Nu ti-e ba rusine sa cersesti? Du-te la furat!
Fac
parte din jumătatea aia nefericită a omenirii care de obicei se
preumblă prea mult şi prea des pe unde nu ar vrea să ajungă şi prea
puţin şi prea rar prin locurile care îi plac. De exemplu, vara asta
mi-am ratat concediul. N-am avut timp să ajung unde vroiam…
Tocmai de-aia în loc să-mi mişc
organismul prin câmpii de mărgăritar străbătute de pâraie cu unda lină
şi răcoroasă pe malurile cărora poposesc o sumedenie de naiade nurlii,
mi-am tocit bascheţii pe străzile Bucureştiului la întâlniri cu diverşi
şi diverse. Deh, nu poţi doar să baţi din degete pe site mai trebuie să
şi alergi, că doar d-aia moare presa.
Nu dai cu nasu-n lume, nu ştii ce e, cum
mai arată, cum se mai piaptănă şi cum mai miroase. Şi mai ales cât mai
costă şi material şi moral să-ţi duci zilele în pseudometropola noastră
cea prăfuită, cotropită de căldură şi de sărăcie.
Aşa se face că am ajuns zilele trecute
printr-o parcare de lângă Universitate. Ieşeam de la o întâlnire şi mă
gândeam „bă dă-o dracu de treabă, mă duc acasă şi mă bag sub aerul
condiţionat, mi-a ajuns”. În spatele meu un puştan de vreo 15 ani.
Ţigan, pardon rom. Îmi cerea bani. Ştiţi repertoriul, nu-l repet.
Îl ignor şi accelerez spre un taxi. Ăla
după mine. Nu se lăsa nicicum… Mă perseverent e minoritaru’ ăsta, zic,
şi mai accelerez odată. Tot nu scap de el.
Ocolesc un BMW oprit aiurea, jumătate pe
trecerea de pietoni, şi, culmea, din el iese salvarea. Alt ţigan,
pardon rom, tricou alb, lanţ de aur, ghiul, 2,6 kile de gel în păr,
ochelari de soare, evident. Se uită la mine şi râde. P-ormă se întoarce
către cerşetorul cel mic care mă hăituia: „Nu ţi-e bă ruşine să
cerşesti? Du-te dracu’ la furat! Eşti ditamai omul!” De Răzvan Zamfir – Business Cover
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu