Stam ieri priveam pe geam şi era totul aşa gri. Lumea era zgribulită iar vremea era aşa de tristă. Am plecat ca să nu mai privesc la acest spectacol gri. Dar ceva parcă mă tot trăgea înapoi. M-am întors şi m-am lipit cu faţa de perdeaua alba. Ce alb părea şi peisajul de afară. Şi mă găndeam cum ar fi să avem mereu o perdea la noi când plouă? Să ne pară că de fapt ninge şi că pe jos se vor pune fulgi si nu băltoace de noroi ...
Gândurile sunt toate date de muze. Dacă nu îţi preţuieşti muza, ea fuge ... Ştiu prea bine acest lucru. Aşa că petreceţi cu muza voastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu