Magicianul de John Fowles

Am finalizat cartea "Magicianul" de John Fowles. Tot auzisem despre ea că e "magică", că merită citită şi mi-a şi fost pusă în braţe de cineva care o citise pe nerăsuflate.

Eu, am citit-o bătrâneşte, pe îndelete... dar spre ultimele pagini îţi ard degetele de nerăbdare să dai pagina. E captivantă.

Maurice Conchis - magicianul, doctor psihiatru care se joacă cu oamenii, testându-le fidelitatea, capacitatea de a iubi.

Are o echipă de doctori şi studenţi care joacă teatru alături oamenice devin cobai şi intră în piesă.

Nicholas Urfe renunţă la Alisson, femeia care îl iubeşte şi care îi este devotată, pentru o "actriţă" (medic psihiatru) Lily.

În finalul cărţii, Alisson apare distantă şi rece, îmbrăcată frumos ca o mică burgheză - i se înscenase sinuciderea - iar profesorul de engleză îşi dă seama că ea este femeia pe care o iubeşte, trupeşte şi sufleteşte.

"Nu poţi să urăşti pe cineva deja înfrânt. Care, fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg."

"E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mâna, va rămâne de-a pururi în acest îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii anonimi."

"Mâine să iubească cel care n-a iubit niciodată şi cel care a iubit azi să iubească mâine."

Viaţa este supusă hazardului. Oamenii din viaţa noastră sunt actori. Viaţa este o mare scenă, cu decoruri schimbătoare de la o zi la alta sau din contră, aceleaşi.

O carte interesantă.... care te face să îţi pui întrebări şi să alegi.

"Bogăţia e un monstru. Îţi trebuie o lună ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere financiar, dar e nevoie de ani întregi ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere psihologic."

"-Tare mi-ar plăcea să fiu cu adevărat frumoasă.

-Frumuseţea este ceva de adaos. Ca ambalajul în jurul cadoului. Nu e cadoul în sine." (Mulţi alergăm după frumuseţe, după exterior... inclusiv eu).

"Asa cum "cred în Dumnezeu" este în general sinonim cu "cred că nu trebuie să gândesc", tot astfel, prea adesea, "te iubesc" este un eufemism pentru "vreau să fii proprietatea mea".

"Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele."

"Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufăr şi, cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât o să sufăr."

"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite... cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."

"Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înşine şi nu neapărat din faptul că partenerul are reale calităţi pentru a fi iubit."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti! Nu ne alegem piesa şi nici rolul. Întotdeauna va fi Othello. Iar a fi înseamnă întotdeauna a fi Iago."

.... Am găsit multe trimiteri spre literatură, mitologie, pictură (Goya - Maya Desnuda). Este o carte complexă, care m-a îmbogăţit încă puţin. Am citit cu pixul în mână şi caiet de notiţe. Descrierea minunată a Greciei, a mării Egee, povestea primirii numelui de Egee.

... Am înţeles că şi alegerea meseriei e foarte importantă, trebuie să ai chemare , să simţi că eşti făcut pentru scopul respectiv.