-asta am sa vomit. Ca sa nu mai spun de rujurile care se asorteaza... Uh,habar n-am cum am rezistat fara... dar sunt sigura ca am sa rezist in continuare. HA ha
11- Frizura aia cu bretonul prins stupid ca un mot in varful capului. La origini era ok, dar nu nu nu nu si nu. Ori imprumuti o chestie bine, ori te lasi, dar nu furi pe jumatate. Motul ala, asa cum e purtat de turma, e oribil. Din categoria NU NU NU NU NU NU NU
12-Tendinta de a fi artist. Toti vor sa faca arta, toti stiu sa cante, toti fac design... nu. Nu oricine stie sa scrie poezie, nu oricine stie sa manzgaleasca o foaie e artist, nu oricine stie sa deseneze o haina e dizainar. Ok? Ok? Serios acum... Inteleg ca toate chestiile astea sunt subiective, dar na... niste criterii au si ele...
13-Poze funny pe mail. Am avut 3 zile fara net. Verific mail-ul in sfarsit: 43. 20 numai "chestii funny". Varianta mass-ului pe mail. NU mai vrem.
1- Trupele obosite care se incapataneaza sa se agate de fostul succes. It is over! Obisnuieste-te cu ideea. Sunt mule afara, avem si noi cateva pe-aici.
2-Cine nu stie ce-s aia uggs n-a pierdut nimic. Sunt incaltarile alea oarecum inutile, ca niste sosete de iarna de purtat pe afara. Si partea care deranjeaza cel mai mult e ca multe le poarta cu fuste de vara si bluze tot de-acolo. Cum sa stai cu picioarele in blana cand transpiri in tricou? Huh? Huh?Eeee, ce stiu eu? Arta cere sacrificii.
3-Cocalaaariii. Minunati cocalarus retardus si mister muscholo ipocritus sunt unele dintre speciile cele mai nesuferite. Urati de la natura, insuportabili ca oameni, acestia nu fac altceva decat sa ne faca ochii sa sangereze, nasul sa se autodistruga si creierul sa fiarba. De ce? Pai, poate ca-s rea, da' a vazut cineva vre-un gealat imbracat in gigolo italiano, cu "fah" in gura si p*&a la fel si care sa fie si destul de destept?
4-Twilight. N-am vazut filmul, de ce? Fiindca nu-s masochista si nu vreau sa visez urat. Dar toata chestia asta ma depaseste. Ce-i cu marele tam tam? Care e faza? E doar un film prost, nimic mai mult...hai sa trecem peste...
5-FML: pentru cei care nu stiu despre ce e vorba. E un site destul de funny, plin cu intamplari de genul Fir-ar, am comis-o. (varianta cenzurata). Pana aici totul ok, nu? Buuuun, problema e ca a degenerat in ceva mai lame. Cum? Simplu: daca la inceput erau chestii la care ziceai WTFFFFFFF acum au ajuns sa fie ceva mai chill. Eh... Oamenilor le place sa se planga, sa isi planga de mila. Pff, deja FLM mi-am rupt o unghiuta....
6- Emisiunile penibile de la TV. E suficient sa enumar categorii: agatatul la tv in "emisiune", schimbatul familiilor si bagatul nasului acolo unde nu ai treaba, uuuu... mai sunt si alea cu inselatul? Nu m-am mai uitat de cateva luni, deci nu mai cunosc peisajul, dar banuiesc ca prostul gust e tot la el acasa la TV.
7-EMOs. Prea mult pentru mine. Adica, ok...funny primii doi ani... dar gata. O singura chestie mi se mai pare "amuzanta". A vazut cineva emo mai mare de 18 ani? Nu. De ce? Fiindca pana la 18 ori se sinucid ori le trece.
8-Ochelarii de soare au o utiliate a lor, dincolo de faptul ca arata bine. Nu noaptea in cluburi, nu intr-o zi fara soare si nu in casa. Atunci sunt pur si simplu penibili. Plus ca toata gloata poarta acelari model...bleah
9-Grupurile si invitatiile de pe Facebook, hi5 si Netlog. (etc) Cu totii stim ca sunt nesuferite, inutile. Ca niste mass-uri pe mess. Putem sa ne lipsim...
