Între spicele de grâu ...

Printre spicele de grâu
din lanul unde ne-am ascuns,
cel de lângă pârâu,
căutam cu ardoare răspuns.
Vroiam să cunosc
mai mult decât mi-era permis,
constrâns de tine, recunosc
că sunt uman cât să ajungem la compromis.

În mijloc de lan,
sub cer de porţelan,
cad lacrimi din cer
şi se amestecă cu nămol
şi din pământ răsare, domol,
falnic, un înger.
Îngenuchiaţi amândoi
în lanul sfânt de grâu,
sfărşit singurătăţii-n doi,
legaţi amândoi cu sfânt brâu.

Declinul ... culturii ....

Se făcea că era o zi de 2008. Era aşa o zi faină, pierdeam vremea ca de obicei la birou pierdut în gândurile mele ca în nisipurile mişcătoare... Devin prea siropos. Vine acasă mama cu o surpriză magnifică. Avem bilete la O Noapte Furtunoasă cu Maia Morgenstein, Gyuri Pascu, Ivaşcu. Am zis că o să fie ceva magnific, superb, o punere în scenă de zile mari. Aşa a fost. Ne-am dus noi pregătiţi, predăm biletele(50 de lei fiecare) şi intrăm în sală. Pe scenă se punea fundalul de secol XX, mai pe la început. Aşteptam entuziasmat să fiu transportat în acel secol(că într-o comedie Carageliană deja trăim toţi). Începe piesa. Dezamăgire completă. Pe scenă marii actori au devenit exponenţii jegului în care colcăie cultura noastră. Actorii au avut grijă să termine piesa(nu detailiez, dar zic că au fost scene +16). Am plecat profund scârbit de marii actori. După două săptămâni teatrul local, Toma Caragiu, a pus ăn scenă aceeaşi piesă, cu actori locali de această dată, inclusiv cu un om pe care nu îl aveam la inimă, Mihai Coadă. Aceea reprezentare am revăzut-o cu plăcere de 3 ori şi Mihai Coadă, în ochii mei, a devenit un mare actor.
Mă întreb aşa ce e cu noi? Noi, ca oameni culţi, cerem cultură şi primim îndobitocire? Cerem prea mult dacă dorim să revedem teatru adevărat, filme adevărate, muzică adevărată şi nu sânii mult iubiţii si proslăviţi în toate mediile "culturale" româneşti?

Trăiască Coadă, Trăiască Birlic, Trăiască teatrul adevărat...

Trandafir

O coroană de petale roşii
fixate pe un stativ verde,
alipit de o tijă naturală verde
cu ramificaţii cartonate verzi.

Coroana se închide încet, încet,
retrăgându-se în stativ,
întortochindu-şi tija şi ramificaţiile verzi,
devenind o sămânţă,
un sâmbure de adevăr verde
în negura somnului naturii.

Parcă şi Pământul doarme
şi stă în loc, neînvârtindu-se în jurul Soarelui.
Căci, dacă s-ar învârti, ar dispărea şi sâmburele
şi negura.

Leapşa livrească(Răspuns la leapşa pentru autori)

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Memorez pagina sau dacă am un semn pun semn, dacă nu pun un pix ca să rămână cartea frumoasă.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

Cine sunt Iluminati. Carte primită de Revelion. Foarte interesantă. Am răsfoit-o cam pe jumătate.

3. Citiţi în baie?

Nu. Ascult muzică. Dar carte nu. Ar fi cartea fleaşcă. Fac duşuri aşa că o carte în mâinile mele este foarte impractică.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Ooo da... Prima de război. M-am lăsat când am descoperit că nu am noţiuni de brigăzi, divizii, armate. Şi a doua despre viaţa unui muzician închipuit. Nu mă pricep la dialoguri. Aşa că de atunci poezii şi povestioare ultra scurte.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Un pas înainte din negura superbă asupra intelectualităţii

6. Care este cartea preferată?

Pădurea Spânzuraţilor de Liviu Rebreanu; Enigma Otiliei de George Călinescu(Clar locul I); 1984, Ferma animalelor şi Omagiu Cataloniei de George Orwell; Scrieri alese de Ion Luca Caragiale, Versuri de geroge Bacovia, Focul ascuns în piatră scrisă de Adrian Cioroianu.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Focul ascuns în piatră scrisă de Adrian Cioroianu am citit-o de 3 ori, o carte despre Ştefan cel Mare şi una despre Vlad Ţepeş de 5, respectiv 6 ori.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

M-aş bâlbâi de emoţie şi nu aş zice nimic valoros vreo 5 minute. Deci nu aş putea spune ceva de valoare. Dacă aş evita emoţiile cred că le-aş spune părerea despre plusurile şi minusurile scrierii lor.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Când am cu cine, da. Când nu, prefer să tac.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Când cineva mă convinge că este o carte bună sau mi-a plăcut enorm o carte de acelaşi autor.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Enigma, Enigma, Enigma. :D. Enigma Otiliei şi 1984. Foarte interesante şi bine gândite.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Canapeaua, Scaunul de la birou, banca a 6-a din liceu.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Şi cu muzică. Şi fără. Depinde de starea mea.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Nu pot citi pe net mai mult de 20 de rânduri. Îmi fuge atenţia. Prefer cărţile palpabile.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Şi împrumut când nu am finanţele să cumpâr cartea.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

Locul unde mă ascund cu drag, unde mă pierd de lume şi scap de matematică.

Her Morning Elegance / Oren Lavie

M-am gândit să vă stresez cu o melodie frumoasă aşa de seară. :)

Foarte frumoasă mi se pare meodia, aşa calmă şi neartficială. Un artist foarte interesant, videoclipul este concepţia sa şi pentru artist independent acest videoclip are cam 9 milioane şi de vizualizări(o realizare importantă).

Deci vă doresc să vă bucuraţi în linişte de calmitatea acestei melodii.

Gara plouată

Stam în gară,
gri amândoi.
Mici lacrimi de ploaie
se adăposteau de frig
în părul tău şaten
căutând,
ca şi mine,
iubire.
Părul şaten şi
ochii verzi
şi lacrimiile cristaline
cu aură de diamant
erau iubirea,
iar gara,
cu stâlpii mizeri şi gri
plouaţi şi mucegăiţi
erau ura.

Lasă-mă să mă pierd mereu
în şatenul părului tău
şi în verdele gălbui al ochiilor tăi
şi ţine-mă departe de mizerul stâlpilor din gară.

Trenul albastru şters de vreme
intră în gară şi îmi devine inamic.
Ca o moară de vânt masivă
tronează în faţa mea, parcă
vrând să îmi demonstreze
măreţia sa pierdută.
Cu lacrimi în ochi şi-n suflet,
te desparţi de mine lasându-mi
un sărut pe buze drept amintire.

Fiinţă simbiotică

Târăşte-te în sufletul meu
şi rămâi acolo.
Să nu spui o vorbă
sau un cuvânt, ce ar pângări liniştea
sufletului meu.

Rămai acolo, ascunsă,
taină îngropată în sufletul meu
ca o sămânţă în fruct.

În negura sufletului meu,
în colţurile nepătrunse de lumina candelei tale
să te ascunzi ca să nu te mai cunosc, să nu te mai ştiu...

Târăşte-te în sufletul meu
şi lasă-te înghiţită
de negură...

Blue Christmas

Sărbători Fericite. Un cântec de la un artist minunat.

Crăciun Fericit

Crăciun Fericit, dragi prieteni. Fie ca Sfintele Sărbători să ne cureţe sufletul şi să ne facă pe toţi nişte oameni buni. Că de bunătate avem nevoie în această lume câinoasă. Această perioadă petrecută în acest blog a fost o perioadă minunată. Voi sunteţi nişte oameni minunaţi toţi. Felicitări Tasha pentru acel film minunat.

Sărbători Fericite.

Balta Definită

Plouă,

Pe mine, pe noi,

Plouă,

Pe toţi, pe voi.

Mă plimb pe strada mea,

stradă pe care o ştiu de mult.

Plouă din nou,

Pe inima mea, pe ochii mei,

iar picăturile se amestecă cu lacrimile,

cât nici nu mai ştii. Plâng sau râd.

Mă plimb pe stradă,

privind la bălţiile din drum.

