Cand ati facut ultima data ceva pentru voi, pentru sufletul vostru? Cand ati stat linistiti, fara griji si ati citit in tihna? Cand ati incercat sa vedeti ce calitati zac in voi?
Anul acesta - pentru ca se apropie cumplit de repede de final - a fost un an al introspectiei, al dezvoltarii de sine.
Prin mai, datorita unui esec in dragoste, suprapus cu o perioada de somaj tehnic, am decis ca trebuie sa fac ceva pentru mine. Am cautat si am gasit un curs de scriere creativa. M-am inscris. Imi place sa scriu. Imi facusem blog, eram incurajata de cei din jur sa scriu si am zis sa vad daca pot mai mult. Am invatat lucruri interesante. Am luat totul in joaca si am inceput sa scriu povesti pentru copii. Acum, imi doresc sa intalnesc omul potrivit - nu, nu destept, frumos si cu bani, ci un om cu simt al umorului (pe vremurile astea crizate e mai greu) si care sa ma incurajeze, sa ne sustinem reciproc, sa facem echipa buna - pentru a face copiii care sa se bucure de aceste povesti, care au fost testate pe alti copii, ai prietenilor.
Saptamana trecuta am participat la un workshop "Viata ca un joc de puzzle" si am descoperit ca fiecare vis se indeplineste atata timp cat avem curajul sa il vizualizam, dar sa actionam pentru a se indeplini. Am cunoscut oameni draguti. Incercati sa socializati, sa aflati lucruri si pasiuni ale altora. Poate fi un punct de plecare in descoperirea de sine.
De ieri, am inceput un curs experential, numit "Lumea din noi - propriul nostru film". Intr-adevar suntem actori pe marea scena a vietii. De exemplu, ieri a fost partea de dramaterapie, si am jucat rolul unui balcon dragut,ingrijit, cu gresie, spalat de stapana de doua ori pe zi, caci este locul unde isi bea cafeaua dimineata si unde citeste dupa amiaza. Sunt locul de liniste si de regasire. Este interesant si te face sa iti pui intrebari despre tine. Ceea ce nu avem timp aproape niciodata sa facem.
Cautati timp pentru voi, pentru a va redescoperi. E util pentru voi insiva dar si pentru relatiile cu cei dragi voua!
Anul acesta - pentru ca se apropie cumplit de repede de final - a fost un an al introspectiei, al dezvoltarii de sine.
Prin mai, datorita unui esec in dragoste, suprapus cu o perioada de somaj tehnic, am decis ca trebuie sa fac ceva pentru mine. Am cautat si am gasit un curs de scriere creativa. M-am inscris. Imi place sa scriu. Imi facusem blog, eram incurajata de cei din jur sa scriu si am zis sa vad daca pot mai mult. Am invatat lucruri interesante. Am luat totul in joaca si am inceput sa scriu povesti pentru copii. Acum, imi doresc sa intalnesc omul potrivit - nu, nu destept, frumos si cu bani, ci un om cu simt al umorului (pe vremurile astea crizate e mai greu) si care sa ma incurajeze, sa ne sustinem reciproc, sa facem echipa buna - pentru a face copiii care sa se bucure de aceste povesti, care au fost testate pe alti copii, ai prietenilor.
Saptamana trecuta am participat la un workshop "Viata ca un joc de puzzle" si am descoperit ca fiecare vis se indeplineste atata timp cat avem curajul sa il vizualizam, dar sa actionam pentru a se indeplini. Am cunoscut oameni draguti. Incercati sa socializati, sa aflati lucruri si pasiuni ale altora. Poate fi un punct de plecare in descoperirea de sine.
De ieri, am inceput un curs experential, numit "Lumea din noi - propriul nostru film". Intr-adevar suntem actori pe marea scena a vietii. De exemplu, ieri a fost partea de dramaterapie, si am jucat rolul unui balcon dragut,ingrijit, cu gresie, spalat de stapana de doua ori pe zi, caci este locul unde isi bea cafeaua dimineata si unde citeste dupa amiaza. Sunt locul de liniste si de regasire. Este interesant si te face sa iti pui intrebari despre tine. Ceea ce nu avem timp aproape niciodata sa facem.
Cautati timp pentru voi, pentru a va redescoperi. E util pentru voi insiva dar si pentru relatiile cu cei dragi voua!
Frumoas articol.Putini oameni mai spun lucrurilor pe nume ca tine,si putini oameni mai cred in ceva.Felicitari!
RăspundețiȘtergereBravo!imi place cum gandesti! >:D<
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergereSpun lucrurilor pe nume caci e bine sa nu ne mai ascundem dupa deget, sa recunoastem ca suntem plictisiti si sa ne resuscitam.
Zambetul si bucuria sa va bata pe umar.
pfff......gata am simtit bine....deci dramaterapie...am facut si eu anul trecut modulul de experentiala...super tare:) o sa vezi dupa ce termini cum te simti..tu cu tine!
RăspundețiȘtergereDe abia astept sa iti spun!
RăspundețiȘtergere