De ce scriu?

Nu stiu, daca ce voi posta azi se va numi articol!?
Deci noi, acestia, care avem blog suntem niste pustani neintelesi, lasi si mediocri. Cam asa , suna un mesaj pe care l-am primit...bineinteles ca persoana respectiva se ascundea sub egida anonimatului.
Asadar, sa lamuresc un pic situatia.
Eu sunt impulsiva de felul meu, dar niciodata nu ma supara adevarul despre mine, dar ma enerveaza la culme minciuna din aceea categorie minunata de oameni care cred ei ca le stiu pe toate!
Si s-a gasit o persoana din aceasta categorie de oameni, cu siguranta foarte inteligenta si demna (odata ce se ascunde in spatele anonimatului, va dati seama!) sa-si dea cu parerea....
Mai dargi anonimilor- curajosilor si demnilor...de ce avem sau am eu blog? In niciun caz ca sunt o pustoaica neinteleasa!
Poate neinteleasca pot fi, dar pustoaica , deja la aproape 22 de ani .... oare cum ma pot numi???
Aici avem o mica-mare problema: "Cand o persoana e pustan sau pustoaica? " Draga anonimule invata asta si apoi foloseste ceea ce ai invatat in contexte adecvate!
Avem bloguri pentru ca suntem capabili sa comunicam sincer ceea ce simtim, ceea ce credem, ceea ce traim zilnic, de ceea ce ne lovim .
Avem o comunitate, blogsfera, in care se nasc si cresc prietenii frumoase (exemplu echipa din care fac parte, prezentul blog). Ne ajutam unii pe altii prin critici, sfaturi, pareri etc. dar niciodata sub anonimat.
Avem curajul sa ne spunem esecurile si avem puterea sa recunoastem daca am invatat sau nu din ele!
Avem curajul sa recunoastem ca avem o problema si cerem ajutor. Daca avem o bucurie pe care o impartasim unii cu altii.
Ne bucuram cand ceva bun in viata unuia dintre noi a aparut.
Devenim responsabili.
Invatam sa primim lectii de la cei mai mari, si invatam sa ne dam seama ca nu e tocmai in regula ce se intampla cu noi cand am luat o anumita decizie. Invatam sa ne exprimam.
Prindem curaj sa vorbim in public.
Scriem la ziare si reviste din cadrul facultatilor sau a altor agentii de presa sau publicatii....etc etc. etc.
Dragi anonimatilor, (caci mi-e mila sa va numesc anonimi in momentul asta, de ce? habar nu am) mai vreti motive sa stiti de ce avem blog. Sau de ce am eu blog.???!!!! Cuvintele de mai sus sunt motivele pentru care am eu un blog.
In niciun caz ca as fi neinteleasa sau ca nu as sti sa comunic. Daca as avea vreo problema de acest gen, credeti-ma ca am usile deschise la orice profesor al facultatii si astfel pot sa-mi rezolv problema.
Nu suntem antisociali daca avem blog. Chiar suntem mai sociali decat va puteti inchipui. Nu avem tulburari de personalitate sau comportamente deviante. Suntem normali.
Suntem tineri entuziasti care spera, viseaza si spre deosebire de voi ,probabil mai citesc, mai stau in biblioteca, mai merg la film, se mai distreaza fara a asculta manele...nu cred ca a-ti vrea sa mai continui!
Acum, de ce scriu pe blogul acesta si pe un altul la care sunt co-autor?
Scriu pe blog-ul unui prieten pentru ca pentru mine reprezinta o provocare. Pentru ca, daca pe blogul meu scriu cand am chef, scriu ce am chef si ce-mi debiteaza mintea si inima mea in mometul de fata, aici nu pot face acelasi lucru. De ce? Pentru ca e vorba de responsabilitate. E vorba de cuvant si deminitate. E vorba de promisiune pe care nu mi-o incalc. E vorba despre maturizarea mea.
E un blog despre crtica si cultura..doua teme principale in fata carora viata-mi se posteaza fara sa vrea, si-mi place asta! Si nu am regretat nicun moment ca am hotarat sa fiu co-autor la acest blog pentru ca m-a schimbat mult pe mine ca persoana din cadrul secolului asta nebun si vitezoman, in fata caruia trebuie sa tin ritmul cu stoicism!
Dar pe 100Ro...pentru ca spre deosebire de tine, draga anonimule, avem curajul sa ne cunoastem intre noi, sa ne spunem ce gandim, ce simtitm, ce credem...treptat fara ocolisuri! Asa suntem noi!
Odata ce te ascunzi in spatele anonimatului...pentru mine esti inexistent, dar nu pot sa nu-ti dau peste nas, cand creierul tau debiteaza lucruri despre care nu ai cunostinte.
Este vorba de mine, dragul/ draga mea iar eu sunt UNICA, INDESCIFRABILA SI MANDRA DE MINE - exact ca absolut toi colegii mei din echipele din care fac parte. Statutul tau lasa de dorit...nu o sa-ti dau fraza din dex a conceptului "anonim", dar o sa-ti zic doar atat: anonim (in viziunie si valorii proprii inseamna) = fara incredere in tine, lipsit de curaj, prostovan, mincionos si fara deminitate.
Daca gresesc, iti dau cuvantul si promit, ca nu-mi justitfic frazele!!!
Mesajele anonimilor pentru mine, personal sunt egale cu zero, chiar daca sunt pozitive sau negative. E ca si cum un orb m-ar intalni pe strda, nu ma vede, dar imi zice: "buna!", ii raspund : "buna!" , si urmatoarea lui fraza sa fie: "ai niste ochi foarte frumosi!"....
Cu ce m-ar incalzi cand el nu ma cunoaste deloc, nu m-a vazut. niciodata in viata lui...si-mi spune asta?????