Mă uit adânc într-una. Mă văd.

Ca în oglindă.

Picăturile mele de ploaie

sau lacrimile mele cad în baltă

şi văd cum balta este şi mai bine definită,

mai întregită.

Mă plimb pe strada mea,

bătrâna stradă, pe care o ştim cu toţii ...

Romanţă de iarnă

Ne întâlnisem
sub pomii scheletici şi negrii.
Ninsese, şi întreg peisajul devenise
alb,
alb halucinant.
Iar tu, blondă, viscolită, cu rochia ta albă
şi cu genele acoperite de zăpadă
parcă erai Crăiasa Zăpezilor.

Vroiam să te ating, să mă conving,
că eşti cea pe care o ştiam,
dar tu,
ca o nălucă dispăreai din faţa mea,
lăsând în urma ta – viiforul.

Apari, din nou, în faţa mea, te rog.
Lasă-mă să te văd, să te ating
să pot şi eu să urlu: - Este!!
Nu mă lăsa temător, în zăpadă
în albul halucinant, între copacii
negri şi scheletici, cu o făşie din rochia ta,
lângă mine.

Câmpul Tomnatic...

E toamnă, pe câmp
trupul simte frigul,
pe când sufletul
simte răceala şi ignoranţa.

Ard frunzele moarte
pe câmp, pe pământul pustiu şi rece.
Privesc la ele cum ard,
dar eu,
eu devin de piatră.
Nici focul nu mă-ncălzeşte,
nici soarele ce bătea odinioară
n-ar mai reuşi.
Plouă. Focul se stinge încet.
Arunc repede o plasă pe rămăşiţele fumegânde
să nu se stingă.
Poate mă vor încălzi
după ce nu va mai ploua
pe mine, pe pământ, pe frunzele moarte.

În casa gri...

În casa gri cu acoperiş drept
unde locuieşte un bătrânel, mai bătrân ca timpul însăşi,
un mare gard verde, înalt împiedică priviriile neinvitaţilor.
Dar, uite, acum gardul este acoperit cu atâta zăpadă,
încât seamană cu un zid de cristal.
Grădina lui, cândva impodobită cu crini şi garoafe,
acum e ascunsă sub un văl de zăpadă.
Prin geamurile gri de la atâta ploaie uscată pe ele
străbate lumina slabă a unei lumânări ce probabil se va stinge,
cândva, la noapte.

În casa gri cu acoperiş drept
La geamuri nu se mai văd luminiile slabe ale lumânărilor.
A trecut iarna şi garoafele şi crinii împodobesc casa bătrânului acum...

Delir Pustnic

Te vedeam prin ceaţă
în apusul gri, metalic
ce se aşezase pe sufletul meu.
Slăbit, strigam după tine
şi îţi căutam prezenţa
în camera mea semi-ntunecată lipsită de aer.
Tu apăreai din când în când în faţa mea
cu ceaiul roş-al amăgirii.
Pe geamul acoperit parţial de jaluzea
Vedeam o frunză, ce timid se lipise de geam
căutând căldură. Sta ghemuită ca un copil
ce aştepta căldura părintească.
Căldură, pe care în delirul meu,
o căutam la tine.
Mai vino în calea mea, chip de lut
şi spune-mi cuvintele de care am nevoie,
să uit de nebunia lumii şi să mă retrag în
inima ta ca un pustnic în peştera săpată de lacrimile sale
în rocă dură.

Menorah

Priveam pe masă la candelă.
O candelă veche, de bronz
care dăinuie în familie de ani.
O flacără bătrână pâlpăie în adâncul ei
d-abia se vede lumina ei.
Flacără bătrână, fără căldura dată de tine aş putea sta,
dar fără lumina ta, aş dispărea dintre toţi.
Spune-mi flacără bătrână,
ce să-ţi fac?
Cum să te readuc la viaţă?
Să-mi luminezi casa şi inima cu lumina ta.
Un pic de untdelemn
te-ar înălţa ca pe un vulcan roş de foc –
ce arde în epicentru şi încălzeşte în depărtare.
Candelă Bătrână cu flacără bătrână, eternă
În care se ascund spiritele ale altor flăcări
ce au luminat casa aceasta şi sufletele bătrânilor mei.

