Increderea in cei din jur

Am avut la un moment dat obiceiul prost de a-mi pune speranta si increderea in oameni. In bunatatea lor, in bunul lor simt, in cuvintele lor. Cat de neinspirat am putut fi.
Amin Maalouf spunea, in ''Leon Africanul'' : ''La doisprezece ani, încă mai credeam că, dintre fiare şi oameni, cele dintâi erau cele mai dăunătoare.''
Cand am citit prima data acea afirmatie, ma gandeam ca adevarul e undeva..la mijloc. Ca exista oameni buni si oameni rai. Si mai credeam ca imprejurarile il fac pe om sa fie asa cum e. Acum cred ca imprejurarile nu il fac pe om, ci il dezvaluie asa cum e el, il lasa sa se dezlantuie in toata splendoarea lui de ...om.
Voi ce credeti? In cine mai credeti?

Un comentariu:

  1. pffff si eu aveam.... sau am...... nici eu nu stiu...incredere intr-o persoana...
    ziceam ca nici o data nu o sa ma dezamageasca....
    dar.......

    RăspundețiȘtergere