10-Oja loooz sau looosiu-looz sau olaaanj-lozaliu. Daca mai var o unghiuta in vreo culoare de-asta am sa vomit. Ca sa nu mai spun de rujurile care se asorteaza... Uh,habar n-am cum am rezistat fara... dar sunt sigura ca am sa rezist in continuare. HA ha
11- Frizura aia cu bretonul prins stupid ca un mot in varful capului. La origini era ok, dar nu nu nu nu si nu. Ori imprumuti o chestie bine, ori te lasi, dar nu furi pe jumatate. Motul ala, asa cum e purtat de turma, e oribil. Din categoria NU NU NU NU NU NU NU
12-Tendinta de a fi artist. Toti vor sa faca arta, toti stiu sa cante, toti fac design... nu. Nu oricine stie sa scrie poezie, nu oricine stie sa manzgaleasca o foaie e artist, nu oricine stie sa deseneze o haina e dizainar. Ok? Ok? Serios acum... Inteleg ca toate chestiile astea sunt subiective, dar na... niste criterii au si ele...
13-Poze funny pe mail. Am avut 3 zile fara net. Verific mail-ul in sfarsit: 43. 20 numai "chestii funny". Varianta mass-ului pe mail. NU mai vrem.
Ciudata treaba asta cu oamenii
Ciudata treaba asta cu oamenii. Cum sa-i cunosti si ce sa faci cu ei dupa ce-i ai... si partea mai mai...cum sa renunti la ei. Eh, la un moment dat mi se pusese pata si am zis ca-mi las balta toti oamenii mei si ma duc in lume...sa caut frunze si furnici. Mi s-a luat si de asta. Nu ma mai duc nicaieri.
M-am intalnit cu un vechi prieten. Prieten cu care nu am mai vorbit de ceva vreme. Si ce ciudat si strain imi parea omul asta acum... si parca tot el era si parca tot apropiat. Era o chestie cu "vine parca se duce". Cam asa si eu. Ma uitam azi la el, acelasi om pe care-l cunosteam acum 2 ani, dar altul. Si l-am vazut pe omul asta in 100 de ipostaze, si l-am cunoscut exact asa cum era. Fara nimic fals, fara perdele, fara praf. Si azi...azi omul asta mi-a parut altfel. E clar ca amandoi ne-am schimbat si e clar ca timpul asta nenorocit le schimba pe toate si e clar ca e o chestie normala... dar totusi. Era omul asta, un om cu totul special. De ce? Fiindca avea asa, o moralitate a lui. Si cel de acum nu o mai are. Pacat. Tocmai asta era punctul forte. Faptul ca e un om destept si intelege anumite lucruri. La un alt nivel. Azi lucrurile nu mai stau la locul lor, omul asta e la fel de destept, la fel de frumos dar altfel, parca mai putin fericit. E praf, e clar. Din cand in cand trebuie sa ne aducem aminte sa ne stergem de praf. Si o sa fim sclipiciosi ca in reclamele cu Pronto..uuuu, ce mistoooo. Abia astept. Eu imi iau cu mere...merg la sigur.
Revenind la praf si la cum sa-l dam jos. Propun masuri radicale: se ia una bucata sinceritate usturatoare, doua kg de chef de viata si putin adevar. Doar putin, mai mult n-avem voie, complicam situatia prea mult. Si musai, dar musai sa luam si ceva intelegere, cat mai multa. Si le amestecam pe toate astea la un loc si ne stergem cu ce iese, ok? Si strangem praful asta intr-un colt sau si mai bine, il bagam intr-o cutie si scriem mare de toooot: asa nu. Dar nu-l aruncam, clar. Are si el rostul lui, ca si furniciile din atelier.
Spor la treaba!
M-am intalnit cu un vechi prieten. Prieten cu care nu am mai vorbit de ceva vreme. Si ce ciudat si strain imi parea omul asta acum... si parca tot el era si parca tot apropiat. Era o chestie cu "vine parca se duce". Cam asa si eu. Ma uitam azi la el, acelasi om pe care-l cunosteam acum 2 ani, dar altul. Si l-am vazut pe omul asta in 100 de ipostaze, si l-am cunoscut exact asa cum era. Fara nimic fals, fara perdele, fara praf. Si azi...azi omul asta mi-a parut altfel. E clar ca amandoi ne-am schimbat si e clar ca timpul asta nenorocit le schimba pe toate si e clar ca e o chestie normala... dar totusi. Era omul asta, un om cu totul special. De ce? Fiindca avea asa, o moralitate a lui. Si cel de acum nu o mai are. Pacat. Tocmai asta era punctul forte. Faptul ca e un om destept si intelege anumite lucruri. La un alt nivel. Azi lucrurile nu mai stau la locul lor, omul asta e la fel de destept, la fel de frumos dar altfel, parca mai putin fericit. E praf, e clar. Din cand in cand trebuie sa ne aducem aminte sa ne stergem de praf. Si o sa fim sclipiciosi ca in reclamele cu Pronto..uuuu, ce mistoooo. Abia astept. Eu imi iau cu mere...merg la sigur.