La mulţi ani 100RO

Proiectul 100RO a împlinit o lună. Şi ce scump e. Ca un bebeluş. Bebeluşul lui Feri şi al internetului. În această lună acest blog a crescut foarte mult, mai mult decât multe alte blogurri(aproape 50.000 de vizualizări într-o lună este ceva). Pentru această creştere magnifică meritul este al tuturor. Mai ales al lui Feri cel ce a reunit aceste minţi luminate în ale clickăitului pe taste şi a împărtăşirii de idei şi de experienţă. Am avut ocazia să citesc articole interesante, experienţele de viaţă ale unor persoane magnifice, să văd o ceartă constructivă, să primesc o admonestare pentru numele meu şi să cunosc nişte oameni magnifici. Sper ca această comunitate să crească şi mai mult ca la anu să fim 1000RO şi să avem 50.000 de vizualizări pe zi(bine asta cu 50.000 unici e cam vis, dar speranţa moare ultima) Încă o dată La Mulţi Ani fraţi Bloggeri.

Şi-altă dată, si-altă dată....

Ochii tăi ca nişte stele

Vino să visez

în braţele tale,

pe pântecul tău, lângă inima ta,

lângă sufletul tău, pe care

îl... îl iubesc.

Lasă-mă să văd stelele

cum îţi luminează chipul,

şi tu devii muza mea.

Şi din sufletul tău vin cuvintele mele,

se aşează pe cer sub formă de stele,

iar eu doar le copiez pe hârtie.

Stăm ascunşi sub un morman de frunze tomnatice,

care sunt ca o pătură ...

Pătura toamnei pe noi.

Lasă-mă să mă pierd în ochii tăi

şi să mă privesc, să mă văd cum mă vezi tu.

 Lasă-mă să adorm în braţele tale

cu gândul la stele şi la tine...

Ai probleme cu vecinii?

 Atenţie!! Dacă e cumva prea devreme sau ai sub 18 ani, press fast forward. Conţinut Ilici... adică Ilicit.


Vecinii tăi îţi strică somnul cu viaţa lor sexuală nebună sau cu certurile lor.
Cum se rezolvă acest lucru.

1. Te duci la ei la uşă. Un coleg de-al unchiului meu avea probleme cu vecinii care se certau groaznic de mult. Omul se enervează, se duce la uşă la ei şi le spune pe un ton(ne)calm: "Domle, dacă nu îţi poţi satisface femeia ca ea să tacă, ţi-o rezolv eu. Şi dacă mai faci scandal, te rezolv şi pe tine dacă tot fac drumul." O variantă nu prea populară. De ce? Te face să pari gay şi problema şi mai mare e dacă ei sunt bi.

2. Lipeşti bileţele pe uşă.


3. Ironia. Vecinii tăi au o viaţă sexuală atât de zgomotoasă cât scârţie patul? Nimic mai simplu. Spune-le că dea încheieturile la vaselină. Cunosc persoane care acum se ceartă şi nu le mai scârţie patul...

Tangou în contratimp

Melodia unui pian singuratic,

ne urmăreşte. Deşi e dezacordat,

sună minunat.

Sună diferit de alte piane,

e atonal, e magnific de dezacordat.

Pe melodia acestui pian

dansăm noi iubire, dansăm –

tangoul iubirii.

Tu ai un trandafir roşu, eu -

eu mă mişc în contratimp.

Dar tangoul nostru e unic,

faţă de tangoul dansat de profesionişti.

Noi îl facem original şi superb

pentru că noi, dragă, îl dansăm în contratimp ...

La mulţi ani românule

LA MULŢI ANI, fraţii şi verii Păunescu... Ce??? La mulţi ani fraţilor şi verilor. E ziua noastră, să bem, să mâncăm şi să ne uităm la parada militară de 1 mai?? 1 decembrie. Ne-am unit acum 91 de ani să fim acum mai dezbinaţi ca atunci. Anul ăsta schimbăm dictatura din PDL în PSD+PNL=Love(Kinky Love). Să trăieşti române. Bine.

http://www.youtube.com/watch?v=vSivVYwKwZc