Revenind la praf si la cum sa-l dam jos. Propun masuri radicale: se ia una bucata sinceritate usturatoare, doua kg de chef de viata si putin adevar. Doar putin, mai mult n-avem voie, complicam situatia prea mult. Si musai, dar musai sa luam si ceva intelegere, cat mai multa. Si le amestecam pe toate astea la un loc si ne stergem cu ce iese, ok? Si strangem praful asta intr-un colt sau si mai bine, il bagam intr-o cutie si scriem mare de toooot: asa nu. Dar nu-l aruncam, clar. Are si el rostul lui, ca si furniciile din atelier.
Spor la treaba!
Azi am chef de o bere pe plaja in Vama. Si o tigara mentolata si un om frumos
Azi iar sunt pornita, doar ca nu stiu exact pe ce. Am ascultat REM de cand am facut ochi, am vazut o stire monstruoasa, nu ca am avea noi altfel de stiri. Ba da, mai sunt si cele neimportante, plicticoase, mondene sau despre politica. Dar pe alea le stiu doar teoretic. Si cum m-am pornit eu azi, m-am pornit pe nu stiu cine, fara un motiv anume, doar asa. Si am azi un chef sa plec de-acasa, chef sa-mi bag picioarele si sa ma duc in lume, sa ma duc sa colind muntii si sa ma intorc la primavara. Mi s-a luat de tot si toate. Nu mai vad nimic care sa-mi paca. Unde e orasul ala frumos pe care-l iubeam, unde-a zilele alea atat de misto, oamenii aia in care crezi? Unde e moralitatea si adevarul ala de care nu te indoiesti? Unde-s toate lucrurile cunoscute, unde-s prietenii pe care ii iubesti? Unde s-au bagat si zilele perfecte cu 2-3 oameni pe care ii iubesti sincer si care stau acolo, langa tine, pana nu mai pot? Unde s-au pierdut toate lucrurile alea bune? Am asa o stare de nervi, de agitatie. M-am trezit cu fata la podele, clar. Iar or sa-mi spuna astia de azi ca vorbesc mult. Si critic. Pff, asta e. Chiar, unde sunt oamenii aia care critica? Deschis. Nu ma refer la a vorbi despre un Z care nu e prezent, nu ma refer la a vorbi de rau sau de bine, ma refer la critica. Partea aia de critica constructiva. Unde v-ati ascuns bai, oameni frumosi si critici? Va caut de ceva timp si nu gasesc nimic. Doar vreo 2-3 lucruri pe care le stiam si in care inca mai cred. In rest, nimic. Pietre si nisip de mare si niciunele nu-mi spun nimic de data asta. E asa o liniste stupida si rece. Bai, va vreau inapoi pe voi! Zilele alea care-au contat, care au facut o schimbare.
The tu du list
I WANNA...
Cum se face ca nimic nu e nicodata cum te astepti? Dar asta e alta mancare de peste...
Cum se face ca fiecare isi face o lista la inceput de an? The tuu duu list. Marea tu du list. Azi mi-a povestit o prietena de lista ei, acum cateva zile altcineva ma punea la punct cu ce si cum. Azi imi fac si eu una, o lipesc pe usa, o tintuiesc bine, si sa fiu sigura ca nu uit, imi fac si marele tu du tatuaj. Direct pe frunte. Sa-mi aduc aminte. Acum, singura problema e sa nu cumva sa uit sa ma uit in oglinda...sunt fata deci ar trebui sa fie intuitiv. Eh, nu-i chiar asa. Imi leg o ata de degetul mic. Una rosie. Dar daca uit de le ce vine ata? O sa-mi pun memento...dar daca se descarca telefonul? Daca uit incarcatorul acasa? Daca nu mai fac nicio lista si fac ce-mi aduc aminte cand imi aduc aminte? Nu e ceva mai bine?
Cum se face ca nimic nu e nicodata cum te astepti? Dar asta e alta mancare de peste...
Cum se face ca fiecare isi face o lista la inceput de an? The tuu duu list. Marea tu du list. Azi mi-a povestit o prietena de lista ei, acum cateva zile altcineva ma punea la punct cu ce si cum. Azi imi fac si eu una, o lipesc pe usa, o tintuiesc bine, si sa fiu sigura ca nu uit, imi fac si marele tu du tatuaj. Direct pe frunte. Sa-mi aduc aminte. Acum, singura problema e sa nu cumva sa uit sa ma uit in oglinda...sunt fata deci ar trebui sa fie intuitiv. Eh, nu-i chiar asa. Imi leg o ata de degetul mic. Una rosie. Dar daca uit de le ce vine ata? O sa-mi pun memento...dar daca se descarca telefonul? Daca uit incarcatorul acasa? Daca nu mai fac nicio lista si fac ce-mi aduc aminte cand imi aduc aminte? Nu e ceva mai bine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)